Traian Ungureanu (Saracia istorica, in Idei in dialog, Nr. 8 (35), august 2007):
Romania, confiscata de obsesia de sine si intoarsa pina la epuizare asupra ei insasi, traieste, de fapt, la limita dezorientarii, stie foarte putin despre ce se intimpla cu ea si despre locul ei in lume. Societatea risca sa esueze, asezindu-se in postura unei natiuni inerte, incapabila sa decida in termeni reali. Asta in vreme ce ora deciziei a sosit deja si cere un discernamint acut. Caci spatiul istoric in care ne miscam s-a schimbat ti ne-a surprins nepregatiti. Problema prima a tarii nu e atit saracia, cit saracia istorica si confuzia intre obsesiile noastre curente si realitate. Aceasta ezitare in izolare vine dintr-o lunga traditie a fugii colective de istorie, dar si din actiunea premeditata a unor grupuri politice si mediatice, care prospera doar in conditii de maxima cecitate istorica si, prin urmare, investesc masiv in acea anarhie autoreferentiala pe care am invatat sa o luam drept dezbatere publica. O obisnuinta veche e suprasaturata de motoarele nichelate ale industriei politico-mediatice. Obisnuinta e capacitatea noastra mult incercata de a gindi a-istoric, de a supravietui fara a emite pretentii si de a evita in orice fel problema si raspunderea viitorului. In acelasi timp, formula a-istorica pe care ne-am obisnuit sa o punem in fruntea vietii e un fel de a refuza memoria si lectiile trecutului. Daca retinem cu adevarat ceva din ce ni s-a intimplat, atunci sintem posesorii unei colectii cu un singur exponat: neincrederea in faptele de grup si in mersul istoriei ca opera de constructie nationala. Raminem in posesia unei singure lectii individualismul negativ, care presupune un singur eu si submineaza orice asociere. Pe acest drum, am reusit inlocuirea completa a istoriei nationale cu tirania moravurilor. Romanii nu fac ceva anume, ci sint intr-un fel anume. Exista, astfel, o paralizie sociala si o salbaticie civica pe care trecerea epocilor si a regimurilor nu le afecteaza si pe care strainii le-au sesizat imediat, cu fascinatie si aproape fara exceptie, de la primele contacte. In mod fundamental, metoda de viata a societatii romanesti nu s-a schimbat de la o dinastie la alta, de la capitalism la comunism si de la comunism la postcomunism. Negativismul si reactionarismul profund in fata oricui proiect strain de propria persoana sint neschimbate. La fel, un dispret virulent fata de formele de viata si istorie anterioare, care culmineaza intr-un cult ireversibil al prezentului. Conteaza si primeaza numai ce se petrece acum, ce se vede si ce se poate arata rapid, intr-un exhibitionism incendiar: averea, casa, masinile, banii, ceasurile, relatiile privilegiate si protectia coborita de sus, legitimatia imbatabila, capacitatea de a pierde timp, suveran si cu chef, in contra si in bascalia superstitiei occidentale a muncii si datoriei. --------------------------------- Luggage? GPS? Comic books? Check out fitting gifts for grads at Yahoo! Search. [Non-text portions of this message have been removed]
