http://www.gandul.info/2005-06-22/arte/lectia_britanica
De câteva ori am avut ocazia sa ascult prelegerile unor specialisti britanici în domeniul restaurarii si valorificarii patrimoniului tinute în fata unui public românesc. De fiecare data, dincolo de modul de constructie a discursului, care îl faceau atractiv deopotriva specialistului si nespecialistului, un element m-a surprins în mod deosebit. Obisnuit cu stilul profesionistilor români, care într-un limbaj cât mai tehnic cu putinta, indiferent de context, nu faceau decât sa sublineze reusitele si performantele românesti în restaurare, am fost mirat la început sa îi aud pe britanici vorbind despre esecuri. Si asta nu în tara lor, cu usile închise si într-un cadru profesional restrâns, ci în strainatate, în fata unor oameni care aveau astfel ocazia sa afle, poate pentru prima data, informatii despre cum se poarta britanicii cu monumentele lor. Ceea ce pentru noi putea fi considerat un mod de a-ti face tara de râs, pentru britanici se dovedea o extraordinara ocazie de a învata si de a-i învata pe altii. Si cum se învata mai bine decât din greseli? Astfel, una dintre prelegeri acorda cea mai mare atentie unui caz de reabilitare si valorificare din perspectiva turismului cultural a unui parc industrial dintr-o zona miniera închisa. Greselile de abordare, cauzele care au amplificat esecul încercarilor de reabilitare a parcului industrial au fost disecate pe îndelete pentru a arata si specialistilor români ce anume trebuie evitat în cazuri similare. Fireste, în România ne aflam înca în stadiul reabilitarii unor monumente de pe vremea lui Stefan cel Mare, asa ca exemplul dat de britanici privind reintroducerea în circuitul public a patrimoniului industrial nu poate fi considerat decât un vis frumos. Pâna când fondurile si modul în care e conceputa politica de patrimoniu în România îl va aduce în plin plan si pe cel industrial, vor mai rugini fiare prin fabricile parasite ale patriei. Dincolo de acestea însa, abordarea britanicilor exprima un mod eficient si sanatos de raportare la monumente si la munca de reabilitare a lor, care nu da semne de cramponare de patriotism prost înteles sau subiecte asa-zis tabu. La noi însa, situatia pare a sta mai degraba invers. Nu prea îti este dat sa auzi, oficial, în vreo dezbatere publica, discutate greselile specialistilor români. De învatat din ele, nici nu poate fi vorba. Un ultim exemplu în acest sens l-ar putea constitui scandalul legat de pavimentul folosit în parcul din Târgu Jiu, unde se afla ansamblul monumental al lui Constantin Brâncusi. În ciuda amplorii scandalului, a sumelor imense cheltuite, o dezbatere publica între specialisti care sa analizeze solutiile tehnice adoptate se lasa înca asteptata. Mai mult, actualul Minister al Culturii, care ar putea initia el o asemenea discutie, se multumeste sa publice pe site o "scrisoare de la World Monument Fund cu privire la restaurarea Ansamblulului Monumental Brâncusi din Târgu Jiu", prin care este trasa de urechi presa, ca si-a permis sa semnaleze ceea ce era de domeniul evidentei - noroiul care se formeaza în jurul lucrarilor. Însa, pe cât de mare e "linistea" oficiala, pe atât de mult sunt criticate unele lucrari de restaurare, prin culise. Daca câstigi încrederea vreunui restaurator ai ocazia sa afli, la o discutie informala, cât de prost a lucrat colegul x la o biserica monument istoric, ce solutie proasta a aplicat colegul y la consolidarea pe care facut-o etc. Dar criticile se opresc la stadiul de bârfe, ele nu ajung decât rareori sau niciodata publice. Nimeni nu le analizeaza, nimeni nu le prezinta drept exemple de ce anume nu trebuie facut. Astfel, în timp ce britanicii vin în România si vorbesc si despre esecurile lor, pentru a nu repeta greselile, noi ascundem mizeria sub pres. Iar presul acesta nu e unul obisnuit, ci împopotonat pe masura. El îmbraca forma avalansei fara sfârsit parca a Premiilor pentru patrimoniu cultural national, pe care Ministerul Culturii si Cultelor considera ca e cazul sa le acorde anual tuturor celor care se gasesc prin preajma. Gheorghita Aurelian ION -- "Let me know, that at least, she will try Then she'll be a true love of mine" www.arin.ro -- "Let me know, that at least, she will try Then she'll be a true love of mine" www.arin.ro [Non-text portions of this message have been removed] Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/