http://www.cotidianul.ro/index.php?a=2472&shift=1
A fost un act de un rar ridicol, tradīnd constiinte pitice, personalitati dizarmonice si complexe de inferioritate. Despre fata hidoasa a vīnatorii am scris nu o data. Iata īnsa ca fostul tenisman Ion Tiriac s-a īngrijit sa o arate public, mīndru ca face parte din ea, cu ocazia vīnatorii pentru "fete subtiri" organizata īn ianuarie, pe terenul privat Balc, din Bihor. Spun "fostul tenisman" deoarece cred ca domnul Ion Tiriac, indiferent cīte "mertane" are, cīti dolari poseda īn cont si cīte microfoane īl īnconjoara, trebuie luat exact drept ceea ce este "īn cuget si simtiri" si nimic mai mult: un fost sportiv. Fara īndoiala ca unul bun, repet, nimic mai mult. E adevarat ca domnia-sa, sub masca modestiei, subliniaza, īn fata camerelor de luat vederi, ca nu are scoala, dar lipsa studiilor īn sine nu e, de fapt, grava, pe līnga lipsa de educatie, de bun-simt sau lipsa de cultura. De aceea mi-as permite unele consideratii asupra nivelului educatiei, culturii si gusturilor domniei-sale, generate de vīnatoarea amintita, soldata cu 185 de mistreti ucisi īntr-un tarc, si de declaratiile facute reporterilor de domnia-sa si de unii invitati "de elita". Fiindca o astfel de vīnatoare este, pīna la nivelul detaliilor, un act de un rar ridicol, tradīnd sau conturīnd, "la scena deschisa", minti mici, constiinte pitice, personalitati dizarmonice, complexe de inferioritate ireductibile, nevolnicii si tare cu ascendenta familiala profunda - pulsīnd uneori īn vene cu "sīnge albastru" - toate compensate, iluzoriu, printr-un cont bancar gras si prin asasinarea cu arma a unor salbaticiuni, īnspaimīntate, fara sanse de scapare. Altcumva spus, subcultura banului, neputinta intima de "a fi", irepresibila dorinta de "a parea", īn care pragmatismul si eficienta tin loc de valoare si de virtute, argumentate cu "morala glontului". Actorii sau salbaticii. Actul īntīi al spectacolului īl ofera vīnatorii, la sosire. Se aduna īntr-un loc dinainte stabilit, adusi īn masini de teren, 4x4, cu sofer. Sīnt īmbracati dupa moda catalogului de vīnatoare Frankonia 2005: haine "leopard", īmpletind ocru-verde, cafeniu, cu buzunare īn relief, nenumarate, īmpodobite cu fermoare si capse, false si adevarate, bocanci "multistrat" impermeabili, cizme captusite cu īncalzitor electric, palarii cu urechi ascunse (pentru un caz de ger), manusi cu fante pentru scos degetul la tragaci. Coboara din masini gravi, importanti, si miscarile au acea ostentatie calma a premeditarii diplomatice. Sīnt atenti sa nu fie nici prea familiari, nici prea īncliftati. Se saluta cordial, īsi strīng mīinile, uneori totusi se īmbratiseaza, batīndu-se pe spate, ca dupa o īndelung asteptata regasire. Gesturile par barbatesti, deranjīnd o aparenta camaraderie "de guerre", desi majoritatea vīnatorilor sīnt genul care ar naufragia, pierind, daca ar fi lasati fara īnsotitor, pe o saltea pneumatica, īntr-o piscina de hotel. Pluteste īn jur un aer de "macho" trecut de cincizeci de ani, ca la pregatirea unor fapte de arme marete, amintind de debarcarea din Normandia. Armele apar mai apoi, dupa ce "conspiritualii" s-au cunoscut, s-au recunoscut acomodīndu-se reciproc, dupa ce "bisericutele" s-au format, cu acceptarea, vrīnd-nevrīnd, a plebeilor de sorginte estica. La īnceput, se arata tocurile armelor: prelungi, din piele "natur", poansonata sau lucrata "la cutit" cu scene cinegetice. Miscarile protagonistilor par desprinse dintr-un film la "ralenti", avīnd precizia martiala a unor scene cu ucigasi platiti. Asa si e, doar ca aici ucigasii platesc, spre a putea ucide. Fermoarele sfīrīie, capsele pocnesc stins si, īn soarele crud al diminetii, stralucesc tevi de calibru mare si lunete de precizie. Fiecare īsi agata arma de umar, abordīnd un aer neglijent, parīnd a ignora prezenta acestei recuzite mortale, doar a venit "la aer, īn natura, sa se relaxeze". De fapt, se afla īnauntrul unei uriase framīntari: trage cu ochiul la arma vecinului, a camaradului, la armele necunoscutilor si face comparatii tacute, clocotind adesea de ciuda. Deopotriva urmareste atent pe fetele celorlalti invidia, daca el are o arma de ultima generatie sau vreun unicat iesit din mīinile vreunui armurier vestit. E un duel al tacerii, al nervilor, al vanitatii, ascuns īn zīmbete indiferente si amabile. Apoi, desi regulamentul interzice, din buzunare discrete apar clondire metalice, plate, cu bauturi fine, tari. Dincolo de paduri, gonasii: tarani din partea locului, platiti, si personalul societatii cinegetice, asteptīnd semnalul. Telefoanele mobile au īnlocuit vechiul corn de vīnatoare. Īntre plebei si "elita" cu arme, īn sihlele īnconjurate cu gard electrificat, mistretii īnca dorm sub aburul diminetii. "Vaca scapata īn trifoi manīnca pīna se umfla si plesneste", spune proverbul, nascut dintr-o irefutabila experienta. "Vaca", īn cazul vīnatorii de mistreti de la Balc, Bihor, a luat chipul unor patroni straini cu firme vestite, al unor dictatori de banci, ba chiar al unui print. A luat si chipul unor politicieni romāni pe nume Adrian Nastase si Ilie Sīrbu, toti condusi la "trifoi" de "ciobanul" Ion Tiriac, un fost tenisman. Amintita vaca colectiva, de vīnatoare fiind vorba, n-a mīncat pīna s-a umflat, ci a tras cu armele pīna la īnrosirea tevilor de caldura si a zapezii de sīngele a 185 de mistreti. Despre fondul de 11.000 de hectare, atribuit fara licitatie societatilor cinegetice Zimbrul si Wild Boar, si despre uciderea īntr-un tarc a animalelor īnvatate cu omul, presa a scris si va mai scrie, imoralul si ilegalul facīnd aici casa "buna". Pornesc disertatia mea de la constatarea unui naiv, exprimata printr-un SMS, vazuta pe "burtiera" unui post de televiziune: "Nu ma asteptam ca domnul Ion Tiriac sa faca asa ceva". Acestui naiv ma simt dator sa-i raspund, fiindca, daca ma uit īn jurul meu sau daca iau ca valabil sondajul pentru "cel mai iubit om de afaceri romān", dīndu-l recent drept cīstigator pe Ion Tiriac, constat ca milioane de romāni sīnt īncredintati ca Ion Tiriac este un om rafinat, luminat, inteligent, generos, cultivat chiar. Or, convingerile mele fiind cu totul altele, ma simt dator sa relativizez macar imaginea publica a unui individ a carui priza la mase si al carui farmec personal n-am reusit sa le īnteleg si sa le accept. Cum sīnt pornit pe spargerea "mitului Tiriac", voi īncepe cu analiza unei fotografii recente, publicata pe prima pagina a cotidianului Independent din data de 24 ianuarie 2005: Ion Tiriac, īmbracat īn belicoase haine "leopard" pozeaza "ą la Hemingway", la coada unui vier cu colti mari. Fotografia, luata mestesugit, cu rītul salbaticiunii īn prim-plan si cu puscasul īn fundal, prin proportiile inversate - porcul mai mare īn fata - vrea sa sublinieze marimea porcului mort si vitejia si maiestria celui viu. Dar. ghinion: domnul Tiriac tine īn mīna dreapta o carabina cu luneta. Dar nu o carabina cu patina vremii, cu teava brunata neagra, eventual cu arabescuri incrustate manual. Nu! Tine īn mīna o carabina "ultimul racnet", cu teava si luneta nichelate, stralucitoare. O arma cum am vazut la multi dintre snobii "tranzitiei", scumpa, e drept, rezistenta la intemperii, care nu necesita īngrijire: o arma care unui vīnator de soi nu i-ar trebui nici gratis! A-ti dori si a folosi o astfel de arma e ca si cum ai merge la Atheneu, la un concert cu Zubin Mehta, īncaltat cu cizme de cauciuc daca afara ploua. O arma de pragmatic simplist, care-l fereste pe posesor de cazna rafinata a ceremonialului de dupa vīnatoare, cīnd curatarea pustii, obligatorie - otelurile bune ruginesc iute! - da viata lunga acesteia si amintirilor. Domnul Tiriac n-are vreme de fineturi arhaice! Pesemne ca, grabit, dupa vīnatoare, arunca arma īn vreun colt si se repede spre dormitorul cu "Surprize, surprize" sau spre avionul cu care decoleaza spre alte bucurii ale spiritului cum sīnt afacerile profitabile. Exprimarea domnului Ion Tiriac, atunci cīnd e coplesit cu microfoane de reporter, este o alta dovada de rafinament intelectual, formularile potrivindu-se de minune īntrebarilor de genul "Neam'u', dom'le Tiriac, pune potu' pe masa daca bate palma?". Nici concluziile rostite cu gura proprie, dupa carnajul de la Balc nu fac exceptie de la academica retorica mai īnainte amintita: "Din punctul de vedere al valorii vīnatului, al peisajului, invitatii mei au cazut īn fund". Īn cazul īn care printul Max Emmanuel von Thurm und Taxis s-a ridicat din fund, ar fi bine sa citeasca pe Internet aceste rīnduri. Si mai spune Tiriac, elogiind macelul pseudocinegetic: "E bine sa faci lucrurile ca lumea, daca vrei sa-ti vina aici oameni de genul acesta". Adica, de genul mischiilor, iacobovilor cu nume straine, de care Europa si lumea nu duce lipsa, care apreciaza imbecilitatile cinegetice si cu care se pot face afaceri, poate, la limita legii. Bomboana de pe tortul "bunului-gust" o pune sigla firmei Wild Boar, care a concesionat terenul Balc, materializata īntr-un inegalabil kitsch-insigna: īnauntrul unui cadru rotund din frunze de stejar sta atent capul unui cerb. Nu e unul carpatin, ci un cerb american, asa-numitul cerb cu coada alba - sau cerbul de Virginia (Odocoileus virginianus), un animal absolut inexistent īn fauna Romāniei. Tine totusi īntre coarne, uimit si īncapatīnat, stema Romāniei cu tricolor, iar dedesubt, sporind mirarea inocentului erbivor, sta scris cu litere aurite "WILD BOAR", adica, pe americaneste, "mistretul". La asa minti, asa sigla. Cīt despre fostul premier Adrian Nastase, care a ucis la acea vīnatoare 23 de mistreti, nu pot spune decīt "Cine se aseamana se aduna". "A fost un lucru frumos, deosebit", declara unui reporter Īntīiul Vīnator. Nicolae R. DARAMUS -- "Let me know, at least, that she'll try Then she'll be a true love of mine" www.nuclearinfo.ro [Non-text portions of this message have been removed] ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Help save the life of a child. Support St. Jude Children's Research Hospital's 'Thanks & Giving.' http://us.click.yahoo.com/mGEjbB/5WnJAA/E2hLAA/DXOolB/TM --------------------------------------------------------------------~-> Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
