http://www.jurnalul.ro/articol_48397/de_la_copacul_ucigas_la_ucigasii_de_copaci.html
Ieri, in Bucuresti, un plop batran a fost smuls de furtuna. In cadere a
strivit un adolescent, accident care a lasat sa cada o lacrima peste obrazul
unei Capitale inmuiate de lapovita si amaraciuni. Am in gradina un cires si
doi nuci. O vecina de pe Sfintii Voievozi m-a oprit de dimineata si m-a
atentionat sa-mi tai pomii. "V-ar putea omori intr-o zi!" Nu-i prima oara
cand un accident tragic sau doar stupid fabrica generalizari naucitoare.
Dupa isteria urii fata de caini (pentru agresivitate) si fata de porumbei
(pentru molima gripei aviare) asta ne mai lipsea: ura fata de copaci.
Insir cateva secvente culese in imprejurari de viata recente. Padurea Plopu
(nu stiu de ce se cheama asa, pentru ca este alcatuita din stejari) se
intinde pe cateva mii de hectare undeva in Prahova. La sfarsitul lui
februarie, inginerul Laurentiu, secretar al filialei de vanatoare unde
figurez cu cotizatia si plimb o pusca fara intrebuintare, m-a invitat la
recensamantul vietatilor padurii. Grupul mai cuprindea doi paznici si un
batran al locului care stia potecile. Iesirea in teren, era fara pusca.
Tanarul inginer, inarmat cu un carnetel si un pix, trebuia sa bifeze, pe
arealele batute, mistretii, vulpile, iepurii. N-am vazut, pret de vreo 15
kilometri, decat pitigoi si mierle. Padurea, splendida acum cativa ani,
tacuta si virginala, e acum un vacarm. Urla, innebunitor, pe toate vaile,
drujbele. Un concert sinistru, ca un vaiet metalic de moarte. Pe fiecare
margine de drum forestier, zeci de trunchiuri zac in asteptarea tractoarelor
si camioanelor care le cara la gatere. Am intalnit, intr-o zi intreaga de
colindat, pante chelite complet, portiuni de padure mutilate, rase de pe
suprafata pamantului. Statul, fiindca padurea e a lui, a scos la vanzare in
aceasta primavara sute de mii de metri cubi. Samsarii padurii, smecheri
locali, negustori familiarizati cu bacsisul dat mai-marilor de la Romsilva,
fac ce au facut in fiecare an. A oprit galagiosul regim Basescu masacrarea
padurilor pusa in carca hrebenciucilor si verestoilor vechilor regimuri? As!
Asasinatul continua cu si mai mare aplomb. La marginea unei poieni, trei
caprioare, in goana, aproape ca au dat peste noi. Le-am intalnit o clipa
ochii mari si speriati.
Drum spre Buzau. Cum iesi din Lapos, spre Valea Unghiului, era o padure de
fag zvelta, cu copaci sanatosi. Am ramas nauc. Poiana Romanilor, unde jucau
sub luna jderii, e un campus de baraci. Sute de trunchiuri sunt aliniate la
asfalt. E noapte si din vagoanele ponosite se aud sforaiturile drujbistilor.
Maine vor continua masacrul. Inundatiile de anul trecut, care au imbogatit
cimitirele cu peste 70 de inecati, n-au fost invatatura pentru nimeni. Nu
proprietarii isi taie padurile. Padurile sunt taiate de Maria sa statul, cel
mai bicisnic strateg al avutiei nationale.
La Cheia petrec un sfarsit de saptamana, invitat de un amic care-si serbeaza
ziua de nastere. Muntele Rosu incins in neguri, molizi potopiti de zapada.
Ocolesc, dupa o noapte de petrecere, Manastirea Cheia, in cautarea
singuratatii. Scap bocancii in zapada adanca si simt langa sosete cristalele
de gheata care se topesc. Imi fac bine. La 100 de metri in fata, un ciopor
de mogaldete negre. Sunt calugari. Pretaluiesc cu ochii un molid drept, cu
trunchiul larg cat bratele a doi popi. Pana sa ajung acolo, drujba unuia
musca adanc din baza molidului. Copacul cade intr-o parte, cu vaiet. Ce-ati
avut cu el, sfintiile voastre? Barbile negre s-au intors intrigate spre
mine. Cum adica? Sfanta manastire are nevoie de incalzire. Trunchiul
copacului, intins pe zapada, pare un mort privegheat de cinci popi
intunecati. Alte buturugi indica o continuitate a masacrului. E proprietatea
manastirii, ma lamureste unul. Padurile din preajma sunt doldora de
uscaturi, copaci doborati de vant. De ce nu folosesc pentru foc lemnul mort?
Am aflat-o dupa o scurta investigatie. Terenul de padure manastiresc este
filat de cativa amatori de vile. Manastirea il va vinde la un pret bun. Noii
proprietari vor fi nevoiti sa dea spagi grase pentru a obtine aprobare de
constructie in padure. In consecinta, sutanele care inalta rugaciuni cerului
si bat din toaca la utrenie si vecernie implinesc mai lesne, sub protectia
evlaviei presupuse, conditia "eliberarii terenului". M-am gandit daca e
pacat sa-i injur.
Cand intri in Bucuresti, inainte sa dai de Aeroportul Baneasa, este un urias
santier. Livezile invataceilor agronomi (a fost terenul Institutului
Agronomic) au fost smulse din radacina ca si o mare parte a copacilor de pe
marginea soselei DN1. Sub mandatele ultimilor doi primari, Basescu si
Videanu, a continuat cu si mai mare aplomb masacrarea parcurilor Micului
Paris. In locul uzinelor de ozon apar pereti, schele, fierotenii. In curand,
furtunile nu vor mai dobori copaci peste noi. Ne vor lua cu totul puhoaiele
care se vor pravali peste muntii nostri tunsi zero. Ocupat pana peste
amigdale cu intrigile politice, premierul de la Cotroceni ar putea sa
priceapa ca padurea face parte din securitatea nationala mai mult decat
telefonul, pus sub ascultare, al inamicilor politici.
[Non-text portions of this message have been removed]
Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public!
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
