--- On Thu, 1/15/09, Kiyoko Horvath <khorv...@nyc.rr.com> wrote:
From: Kiyoko Horvath <khorv...@nyc.rr.com>
Subject: EMINESCU,Patapievici,EMINESCU
To: ion.b...@yahoo.com
Date: Thursday, January 15, 2009, 7:48 AM
Istorie cu jumatati de masura la ICR New York
(Atac fara precedent impotriva culturii si istoriei romane)
Stimate domnule editor Grigore L. CULIAN,
Ma numesc Robert Horvath, sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului
de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti (IATC) si am lucrat la multe
studiouri din Romania, indeosebi la Televiziunea Romana. Actualmente, imi
continui activitatea la studioul meu de film, “Kiro Studio International”,
cu sedii in Manhattan (New York) si Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, in
calitate de grafician, ilustrator si pictor.
In data de 20 martie 2008 a avut loc, la Institutul Cultural Roman din New
York, un eveniment dedicat special Holocaustului din Romania din perioada celui
de-al Doilea Razboi Mondial. La aceasta manifestare a participat si o delegatie
din Romania, remarcandu-se prezenta d-lui general Mihai Ionescu, directorul
Muzeului Holocaustului din Bucuresti. Pentru ca adevarul istoric a fost
prezentat unilateral si subiectiv, am avut o interventie pe care, in cazul ca o
considerati pertinenta, va rog sa o publicati in ziarul Dvs. Redau mai jos
interventia mea de la acest eveniment. Cuvintele sunt traduse din limba engleza,
deoarece la ICR din New York este inca interzisa folosirea limbii romane!
Doamnelor si Domnilor, Deoarece v-ati referit in expunerea Dvs. la necesitatea
ca generatiile viitoare sa afle adevarul despre tragedia Holocaustului si pentru
ca astazi copiii invata la scoala ca romanii sunt vinovati de genocid, as vrea
ca ei sa afle si faptul ca romanii au fost aceia care au salvat intreaga
populatie evreiasca de pe teritoriul actual al Romaniei. Asistam la un fapt
poate unic in istoria celui de al Doilea Razboi Mondial, anume acela ca un om
s-a opus presiunii germane, salvand mai mult de jumatate milion de oameni de la
pieire. Acest miracol romanesc se datoreaza in primul rand pozitiei
intransigente si plina de curaj a maresalului Ion Antonescu. In al doilea rand,
mai trebuie tinut cont si de caracterul specific al societatii romanesti din
perioada respectiva. Ma refer aici la Ion Bratianu, Iuliu Maniu, la partidele
istorice, la Regina Elena, la Dr. Lupu, la Patriarhul Nicodim, la Mitropolitul
Balan, la intreaga Biserica Ortodoxa Romana si la multi altii care au pus umarul
la salvarea evreilor. Cred insa ca factorul principal il reprezinta
mentalitatea, psihologia si omenia romanilor.
Care sunt faptele istorice? Dupa inceperea razboiului, se desfasoara foarte
rapid operatiunile militare in Basarabia si Bucovina de Nord, unde este
masacrata populatia evreiasca si unde fortele romanesti coopereaza cu cele ale
germanilor. In curand, in spatele frontului, apar comandourile germane
specializate in operatii de “curatire” si, paralel, incep deportari de
familii intregi din populatia evreiasca, dincolo de Nistru, in Transnistria..
Pentru mine, moartea chiar si numai a unui singur om nevinovat reprezinta o
tragedie, dar trebuie sa iau in consideratie si statistica.
Pentru ca subiectul este foarte controversat, las la aprecierea audientei sa
deduca adevarul - din diferite surse. Una dintre ele ar fi “Enciclopedia
Iudaica”, o lucrare de referinta, in care se mentioneaza cifra de 40.000 de
morti, plasand Romania pe locul 10, ca vinovatie, in timp ce raportul Dvs., al
Comisiei, se refera la 420.000 de victime, Romania ajungand pe locul 2, imediat
dupa Germania. Tinand seama de paritatea populatiei, Romania devine, nici mai
mult, nici mai putin, prima “Killing-machine” din istoria celui de al Doilea
Razboi Mondial!
In aritmetica Comisiei se adauga si Ardealul de Nord, acolo unde populatia
evreiasca a fost decimata, numai ca, atunci, Ardealul de Nord se afla sub
controlul maghiar. Dumneavoastra mai treceti cu vederea si alte fapte: ca toti
barbatii evrei in putere au fost incadrati in Armata Rosie, ca o mare parte din
populatie a fugit in interiorul Rusiei si ca foarte multi evrei au murit de
moarte naturala sau de boli contagioase (tifos), de care a suferit intreaga
populatie, inclusiv Armata Romana.
Responsabilitatea Guvernului Romaniei in aceste evenimente este mare, dar nu
este greu sa fie separata de responsabilitatea germanilor.
Ma voi ocupa in continuare de momentul crucial, anul 1942, care este sters cu
buretele sau distorsionat ca semnificatie istorica. Mihai Antonescu, Ministrul
de Externe, se intalneste cu Hitler, in acea toamna, si ii comunica hotararea de
a nu-i preda pe evreii din Regatul Romaniei. Vreau sa va mai amintesc, domnule
general Mihai Ionescu, doua documente semnificative, pe care sper si cred ca le
cunoasteti: la o saptamana de la aceasta intalnire istorica, Ion Antonescu
declara, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri: “Nu voi face jocul rasist
al germanilor si ii voi slava pe toti evreii mei”; dupa alte doua saptamani,
la o alta sedinta a Consiliului de Ministri, Ion Antonescu declara: “Eu mi-am
dat cuvantul sa asigur viata si libertatea evreilor si ma voi tine de cuvant”.
Toamna lui 1942 pecetluieste pentru totdeauna salvarea unei intregi populatii de
la moarte, condamnata la “solutia finala” de catre Hitler.
Ma voi referi acum la Raportul Comisiei Holocaustului, lucrare unde o reala
tragedie este folosita pentru anumite interese politice. In 2002, Guvernul
Romaniei, bazandu-se pe documentele Arhivei Nationale si in conjunctie cu toate
documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decreteaza,
fara echivoc, ca pe teritoriul Romaniei nu a avut loc Holocaustul. La mai putin
de doi ani, insa, Guvernul Romaniei isi schimba pozitia, infiintand o Comisie
care, bazandu-se pe exact aceleasi documente, decreteaza ca in Romania a avut
loc un genocid de proportii inimaginabile. Comentariile sunt de prisos!
Vreau sa mai spun asistentei ca Raportul Wiesel de cercetare a crimelor
Holocaustului reprezinta un atac fara precedent la adresa demnitatii romanilor.
In concluzia raportului se spune: “Romanii sunt vinovati de genocid, chiar
daca in anumite regiuni au supravietuit evrei”. Inainte de a intra in fondul
problemei, doresc sa mai remarc ca “anumite regiuni” reprezinta, de fapt,
Romania de baza, Romania esentiala, adica in actualele ei granite. Raportul
arunca o vina colectiva, acuzand de genocid intreaga populatie romaneasca.
Aceasta idee de vina colectiva apartine ideologiei fasciste si/sau comuniste,
aruncand vina - reala sau imaginara -
catorva asupra unei intregi colectivitati nationale, rasiale sau sociale. Iar o
vina colectiva nu are ce cauta in discursul unei democratii! Se merge atat de
departe incat se spune ca majoritatea populatiei romanesti a sprijinit
Holacaustul!
Ma intreb: oare cum a fost posibil asa ceva, cand faptele din Bucovina si
Basarabia au fost foarte putin cunoscute de populatie. Eu personal am plecat la
32 de ani din Romania si nu am auzit niciodata despre aceste evenimente. Romania
este prezentata in acest material ca o tara fascizata si complet rasista. As
vrea sa-i amintesc domnului general si cercetator istoric faptul ca fascismul a
fost lichidat in Romania cu ocazia rebeliunii legionare. Fragmentul care m-a
intrigat profund este urmatorul: “Holocausul isi are radacini adanci in
istoria si cultura romana”! Aceasta constatare aduce un atac frontal Istoriei
Romaniei si nu scapa de aceasta
decapitare niciun om politic, niciun partid istoric, niciun moment al istoriei
si nici al monarhiei. Deci, Istoria Romaniei este prezentata de Comisie in
primul rand ca o istorie a antisemitismului. Acelasi tratament i se aplica insa
si Culturii Romanesti.
Nu scapa de “atentia” noii inchizitii nicio personalitate culturala, de la
Alecsandri, Eminescu, Kogalniceanu, Hajdeu, Slavici etc., iar in epoca moderna
nu scapa nici Emil Cioran, Noica, Mircea Eliade. Asadar, in opinia Comisiei,
Cultura Romaneasca nu este importanta prin valentele sale universale, ci numai
prin caracterul ei rasist si antisemit. Cu alte cuvinte, Mihai Eminescu si
ceilalti piloni ai Culturii Romanesti sunt, nici mai mult, nici mai putin,
vinovati pentru cauzarea Holocaustului. Cruciti-va, doamnelor si domnilor,
cruciti-va, domnule general!.
Concluzia acestei Comisii a dat o unda verde unei adevarate “vanatori de
vrajitoare”, avand ca victima cultura si limba nationala. Atentia este in
primul rand indreptata asupra lui Mihai Eminescu si a lui Mircea Eliade, fiind
orchestrata din birourile presedintelui Institutului Cultural Roman (ICR), d-l
Horia Roman Patapievici.
Avand la dispozitie un buget de cateva milioane de dolari, avand sub control
edituri si reviste culturale, el si ciracii sai au pornit un atac delirant
indreptat impotriva a tot ce este romanesc. D-l Patapievici spune in clar:
“Eminescu, ca poet national, si intreaga cultura nationala nu-si au locul sub
zodia internationalismului”. Sau: “Daca vreti sa intrati in Europa, trebuie
sa va debarasati de Eminescu”. Daca nu credeti, ma voi referi la seara
dedicata “Luceafarului poeziei romanesti”, boicotata de Institutul Cultural
Roman New York, condus de d-na Corina Suteu, ai carui angajati nu au avut decat
curiozitatea de “a baga capul” la acest eveniment care a durat 6 sau 7 ore.
.. Nu pot sa nu adaug faptul ca nu mi se permite (de doi ani!) sa particip la
activitatile
ICR New York, deoarece am cerut sa se vorbeasca si romaneste la manifestarile
organizate de Institut (pentru participarea din aceasta seara, a trebuit sa mi
se dea o derogare speciala de la Washington!).
Vreau sa mai adresez cateva cuvinte doamnelor si domnilor din spatele meu, care
striga, cu inversunare, sa nu fiu lasat sa mai vorbesc si sa fiu dat afara! Daca
Dvs. mai sunteti azi in viata, aceasta i se datoreaza maresalului Ion Antonescu
si - in primul rand - omeniei romanilor. Este greu pentru mine sa inteleg cum
multi romani accepta orice compromis, inclusiv acest raport degradant. La fel,
nu pot sa inteleg cum multi evrei, in loc sa fie recunoscatori si sa le arate
gratitudine celor care le-au salvat viata, stau si asteapta sa le mai dea inca o
palma. Un adevar spus doar pe jumatate seamana cu o minciuna. Pe fundalul unei
tragedii adevarate, asistam aici la un atac fara precedent la adresa Istoriei si
Culturii Romanesti. Daca vrem sa ne recastigam demnitatea, trebuie sa spunem
adevarul
intreg. Va multumesc pentru rabdarea si atentia Dumneavoastra.
Robert Horvath, New York
