Administratia Nationala a Ariilor Protejate din
Romania?
Primul-Ministru Tariceanu zicea recent ca doreste ca
societatea civila sa fie mai implicata in dezbaterea
situatiei actuale si sa vina inclusiv cu critici,
atunci cand lucrurile nu merg bine. Ma conformez
acestei cereri.
Am sa imi zic parerea despre situatia ariilor
protejate administrate actualmente de RNP. Nu doresc
sa fiu mare erou care se ia de monstrul cu un cap, dar
pentru mine cea mai mare durere ar fi sa nu fac public
ceea ce cred despre ce se intampla. Orice altceva este
mai putin dureros, comparativ cu durerea pe care o vad
cand ma intorc din orice tara in Romania, si simt ca
trendul de aici, pierderea diversitatii biologice
inclusiv in ariile protejate desemnate pentru a le
ocroti, se intampla ieri, azi, maine. Cand vezi astea
incerci sa cauti raspunsuri la intrebarea: Oare de ce
se intampla asa?
Prin stilul direct pe care il am, nu am sa ma feresc
nici acum sa imi zic parerea. Am sa pun degetul pe
rana, pe cateva dintre ranile majore ale mediului din
Romania. Cred ca cea mai mare avutie pe care o am este
ca pot sa vorbesc sincer, sa va zic ceea ce cred. Toti
avem dreptul la opinie, dreptul la libera exprimare.
Sper sa nu mai revina vreodata in Romania acele tipuri
de societate in care oamenii au fost dresati sa-si
tina gura, sa-si aplece capul daca vor ca sabia sa
nu-l taie, sa se supuna ca niste caini unor decizii
care vin de sus, sa faca ceea ce se cere, ca o sluga
pe care nimeni nu da doi bani, sa vada ca mergem in
directie gresita dar sa dea neputinciosi dein umeri.
Consider ca este nevoie de o urgenta implicare a
publicului, in primul rand a societatii civile
structurate in organizatii neguvernamentale de mediu,
in luarea deciziilor privind managementul resurselor
naturale care sunt avutia nationala, deci avutia
fiecareia dintre noi. Padurile, apele, “vanatul”,
ariile protejate sunt ale noastre, sunt ale mele si
ale tale, nu a celora care printr-o conjunctura au
ajuns sa le gospodareasca intr-un mod care poate fi
neadecvat, si de multe ori este efectiv catastrofal,
aflat sub semnul interesului prosperitatii celor
putini in dezinteresul celor foarte multi.
Eu consider ca ariile protejate din Romania au nevoie
de o administrare separata, aflata in subordinea
Ministerului Mediului. Multi consideram ca asa ar
trebui sa fie, ca pe langa Administratia Rezervatiei
Biosferei Delta Dunarii sa fie insirate si celelalte
arii protejate mari si sa intre sub o structura
separata de primatul intereselor economice: o
Administratie Nationala a Ariilor Protejate din
Romania. O structura orientata spre profit, cum este
Regia Nationala a Padurilor, nu are capacitatea sa
situeze pe prim-plan conservarea biodiversitatii, a
valorilor naturale, a cercetarii si a educatiei,
motivul fundamental pentru care ariile protejate sunt
infiintate.
Infintarea Parcurilor a fost decizia Parlamentului si
a Guvernului Romaniei, iar administrarea corecta a lor
este o obligatie morala si de imagine pentru tara
noastra. Actualele administratii ale majoritatii
Parcurilor Nationale si Naturale se afla in subordinea
Regiei Nationale a Padurilor, aceasta varianta fiind
acceptata la un moment dat ca o rezolvare de moment,
deoarece din buget nu se gaseau bani pentru o
administrare autonoma, corecta si logica. Pentru acest
interimat, Statul Roman trebuie sa gaseasca o cale
corecta, o modalitate adecvata de management pentru
aceste valori nationale, prin infiintarea unei
structuri noi. Asta este doar in cazul in care
Guvernul doreste sa rezolve o problema stringenta si
nu doreste maturarea mizeriei sub covor, pentru ca ea
sa nu se vada la exterior.
In Uniunea Europeana exista o decizie politica de a
opri scaderea biodiversitatii pana in 2010! Romania
spera sa fie parte a UE la acea perioada. Romania
trebuie sa opreasca degradarea pe care o constatam in
fiecare zi. Prin Conventiile internationale semnate in
numele Romaniei, Statul se obliga sa le si
implementeze. Din pacate, hartiile semnate sunt mult
mai multe decat actiunile reale. Atunci cand
interesele economice o cer, ne luam de Ucraineeni cu
Bastroe, ca distrug biodiversitatea, dar cand
grupurile de interese de la noi fac aceeasi tip de
activitati, ne prefacem ca nu vedem.
Directivele Uniunii Europene sunt obligatorii, nu se
discuta. Directiva Pasari, Directiva habitate,
Directiva Cadru Ape sunt obligatii ale noastre!
Neimplementarea poate afecta si interesul major al
Romaniei de a se integra in UE sau de a obtine
fondurile pe care dealtfel Romania le-ar putea avea.
Interesul major al Romaniei este sa finanteze sistemul
national de arii protejate de la bugetul statului, si
am sa va zic si cum.
Acum o sa vorbim doar de Muntii Rodnei, ca sa nu ne
lungim prea mult.
Muntii Rodnei. Daca ma viziteaza biologi, fotografi,
conservationisti straini prin Maramures, acasa, imi
este o profunda rusine sa ii duc spre cea ce pe harta
este Parcul National Muntii Rodnei – Rezervatie a
Biosferei. Cum pot sa le explic ca in Romania
secolului 21, ceea ce ar trebui sa fie un model de
gospodarire durabila a resurselor naturale acum este o
zona cu butuci pe mii si mii de hectare? Cum pot sa le
explic ca Rezervatia Stiintifica, zona unde nu trebuia
sa se intre decat cu aprobare de la Academia Romana,
si doar pentru cercetare, acum este la fel un
dezastru, aproape totalmente defrisat. Cum pot sa le
zic ca braconierii au distrus populatiile de animale
salbatice, ca in 15 ani caprele negre au ramas doar
maxim 10% din cate erau, iar 90% au fost omorate in
aceasta arie protejata? Si chiar si cand tragedia era
cunoscuta, a mai fost autorizata de autoritati
exterminarea a inca unui exemplar, asa in bataie de
joc, ceea ce noi totusi am putut opri prin protestele
noastre adresate inclusiv forurilor europene si altor
foruri internationale.
La intalniri organizate pe la Brussel, sau in alte
locuri, de catre UE, Consiliul Europei si alte
structuri relevante, parca nu le vine sa creada ca asa
ceva a fost posibil in Romania, in Europa. Norocul meu
(asta da, noroc) pentru a sustine ceea ce zic este ca
am facut fotografii cu mate (intestine) de capra
neagra si cap fara coarne si fragmente de picioare
fotografiate in Rezervatia Stiintifica din Pietrosu
Rodnei, si ca am “ultimul Mohican” din Rodnei, un
molid cu niste taieturi de secure, in spatele caruia
peisajul este doar cioturi, pana unde vezi cu ochii.
Cum pot Muntii Rodnei in acest stil sa atraga turisti,
din Romania si din alte tari, cum se poate sa isi
indeplineasca rolul de exemplu de gospodarire
durabila, de conservarea a diversitatii biologice, de
peisaj natural nealterat, de punct major in procesul
de educatie ecologica si de cercetare? Poate vor veni
turisti interesati de catastrofe, asa cum s-au mai dus
si in zone afectate de tsunami in Asia de Sud-Est si
Asia de Sud.
De cate ori mergeam prin Rodnei, ma durea sufletul sa
vad ca acele uriase paduri batrane prin care veneam
incepand cu clasa a 6-a, acum in noua democratie devin
din ce in ce mai rare, dispar sub drujbe si sub
secure, ramane un dezolant peisaj de dezastru. De
fiecare data erau mai putine animale salbatice, nici
nu mai puteai vedea capre negre care in trecutul
apropiat, la nivelul 1989, erau peste tot, cu sutele,
prin zona Pietrosu. Ce poti sa simti cand vezi cum
sunt tarati in jos ultimii molizi din Rezervatia
Stiintifica, ce poti sa simti cand scoti de sub o
piatra capul, picioarele si intestinele inca aproape
calde ale uneia dintre ultimele capre negre, braconate
tot in Rezervata Stiintifica?
In Ianuarie 2005, am vizitat in India Parcul National
Gir. Aici, la un moment dat erau cu ceva peste 4.000
de ierbivore si doar 12 lei asiatici, dar protectia
lor a dus la cresterea populatiilor, acum fiind peste
52.000 de ierbivore si 327 de lei care au tendinta sa
acopere si teritorii din afara ariei protejate. Cea
mai semnificativa revenire s-a constatat in ultimii 30
de ani, atat numarul de ierbivore cat si la carnivore
mari (lei, leoparzi etc). Acesta este un exemplu de
management competent, care arata ca nu contextul
financiar este singurul de care depinde soarta unui
parc, ci si decizia politica prin care administrarea
ariei se doreste una care sa duca la pastrarea
valorilor. Putea sa fie si altfel, jaful sa fie
permis, chiar facut de catre cei care administreaza
aria.
Societatea civila ar trebui sa aiba acces la
documentele care arata ce, cat, cand si unde se taie.
Amenajamentele silvice ar trebui sa fie documente
publice, pentru ca este vorba de managementul avutiei
nationale. Cand imi amintesc cate dificultati am avut
pana am putut consulta macar cateva ore amenajamente
din Retezat… Amenajamentele silvice, aceste documente
care sunt permanent incalcate, chiar falsificate (se
zicea la televiziune) asa cum a fost recent in Muntii
Rodnei, cand a fost acel scandal in care se vorbeste
despre disparitia a (parca) 10.000-12.000 de hectare
de padure… si pentru care au fost sanctionati (parca)
40 de silvicultori din zona Borsa (si “mai sus” in
Maramures), atunci cand “generalul” a facut o vizita
promisa prtintr-o interventie in cadrul unei emisiuni
in direct la televiziune…
La data de 9 februarie, am participat la prima
intalnire a Consiliului Consultativ de Administrare a
Parcului National Muntii Rodnei. Eu nu am timp de a
bifa prezente formale, cand sa mancam gratis o ciorba
de perisoare si sa bem vodka mica si o bere Stella
Artois cum dealtfel s-a intamplat la Sangeorz-Bai (nu
beau ziua niciodata, asa ca am mancat o ciorba :).
Daca nu imi zic parerea si daca nu pun intrebarile
care doresc sa fie clarificate, mai bine nu particip.
In fata Hotelului Somes din Sangeorz-Bai se aduna
“Jeep”-uri luxoase (nu erau ale celor de la ONG-uri
:), si intram in sala incremenit-inghetata. Pe o lista
a participantilor sunt 67 de personae care reprezinta
diverse institutii. Primari ai localitatilor din
vecinatatea Parcului, care au terenuri, pasuni si
paduri in parc, si cei care reprezinta structurile
silvice, deci si Administratia Parcului National
Muntii Rodnei. Cativa de pe la Prefecturi, Agentii de
Protectie a Mediului, ONG-uri si presa.
Vine doamna Jauca, directoarea Parcului, (conform
legii “directoare”, dar in prezentarea ei ulterioara
“seful parcului”, ca la silvici nu suna bine daca sunt
prea multi directori). Zice ca ii pare bine ca am
putut sa vin, si ca ii pare bine ca exista persoane
care cunosc situatia si zic lucrurilor pe nume. Apoi
vine la mine o ziarista, Florica Dura si imi
povesteste ca nici nu a fost invitata dar a aflat de
intalnire si a venit. Imi zice ca le era o frica
silvicilor ca voi veni si eu, ca sperau sa nu apar ca
stiau ca daca vin imi zic parerea si intrebarile. Nu
stiu pe cine sa cred :)
Eram imbracat ca Mos Gerila, dar totusi inghetam
efectiv, in sala care cred ca putea sa fie folosita ca
si congelator. Asta probabil a fost voit, ca sa nu fie
discutii infierbantate :). Sau ca sa nu poti sa scrii,
sa iti faci cateva notite :).
Au fost la inceput cateva prezentari PowerPoint,
despre parc, limite, specii, proiectul Life in
derulare “Refacerea habitatelor forestiere in
Rezervatia Biosferei Pietrosul Rodnei”, precum si
proiectele depuse pentru care se spera sa se primeasca
bani.
Apoi au fost prezentate delictele, cu fotografii: in
mai putin de un an de activitate, au fost depistate
cazuri de braconaj la pastrav pe Valea Izei, in august
2004, exploatarea de lemn – lemn tras in jos din
Rezervatia Stiintifica, delict forestier in Rezervatia
Naturala Piatra Rea, taieri in bazinul Bistritei
Aurii, depozit de lemne taiate in Rezervatia
Stiintifica, “igienizare” in bazinul Bistritei Aurii
cu marcarea unor arbori sanatosi care urmau sa fie
taiati, au aparut noi drumuri de tractor in Parc,
extragere de piatra in Rezervatia Stiintifica, cu
camioane care incarca piatra din parau, gunoaie la
Izvorul Albastru al Izei, stana amplasata ilegal la
Lacul Lala, stana deasupra Cascadei Cailor, taieri de
jneapan la Lacul Lala, culegatori de fructe de padure
si ciuperci la Gura Bilei.
Mi-a placut formularea directorului Directiei Silvice
Bistrita: “Problemele Parcului sunt multe si probabil
de aici incolo vor incepe.”
In P. N. Muntii Rodnei, procentul-, respectiv
suprafata totala a-, terenurilor retrocedate este cel
mai mare dintre toate Parcurile din Romania. Primarii
sunt intrebati de reprezentantul RNP daca vor sa vanda
terenurile impadurite pe care le au, ca dl. Flutur de
la Ministerul Agriculturii ar dori sa aiba o imagine
asupra acestei eventualitati, sa cumpere pe banii
statului terenurile din Parc. O alta varianta ar fi sa
se schimbe terenuri, sa primeasca in afara Parcului.
Primarii zic ca nu vor sa le vanda sau sa schimbe.
A fost o prezentare a unui proiect Life, finantat cu 9
miliarde de lei. Se zice ca in zona Pietrosu erau 86
de exemplare de zambru, dar ca o consangvinizare ar fi
dus la degradarea populatiei; apoi ca gaita de munte,
parsii, ursii mananca semintele zambrului si asa nu
mai are sanse. In 1986-1987 s-au plantat 30-32 de
puieti proveniti din seminte din Rodnei. Iar acum in
proiect, au fost sapate gropi de 80X80 cm, in
primavera 2004 si s-au plantat puieti adusi de la
pepiniera din Sinaia. Plantatia acopera 50 ha, in
Zanoaga Mare. Au mai ramas bani din proiect si se
doreste realizarea de parazapezi, care sa opreasca
avalansele posibile.
I-am zis domului silvicultor ca titlul mentionat de
el, adica “Reintroducerea zambrului etc etc” este
gresit, deoarece el nu a disparut de aici din Zanoaga
Mare, iar in limba romana, dupa cunostintele mele
acest proces de “intarire” a unei populatii se numeste
augmentare (am verificat ulterior si asa este :).
Din fotografiile prezentate, in care se vede
dispunerea relativ uniforma, ca si din explicatiile ca
au fost dispuse la 2-7 m unul de altul, eu consider ca
este o dispunere prea mecanicista silviculturala
inginereasca proasta. Atunci cand zambrii aceia vor
creste, vor fi ca un palc artificial, asa cum arata
acele plantatii de pin pe stancile de ici-colo din
Romania. Peisagistic este penibil sa vezi ceva de
acest gen, de departe este evident ca nu este natural,
si asta intr-o Rezervcatie Stiintifica… Trebuiau
dispusi in palcuri randomizate, dar ce sa facem daca
noi muncim noi nu gandim.
In prezentarea proiectului Life a fost mentionat ca
s-au facut studii asupra plantelor (Coldea) si asupra
avifaunei (Beres), si ca astea au durat 30 de ani.
L-am intrebat cum de considera aceste rezultate ca
fiind parte a proiectului, ca astea au fost publicate
inainte de acest proiect. A zis ceva ca au fost
platiti cei mentionati si ceva chestii mai cetoase...
Apoi la finantare am clarificat ca banii de la Life
(50% din proiect) nu vin de la UE ci sunt contributia
noastra la Life, pe care nici nu suntem in stare sa o
luam inapoi, asa ca am finantat in ultimii ani
conservarea biodiversitatii din Germania, Franta etc.
ca doar avem bani din buzunarul contribuabilului roman
care este atat de bogat incat sponsorizeaza aceste
state…
Din informatiile mele, primite de la o persoana care a
participat la acest proiect (numele lui a fost
mentionat si in prezentarea proiectului) am aflat ca
puietii provin din seminte de zambru din Calimani,
ceea ce ar fi o greseala, deoarece acolo sunt roci
vulcanice iar zambrul traieste in padurea de molid, pe
stanci, pe cand aici sunt sisturi cristaline si
calcare (spre exemplu Turnul Rosu), iar zambrul
traieste in jnepenis, ceea ce este o diferenta. L-am
intrebat pe domnul silvicultor daca este asa, iar el a
zis ca puietii din plantatie provin din seminte din
zona Ineu-Lala, din Rodnei. Cu toate ca in prezentare
a fost destul de ambiguu, si a amintit ceva despre
seminte din calimani, dar la intrebarea expresa a zis
ca sunt din Rodnei. In fine, sper sa nu fie ceva de
genul celor 114 capre negre declarate official in
Rodnei/Maramures in primavera 2003, iar la evaluarea
din toamna sa fie doar 5. daca ar fi adevarate acele
114 doar in Maramures, si asta toamna au fost vazute
doar 60 (daca :) in toti Muntii Rodnei, inseamna ca
intr-un an jumate au disparut cam multe…Nici nu stiu
de ce mai scriu, ca oricum nimeni nu mai crede
povestile astea cu frisca maro.
In pauza am avut o discutie cu domnul Verghelet, si
pot sa ii semnalez ca am avut dreptate (din nou :).
M-am uitat in cea mai simpla carte de geologie pe care
o am (pe langa multe altele “adevarate”), deci m-am
uitat in manualul de Geologie pentru clasa a 11,
editia 1993, iar rocile se impart in trei categorii
majore: 1. roci vulcanice, 2. roci sedimentare si 3.
roci metamorfice, si ca rocile metamorfice nu sunt
echivalente cu rocile vulcanice :).
In mapa oferita de organizatori exista diferite
documente, printre care un Proiect de Regulament al
Parcului. I-am intrebat daca pentru realizarea acestui
material au utilizat si textul similar elaborat la o
intalnire de cateva zile organizata la Borsa de catre
UNESCO Pro Natura in urma cu cativa ani, unde multi
oameni din cele trei judete (Maramures,
Bistrita-Nasaud si Suceava), de la reprezentanti ai
Prefecturilor, la silvici, ONG-uri, Politie, Primari,
reprezentanti de la Muzee, Institute de Cercetare etc
etc, am lucrat la un text realist. Au raspuns ca da,
acel text a fost folosit. Imi face placere sa putem fi
de folos.
Intr-o alta interventie a mea am mentionat ca Parcul
ar trebui sa fie administrat pe baza unor cunostinte
biologice si ecologice serioase, precum si printr-un
realism care sa ia in consideratie situatia actuala
generala. Spre exemplu proiectul de reintroiducere a
vulturilor, propus in urma cu cativa ani de catre
Societatea Ecologista Maramures, este o chestiune
neoportuna: cand alte specii sunt pe pragul
extinctiei, prima data trebuie oprita degradarea,
trebuie oprit braconajul si taierile ilegale de
padure; apoi in acel proiect era vorba de realizarea
unui drum care sa treaca prin valea cea mai bine
pastrata, unde nu erau defrisari doar din motivul ca
nu era drum de acces, iar realizarea unui drum ar duce
la disparitia padurii, ca si in vaile alaturate!
Am mai mentionat ca o structura totalmente dominata de
gandirea silvica si de interesul producerii de profit,
in care un sarman biolog este acceptat, de voie de
nevoie ca asa s-a impus, oricum nu poate sa ia decizii
care sa duca la conservarea diversitatii biologice.
La frica exprimata de primari ca vor fi scoase toate
animalele domestice de pe pasunile din Parc, am zis ca
din punctul de vedere al conservarii biodiversitatii,
pasunatul in capacitatea de suport a pasunilor este
chiar necesar pentru a mentine biodiversitatea lor,
deoarece daca nu se pasuneaza, acestea sunt acoperite
de jnepenisuri (care in contextul incalzirii
climatului, in viitor ar putea eventual acoperi si
cele mai inalte varfuri din Carpati).
Este adevarat ca in zonele strict protejate, unde
orice interventie antropica trebuie eliminata (in
afara cercetarii), acolo si pasunatul trebuie sa fie
interzis. Trebuie limitat numarul de caini de la
stane, iar cainii trebuie sa poarte jujeu. Acum,
acesti caini sunt o problema si pentru turisti, de
care haitele lor se leaga peste tot prin acesti munti.
Cainii haituiesc si ucid multe animale, reducand
succesul reproductiv al animalelor salbatice.
(Silvicul cu proiectul Life a zis ca in Rodnei cainii
hoinari au fost adusi cu o duba si eliberati aici, dar
eu cred ca o duba sa urce pe aici; este absolut
aberant si nu cred asemenea povesti. Astia sunt caini
care erau pe la stane si caini hoinari de pe la sateni
din capatul Borsei).
La sfarsitul intalnirii, dupa o discutie cu doamna
Jauca, directoarea parcului, care mi-a multumit
contributia la discutie, i-am lasat o cerere de a fi
primit in Consiliul Stiintific al Parcului; am last si
un CV de care nu imi este rusine ; ). Am si mentionat
doamnei Jauca, ca daca este posibil sa ajut
conservarea biodiversitatii in Muntii Rodnei, am sa o
fac, iar daca nu, oricum am nenumarate alte locuri
unde sunt asteptat permanent, deci nu tin deloc la
aceasta pozitie. La intalnirea anterioara de la
Sinaia, fostul Ministru al Mediului, dl. Petru Lificiu
a afirmat public ca ar fi dorit sa ma cunoasca
inainte, si sa ma coopteze in Minister sa conduc
directia de Arii Protejate. Dealtfel, am fost chemat
de mai multe ori de doamna Baz sa lucrez la aceasta
Directie. M-au chemat sa lucrez la Brussel si in alte
nenumarate locuri bune, dar am ramas pentru caprele
astea si pentru ursi si copaci.
In fine, ceea ce era si de asteptat, aici la Consiliul
Stiintific al Parcului National Muntii Rodnei s-a
supus la vot, dar era clar ca daca este o asemenea
dominatie a silvicilor, mai ales dupa ce mi-am zis
parerea clar in ziua anterioara, sansele de a fi
acceptat, sunt apropiate de zero. La sustinerea
Ministerului Mediului, mai mult am testat
penetrabilitatea sistemului ierarhizat, a armatei unde
deciziile nu se discuta ci se executa. Poc!, a fost
executata decizia, iar animalul a murit :). Sau mai
bine :(. Dl. Verghelet, de la Arii Protejate din RNP,
inainte de plecarea mea de la Sangeorz-Bai, imi zicea
ca am sustinerea lor, adica a silvicilor, dar de la
vorbe la fapte este o cale lunga, sau trebuie o
memorie pentru cateva ore. Am auzit ca se zicea ca in
Consiliul Stiintific nu are ce cauta un ONG-ist. Asa
este domnilor. Puteti calca societatea civila in
picioare, dar ea se ridica a mia oara din nou si din
nou. Asta este menirea ei. Daca inchideti usa, intra
pe geam. Daca nu o vreti, o sa faca demersuri pe la
Brussel, sa va “zgandareasca” putin, sa isi gaseasca o
cale de “cooperare” cu cei care au painea si cutitul,
dar taie copacii si impusca animalele. Ce sa va zic?
Ca doar cand veti taia si ultimul arbore si veti
impusca si ultima capra neagra, va veti da seama ca
Jeepul si sediul de marmura nu se regenereaza si
dispar sub dintii nemilosi ai timpului? Si ce ramane
dupa noi? Inundatii catastrofale? Lacuri de baraj
colmatate? Alunecari de teren?
Prin monopolul pe care il au (sau il aveau) aceste
structuri erau foarte puternice financiar-politic.
Detineau painea si cutitul in ceea ce priveste
padurile, “vanatul”, apele, puteau sa manipuleze banii
publici in cadrul unor investitii uriase care aveau la
fel de mare impact, de multe ori negativ asupra
mediului social si natural. Puteau sa foloseasca
avutia nationala in interesul lor propriu, din niste
administratori au ajuns sa fie niste mari exploatatori
ai avutiei nationale. Aceste structuri frecvent au
fost catalogate ca “stat in stat”, fiind in afara
puterii reale de control a Parlamentului sau a
societatii civile.
Este normal ca aceste structuri ramase inca pe aici se
feresc sa fie transparente, ca asta ar insemna ca
oamenii sa poata sa le ceara socoteala pentru ceea ce
se intampla. Si asa mai ajung prin presa chestii de
genul celor 1,6 milioane de euro cheltuite pentru
cartuse, poate deja suna a munitie de razboi, care sa
fie folosita pentru “rapitorii cu par si pene”. De
parca acele sarmane mamifere si pasari ar fi marile
pericole asupra “echilibrului ecologic”, si nu
vanatorii si braconierii nenumarati, care impreuna duc
la macelul inimaginabil care face sa nu mai prea vezi
animale prin Romania.
Reducerea, degradarea si disparitia padurilor in
Romania este recunoscuta general ca o realitate, asa
cum a fost si la intalnirea partidelor politice si a
organizatiilor neguvernamentale de mediu de la Sinaia,
in ianuarie 2005. Atat timp cat padurile dispar,
inundatii din ce in ce mai catastrofale sterg de pe
fata pamantului avutia saracilor de care nimeni nu se
mai intereseaza, totodata din banii din padurile
taiate se ridica constructii impunatoare. Recent am
auzit (dar nu este sigur) ca RNP construieste un nou
sediu de 500 miliarde de lei (sa zicem vreo 12,5
milioane de Euro); nici sediul in care am fost la o
dezbatere despre situatia ursului in Romania nu a fost
lipsit de superlux, dar asta probail va fi mult mai
“tare”.
Acum 16 parcuri Nationale si Naturale sunt
administrate de RNP, pe baza contractelor semnate cu
Ministerul Mediului in mai 2004. Daca RNP poate oferi
banii pentru administrarea Parcurilor, asa cum s-a
oferit sa o faca (spre exemplu acopera anual pentru
Parcul National Muntii Rodnei 156.000 USD, cat s-a
oferit sa aloce pentru a primi dreptul de administrare
de la Ministerul Mediului), inseamna ca este o afacere
profitabila silvicultura din Romania (taierea
padurilor si impuscarea animalelor) si poate sa dea la
bugetul de stat mai multi bani, sa plateasca pentru
impactul pe care il produce prin taieri si vanatori,
asa cum poluatorii platesc daunele sau asa cum
producatorii de produse platesc in Fondul de Mediu.
Din banii acestia se poate finanta o structura
autonoma de administrare a Parcurilor, care realmente
sa se ocupe de conservarea diversitatii biologice,
macar pe micile suprafete care sunt ariile protejate
actuale.
Ieri seara treceam pe la nordul Muntilor Rodnei, si
vad pancarda langa drum: Parcul National Rodnei, iar
pe mapa de la intalnirea de la Sangeorz-Bai scrie
logic, Parcul National Muntii Rodnei – Rezervatie a
Biosferei. Daca nici macar numele nu il clarificam, ce
sa mai zic. Dar asta ar fi cea mai mica problema.
Realitatea generala insa ma face sa ma doara stomacul,
cand privim cu totii cum dispare peste tot
diversitatea biologica, cum pangarim totul, pana si
conservarea biodiversitatii fiind doar un slogan sub
care continua jaful.
Uniunea Europeana si dezvoltarea societatii in care
Romania incearca sa se integreze forteaza
transparenta, participarea publicului la luarea
deciziilor etc, dar aceasta pierdere de putere este
dureroasa pentru dinosauri, care incearca prin toate
mijloacele sa mimeze transparenta, cand chiar sunt
constranse sa o faca. Asa apar “reprezentanti” ai
ONG-urilor in Comitete de Bazin, dar acele persoane
sunt selectate, numite in asa fel incat veci sa nu
scoata o vorba, niciodata sa nu reprezinte interesele
ONG-urilor de mediu si nici macar sa nu le informeze
despre ce sa intamplat la sedintele Comitetului
respectiv. La intalnirea de la Galati, 11-12 februarie
2005, chiar sa mentionat dorinta ONG-urilor reale de a
desemna ele acele persoane care teoretic le reprezinta
in CdB, iar reprezentanta Ministerului Mediului a zis
ca va actiona in acest sens.
Daca tot am fost in India in ianuarie 2005, am sa va
dau un exemplu legat de Mahatma Gandhi. Cand a
calatorit prin India in anul 1915 si a vazut dezastrul
social in care se zbat milioanele de oameni sub
administrarea britanica, a inceput proteste si a
indemnat la nesupunerea la legile britanice. Multi au
fost inchisi in puscarii, multi au murit in
represalii. Dar, pana la urma, India a devenit o tara
libera, cu destule probleme dar macar fara sa fie la
cheremul altora. Acum, daca un naturalist da o tura
prin Romania si vede ce se intampla cu padurile, cu
animalele salbatice, si cu multe alte valori naturale,
cred ca este de datoria lui sa protesteze, prin
mijloace rezonabile: Sa isi zica clar parerea! Sa zica
ce crede despre situatie. Pana cand va mai putea
continua? Pana cand vor fi padurile si animalele
salbatice la cheremul celor care au aratat ca nu pot
sau nu vor sa le pastreze? Pana cand noi, societatea
civila, nu vom avea acces la date clare, pana cand vom
fi in ceata voita pe care o fac cei care au dorinta sa
pastreze lucrurile neclare cat mai mult, pentru a
putea sa jefuiasca in interes de grup tot ce se mai
poate fura din Romania?
In final, voi formula cateva intrebari, la care astept
raspuns:
1. Cine trebuia sa aiba grija de padurea care a
disparut pe 10.000-12.000 de hectare in Muntii Rodnei?
2. Cine va calcula pretul pierderii padurii (economic
si ecologic: inundatii, scaderea atractivitatii
turistice, patarea imaginii Romaniei cu faptul ca asa
ceva a fost posibil etc.) cine va fi sanctionat pentru
disparitia acestei valori, si cum se va recupera
paguba?
3. Cat ar costa reimpadurirea zonei defrisate sub
ochii vigilenti ai celor care trebuiau sa pazeasca
padurea?
4. Cine va plati reimpadurirea si cand si cum se va
realiza ea?
5. Cine trebuia sa aiba grija de caprele negre si de
celelalte animale salbatice, care acum sunt pe pragul
disparitiei chiar si in interiorul acestui Parc
National si Rezervatie a Biosferei?
6. Cum se poate ca societatea civila sa fie exclusa
din forul stiintific care se ocupa cu aceste probleme,
pe motivul ca ea este “societate civila”?
7. Cum se poate ca un for stiintific sa fie dominat
net de silvicultori, care nu sunt oameni de stiinta?
Silvicultura, ca si legumicultura, piscicultura,
pomicultura, sericicultura etc., poate sa implementeze
deciziile strategice luate pe daza datelor stiintifice
de catre forurile de management (structuri politice in
parteneriate cu societatea civila). Si ar trebui sa
aplice deciziile acestui for, nu sa ia ei deciziile,
pentru ca padurea nu este a silvicultorilor, nici
caprele negre si asa mai departe.
8. Cand vom incepe sa ne ocupam serios de problema
braconajului, adunand braconierii si armele lor, asa
cum am vazut pustile adunate si legate impreuna cu
lant in Thailanda, in Parcul National Chao Yai, in
noiembrie 2004, la Congresul Mondial de Conservare,
organizat de IUCN, cea mai mare structura de
conservare a naturii de pe marunta noastra Planeta.
9. Cand voi putea sa vad si in Romania cel putin 10
ursi care sa se plimbe prin peisaj (deci nu la
gunoaie), cum am vazut in doar cateva zile in Muntii
Stancosi in Canada, in septembrie 2004, la Conferinta
despre Retele de Arii Protejate Interconectate?
10. Cand voi vedea ca populatiile de animale cresc,
asa cum am vazut in Parcul National Gir din India in
ianuarie 2004, la deschiderea Deceniului Natiunilor
Unite pentru Educatie pentru Dezvoltare Durabila?
11. Cand vom incepe sa ne indeplinim indatoririle
asumate prin semnarea conventiilor internationale
diverse, legate de conservarea diversitatii biologice:
Washington, Bonn, Berna, Rio, Directiva Habitate si
Directiva Pasari a UE etc etc.
12. Cand i se va permite societatii civile sa
participle la dezbaterile publice legate de
managementul resurselor naturale si la luarea
deciziilor serioase care trebuie luate?
13. Cand va creste transparenta structurilor
administrative, conform conventiei de la Aarhus, pe
care si Romania teoretic trebuie sa o implementeze?
14. Cand isi vor da seama structurile incremenite in
timpul trecutului, ca ceea ce ei administreaza nu este
proprietatea lor privata, ci este avutia intregului
popor, iar oamenii au dreptul sa stie ce se intampla
si sa participle la luarea deciziilor?
15. Cand vom putea rezolva problemele in Romania, sa
zicem la Bucuresti, fara sa fim nevoiti sa mergem la
Brussel (sau sa trimitem un simplu e-mail)?
As putea continua, dar cred ca acum este destul.
Cu prietenie,
Peter
__________________________________
Do you Yahoo!?
Yahoo! Mail - 250MB free storage. Do more. Manage less.
http://info.mail.yahoo.com/mail_250
------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~-->
Help save the life of a child. Support St. Jude Children's Research Hospital's
'Thanks & Giving.'
http://us.click.yahoo.com/mGEjbB/5WnJAA/E2hLAA/DXOolB/TM
--------------------------------------------------------------------~->
Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public!
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
