Bună ziua,
După Linux Install Fest 2015 (http://lif.rosedu.org, vedeți și
http://nicubunu.blogspot.ro/2015/10/lif-2015.html), îmi permit să
intervin și eu cu observațiile mele - poate posibile sugestii pentru
edițiile viitoare:
1. Cred că, anul acesta, am observat o schimbare în atitudinea generală
față de procesul de instalare a unui sistem de operare (fie el GNU/Linux
sau Windows). La nivelul culturii generale, participanții par mai
familiarizați cu GNU/Linux (pun întrebări relevante, poate pe baza a
ceea ce au citit prin reviste sau a unor experiențe anterioare), dar
sunt mai dezinteresați de instalarea în sine.
Altfel spus: până acum câțiva ani, experiențele fiecăruia începeau cu
instalări (poate de Windows nelicențiat) pe calculatorul propriu, cu
căutări de drivere, cu optimizări, etc. Acum, toți par prea „relaxați”,
prea puțin dispuși să-și bată prea tare capul cu instalarea unui SO.
Accentul cade pe *datele* pe care le au salvate pe harddisk-uri (poze,
documente...)
2. Nu numai că laptopurile venite la instalare rulează Windows, dar
Windows-ul e acela cu care laptopul a fost cumpărat din magazin (o
instalare proastă, în grabă, probabil făcută, mai mult „demonstrativ”,
de cine știe ce vânzător de la Altex sau MediaGalaxy, ca să se vândă
laptopul). Mi se pare semnificativ că, odată laptopul cumpărat, nimeni
nu-și mai bate capul să-l reinstaleze acasă.
Să fie efectul „panicii populare” și neclarităților pe care le-au indus,
prin reviste, sistemele Windows mai noi, BIOS-urile UEFI și SecureBoot?
Rezultatul e că unele instalări de Windows sunt în mod UEFI, altele nu,
dar mai toate laptopurile au „jaf de spațiu” și câte 5-6 partiții făcute
aiurea...
3. Majoritatea bobocilor nu știu că GNU/Linux nu se instalează pe spațiu
liber existent într-o partiție NTFS, ci pe alte partiții. Când află,
redimensionarea partițiilor Windows li se pare soluția simplă, fără să
fie prea conștienți că există un risc de pierdere de date.
4. Multe Windows-uri de 32 de biți instalate pe hardware de 64...
5. A intrat în folclor (există o mare „îngrijorare”) că „să am discuri
logice separate, C: și D:, ca să-mi fie ușor să reinstalez Windows”.
Asta fără ca subiecții să fie conștienți de „varza” existentă în tabela
lor de partiții...
6. Cred că ar fi bine ca, atunci când studenții primesc invitația la
LIF, să li se sublinieze insistent necesitatea de a face *backup* pe un
harddisk extern pentru datele lor personale. Nu, simplul transfer al
datelor pe partiția Windows D: *nu* este suficient! :) Altfel spus,
cred că și cei mai puțin tehnici trebuie să înțeleagă că fac o operație
riscantă, din care pot pierde instalarea de Windows cu totul.
7. Referitor la alegerea distribuției: și eu cred că, pentru o persoană
obișnuită cu Windows, primul contact cu Ubuntu sau Linux Mint, pe o
interfață grafică comodă, sunt determinante în a-l face să-i dispară
„teama de GNU/Linux” și să-i inspire încrederea de a-l folosi practic în
viața de zi cu zi. Acesta este un scop în sine! De aceea, și eu recomand
Ubuntu sau Linux Mint în acest scop, deși folosesc personal o mixtură de
Fedora, Trisquel, Ubuntu, Linux Mint LMDE, CentOS, Debian stable, Oracle
Linux...
Numai bine,
Răzvan
_______________________________________________
http://lists.rosedu.org/listinfo/rosedu-general
http://lists.rosedu.org/guidelines - Mailing List Guidelines
