Poate va amintiti de un mic incident ridicol din Marea Britanie a anilor 2000,
cand un ziar londonez i-a refuzat unui barbat aflat in cautarea unei partenere
publicarea unui anunt matrimonial. Omul nostru dorea sa cunoasca o femeie alba,
iar departamentul de publicitate al ziarului i-a atras atentia ca "trebuie sa
ofere o sansa si femeilor de alta rasa," altfel nu ii publica anuntul. In cele
ce urmeaza, va oferim recenzia unei carti care ridiculizeaza acest cancer
marxisto-liberal ce erodeaza principiul libertatii cuvantului: corectitudinea
politica. "Aceasta dementa sociala este o noua forma de tiranie, perfida si
tenebroasa, concertata pentru a impune Adevarul sacru si inviolabil. Libertatea
de actiune, de expresie sau de gândire nu vor mai ramâne, în curând, decât
simple, dar periculoase amintiri. Pentru a contracara prejudiciile sau ofensele
aduse anumitor oameni sau categorii de oameni, principiu laudabil per se,
mondialistii reactioneaza cu virulenta la adresa tuturor celor care pornesc de
la premisa ca diferentele între oameni sunt o realitate imposibil de contestat.
'Retrograzii' sunt executati social si intelectual si etichetati drept inamici
ai întregii omeniri."
-----
Recenzie: 'Povesti corecte politic de adormit copiii'
Autor: James Finn Garner
Traducere de Felicia Mardale
Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, 200 pp.
PUBLICISTUL SI UMORISTUL american James Finn Garner, cu numeroase articole si
studii în jurnale de prestigiu precum Chicago Magazine, New York Times, Wall
Street Journal sau The Chicago Tribune Magazine, a adus atingere tabu-urilor
contemporane cu cele trei volume de mici dimensiuni, Politically Correct
Bedtime Stories, Once Upon A More Enlightened Time si Politically Correct
Holiday Stories, publicate la jumatatea deceniului trecut. Intransigent, dar si
ironic, la adresa noii religii a "umanismului secularizat" (Ovidiu Hurduzeu) -
"corectitudinea politica" -, James Finn Garner o supune unui examen critic, pe
alocuri halucinant si, nu mai putin, înfiorator.
Sub titlul 'Povesti corecte politic de adormit copiii', editura Humanitas ofera
cititorului român - în cadrul colectiei "Râsul lumii" coordonate de Radu
Paraschivescu - carticelele anterior amintite, reunite într-un singur volum.
Cel mai mare merit al lui Garner este ca releva cu fina precizie o societate
infectata pâna în maduva oaselor de aceasta tumoare a "post-modernitatii", care
este "corectitudinea politica". Vechile povesti încântatoare, citite sau
ascultate cu nedisimulata placere atât de catre copii, cât si de catre adulti,
sunt rastalmacite, reistorisite, pentru a fi compatibile cu idiosincraziile si
elucubratiile noii Inchizitii. Frapante sunt distorsiunile semantice si
lingvistice, de care se face uz pentru a încununa o isterie a respectului
pentru diversitate si a anti-bigotismului. Egalitatea de oportunitati,
feminismul radical, omogenizarea sexelor si a culturii, uniformizarea absurda a
intelectelor umane, ecologismul sunt câteva dintre chestiunile prevalente ale
acestui nou curent fariseic.
Volumul este deschis de povestea Scufitei Rosii, extrem de constienta de
"sexualitatea ei crescânda", cu o bunica "dezavantajata optic", un lup cu
statutul de "proscris al societatii" si cu un asa-zis salvator, "tehnicianul de
combustibil lemnos". Finalul frizeaza ridicolul, cu personajele principale
traind în deplina armonie, unite de un "anume sentiment al cauzei comune".
Monarhul din "Hainele noi ale împaratului" este un fascist notoriu, cu
apucaturi masculin-narcisiste, iar lupul imperialist din "Cei trei purcelusi"
tulbura linistea unei comunitati pacifiste. Biserica si monarhia sunt marci de
netagaduit ale unei societati apuse.
Personajele - fie animale umane, fie non-umane, ultimele posedând "tot atâtea
drepturi ca si cele umane, poate chiar mai multe" (!!!)- nu mai sunt scunde, ci
"dezavantajate pe verticala", sau "cu superioritatea cea mai redusa din punct
de vedere al marimii"; nu mai sunt tinere, ci "cel mai putin împlinite
cronologic"; nu mai sunt sarace, ci "dezavantajate din punct de vedere
economic", fara ca aceste aspecte sa aiba, bineînteles, vreo relevanta din
perspectiva calitatilor personale. În "Salatica", barbatul este înfierat cu
mânie proletara, pentru ca nu a fost înzestrat cu capacitatea de a îndura
chinurile nasterii, în timp ce familiile monoparentale sunt privite cu simpatie
de catre societate. Într-o lume perfecta, a "corectitudinii politice",
conceptul de "familie" este desuet si rigid, casatoria este o
"înrobire"/"aservire", date fiind "veleitatile" barbatului de a transforma
femeia în sclav, heterosexualitatea riscând sa fie privita ca un remanenta a
trecutului odios.
Aberatiile din "Cenusareasa" sunt cel putin hilare: caii de la trasura sunt
"sclavi", rochia Cenusaresei este "confectionata din matase furata de la
viermii de matase creduli", barbatii sunt "restrictionati din punct de vedere
cerebral", comportându-se asemenea unor "macho violenti". Alba-ca-Zapada nu era
"deloc dezagreabila la chip", desi purta un nume "discriminatoriu" (sunt de
preferat numele defective de gen pentru a evita orice prezumtiva discriminare),
în timp ce mama sa vitrega, împarateasa, era "o persoana cu deviatii de la
linia de conduita morala obisnuita" (altfel spus, o nebuna). Frumusetea tine
mai nou de superficialitatea si slabiciunile fiecaruia.
În "Hansel si Gretel", vrajitoarea este o adepta Wicca care vede în orice om un
exploatator al naturii si al padurii, dar dispusa la concesii si compromisuri
cu dusmanul atât timp cât avantajele sunt evidente. În "Greierele si furnicul",
"furnicul" are o karma proasta, iar calugarita - alt "animal non-uman" - a
încetat orice practica religioasa din ratiuni legale. Agnosticismul si refuzul
de a afisa însemne sau simboluri religioase sunt încurajate din perspectiva
tolerantei fata de toate categoriile sociale [!!!, unde esti tu Emil Moise?,
nota AM]. Mos Craciun reprezinta, asa cum este descris în "Rudolf, renul
hiperdezvoltat nazal", portretul burghezului tipic, exploatator de reni si
spiridusi, discriminator între barbati si femei.
Imaginea alterata a oamenilor este curioasa si înfricosatoare. Pentru
"entitatile sireniene", fiintele umane sunt "nefericite", "primate", "egoiste",
incapabile de sacrificii si sentimente profund altruiste. În "Testosul si
iepurele", minoritatea a devenit "non-majoritate", iar euforia succesului în
plan sportiv este un semn recognoscibil al trufiei specifice oamenilor. În
fond, într-o societate "corecta politic", "a câstiga nu e totul!"
"Corectitudinea politica", aceasta "dementa sociala" (Philip Atkinson), este o
noua forma de tiranie, perfida si tenebroasa, concertata pentru a impune
Adevarul sacru si inviolabil. Libertatea de actiune, de expresie sau de gândire
nu vor mai ramâne, în curând, decât simple, dar periculoase amintiri. Pentru a
contracara prejudiciile sau ofensele aduse anumitor oameni sau categorii de
oameni, principiu laudabil per se, mondialistii reactioneaza cu virulenta la
adresa tuturor celor care pornesc de la premisa ca diferentele între oameni
sunt o realitate imposibil de contestat. "Retrograzii" sunt executati social si
intelectual si etichetati drept inamici ai întregii omeniri.
În "Sclavii fericiti. Lumea privita din Silicon Valley", scriitorul Ovidiu
Hurduzeu considera ca atacurile noii Inchizitii "corecte politic" vizeaza cu
predilectie religia crestina, omul liber si responsabil al crestinismului fiind
metamorfozat într-un "sclav fericit". "Umanismul secularizat" presupune ca
individul sa se conformeze fara replica la mediul înconjurator, principiu care
contravine flagrant crestinului care adapteaza mediul siesi. Noua religie a
mondializarii ofera o viziune idilica asupra viitorului, un viitor "luminos" de
extractie bolsevica. Dezaxati ca Stalin, Mao si Pol Pot ar fi fost mândri de
progeniturile lor. Deturnând concepte frumoase precum "democratie", "drepturile
omului", "toleranta", adeptii secularizarii, mai opineaza Hurduzeu, îsi ascund
adevarata fata totalitara si extremista.
Emergenta acestui "totalitarism liberal" (Alexandr Zinoviev) nu ar fi capatat o
asemenea amplitudine, daca în aceasta ecuatie nu ar fi intrat Uniunea
Europeana, ale carei directive si acte normative sunt vadit în acest sens.
Caracatita "umanismului secularizat" îsi extinde tentaculele pâna la cel mai
înalt nivel. Cazul italianului Rocco Buttiglione, care a pierdut în 2004 postul
de Comisar pentru Justitie si Afaceri Interne datorita opiniilor sale
traditionalist-rigide privind homosexualitatea, este elocvent.
James Finn Garner nu ofera un remediu. El expune o stare de fapt din ce în ce
mai tulburatoare. Cu umor, ironie si cinism, scriitorul american releva tarele
si traiectoria vremurilor. Ramâne la latitudinea noastra daca ne conformam sau
nu.
Recenzie de Dragos Moldoveanu
________________________________
Asociatia Altermedia
[EMAIL PROTECTED]
www.altermedia.ro
tel. (40) 722 190 685, (40) 723 011 293
fax (40) 31 815 27 80
OP 1 - CP 705, Bucuresti
Radio Altermedia - radio.altermedia.ro
Campania "Salvati Icoanele copiilor!" - www.salvati-icoanele.info
Eurosceptic - www.eurosceptic.ro
Creationism - www.creationism-stiintific.ro
www.antiprostitutie.ro
Prima istorie a ultimei revolutii - www.ezln.ro
[Non-text portions of this message have been removed]
Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public!
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/
<*> Your email settings:
Individual Email | Traditional
<*> To change settings online go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/join
(Yahoo! ID required)
<*> To change settings via email:
mailto:[EMAIL PROTECTED]
mailto:[EMAIL PROTECTED]
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
