Viata si Sanatate (Buzau), Emil Simionescu, nr. 161 - 162/decembrie 2006
De doua-trei saptamani, tema prezentei simbolurilor religioase in scolile publice a devenit subiectul unei campanii dezlantuite. Ea a produs solidarizarea unor categorii umane si profesionale care altfel nu ar parea sa aiba prea multe lucruri in comun. In spatiul mediatic, s-a realizat convergenta dintre cativa oameni publici, lideri de opinie, asociatii, mijloace de presa, slujitori ai cultelor pe care nimeni nu s-ar fi gandit sa-i asocieze unii cu altii. Polemica iscata de recomandarea facuta Ministerului Educatiei de a scoate icoanele din salile de clasa este imaginea intolerantei noastre fata de "altfel", atei, agnostici, homosexuali, minoritari in general. Insa decizia Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu are caracter normativ. Aceasta este doar o recomandare. Ministerul Educatiei Nationale a luat act de recomandare si a cerut Parlamentului, respectiv Comisiilor de invatamint, solutionarea problemei. Pina la o decizie parlamentara, lumea romaneasca a devenit fioros de agresiva. Multe articole publicate in ultimele zile pe aceasta tema tin de registrul inflamarilor. O chestiune delicata si spinoasa ar trebui dezbatuta intr-un spatiu liber al ideilor. Numai ca voci din presa au incadrat petitia profesorului in directia unui atac asupra fiintei nationale. Cei care au sustinut petitia au fost imediat catalogati drept adepti ai ateismului, prea dornici sa importe diverse metode de actiune pe linia corectitudinii politice. Prezentam mai jos un interviu, in exclusivitate, cu dl. profesor Emil Moise, cel care a facut ca opinia publica romaneasca sa ia in seama o problematica destul de sensibila si anume eliminarea insemnelor religioase din spatiile publice (scolile publice din Romania). ________________________ JOS ICOANELE ES. Domnule Emil Moise cine sunteti dvs? R: Intrebarea dumneavoastra este filosofica. Incercand sa va ofer un raspuns putem afla si mai multe intrebari. Stiind insa, pe larg, care este scopul interviului, va pot spune ca sunt tatal unei fetite, Teodora. Cred ca, in acest moment, acest aspect ma defineste, ma caracterizeaza, cel mai mult. Pentru ca majoritatea demersurilor mele din ultima vreme au urmarit interesul superior al copilului. Dedicandu-ma, aproape cu totul, acestor actiuni, adesea m-am indepartat, fizic, de fetita mea. Dar tot timpul am avut-o in suflet. Cum tot timpul am simtit sustinerea ei. Gandul la copii, in general, la Teodora, in special, mi-a dat energie si mi-a adus reusita. Care, astfel, nu este o reusita a mea, ci a copiilor, cu deosebire a Teodorei. ES: Conduceti o asociatie. Despre ce este vorba si ce obiect de activitate are? R: Sunt initiator si director de programe al Asociatiei Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta. Asociatia a fost infiintata in scopul promovarii, printre altele, a libertatii de constiinta â ca drept fundamental al fiintei umane â, a respectului fata de persoana umana si a caracterului secular al statului roman, in sensul valorilor constitutionale, care separa autoritatile publice de biserica, excluzand imixtiunile si asigurand autonomia bisericii in raport cu statul, conditie a unei adevarate libertati de constiinta. ES: Noi am mai stat de vorba cu privire la alte aspecte legate de ilegalitatile pe care le accepta institutiile statului, dar acum vom vorbi despre un subiect anume, care a zguduit opinia publica romaneasca: Dvs. sunteti un crestin ortodox bun, ce aveti cu icoanele? R: Cred ca mesajul s-a transmis (intentionat) eronat. Evident ca, fiind crestin-ortodox, icoanele au o semnificatie aparte in convingerile mele religioase, la fel cum au pentru toti crestinii ortodocsi. Insa tocmai, doresc ca icoana sa nu fie folosita. Sa nu fie denaturata. Atarnarea unei icoane oriunde, la intamplare, nu poate deca sa denatureze mesajul divin reprezentat, pentru crestini-ortodocsi, de acea icoana. Demersul meu este unul, daca vreti, profund crestin. Nu inseamna ca daca ai anumite obiecte de veneratie, le poti folosi impotriva celor care nu venereaza aceste obiecte; nu inseamna ca daca venerezi un simbol religios poti sa afectezi alte persoane pentru care acel simbol nu inseamna nimic. Afisarea obstinanta a icoanelor, oriunde ne vine noua, nu este o dovada de crestinism, ba din contra. Niciodata o persoana care nu apartine cultului crestin-ortodox nu ma va crede daca ii spun ca sunt crestin daca folosesc un simbol religios impotriva convingerilor sale. Unul d intre mesajele esentiale ale crestinismului este iubirea aproapelui si nu afectarea acestuia. ES: Dar de ce va deranjeaza icoanele in scoala? R: Nu este vorba de icoane, ci de simboluri religioase, in general. Si nu de toate scolile, ci de scolile publice. Prezenta simbolurilor religiose, in general, a icoanelor, in special, in scoala, nu ma deranjeaza deloc. Chiar eu am sustinut si am insistat ca in scoala sa existe simboluri religioase. Dar acestea nu pot ramane decat in salile si in timpul in care se desfasoara orele facultative de Religie. In caz contrar, daca o scoala publica impune sau permite afisarea simbolurilor religioase pe peretii claselor (si in timpul) in care se desfasoara disciplinele obligatorii, prezenta acestor simboluri devine ilegala. In aceasta situatie sunt afectate drepturile copiilor la libertatea de gandire, de constiinta si de religie si dreptul la un tratament egal in educatie, drepturi fundamentale, de o importanta deosebita. Asa cum dorim ca in scoli sa fie respectate drepturile copiilor nostri la viata, la sanatate, la informatie s.a., tot asa trebuie sa fie respectate si drepturile d espre care vorbeam mai sus. Si in aceeasi masura aceste drepturi trebuie respectate pentru toti copiii, indiferent de apartenenta religioasa sau sexuala. In caz contrar, va trebui sa recunoastem ca in scolile publice se practica discriminarea, act care contravine legislatiei nationale, Constitutiei si prevederilor internationale la care Romania este parte. ES: Vorbiti despre problema discriminarii, dar fetita dvs nu este dicriminata. Mai ales ca frecventeaza ora de religie si are si note foarte bune... R: In primul rand, nu sunt de acord cu afirmatia dumneavoastra. Fetita mea este discriminata. Asa cum am spus, doua sunt directiile pe care trebuie sa mergem in abordarea acestei probleme. Pe de o parte, prin prezenta simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant, in salile (si in timpul) in care se desfasoara disciplinele obligatorii, se incalca dreptul (tuturor) copiilor la libertatea de gandire, de constiinta si de religie. Pe de alta parte, se incalca dreptul copiilor la un tratament egal in educatie. Din nou, din doua perspective. Prima are de a face in mod direct cu intrebarea dumneavoastra. Adica se incalca dreptul la un tratament egal la educatie, pe baza de apartenenta sexuala. Stim cu totii ca majoritatea religiilor (crestine, dar nu numai) au practici de inferiorizare a femeilor fata de barbati. Daca ne referim la religia crestin ortodoxa, stim ca la botez baietii sunt trecuti prin altar iar fetele nu, stim ca dupa nastere femeile nu au voie s a intre in biserica trei saptamani daca au nascut un baietel si sase saptamani daca au nascut o fetita, stim ca dupa aceasta interdictie li se citesc femeilor molitfele de curatire in care preotul se roaga la Dumnezeu "sa le curateasca de intinaciunea trupului si necuratia sufletului", fiind astfel considerate impure ca au nascut, stim ca la casatorie li se spune femeilor sa fie supuse barbatilor si mai stim ca in repartizarea functiilor Biserica Ortodoxa nu permite femeilor sa acceada la functia de preot. Prin urmare, iata cateva dintre practicile acestei Biserici care, in mod evident, inferiorizeaza femeile fata de barbati. Sigur, femeile sunt libere sa-si pastreze sau sa isi schimbe confesiunea (ceea ce nu este asa usor) sau sa lupte, in interiorul Bisericii, pentru schimbarea acestor practici (lucru, de asemenea, nu foarte usor de realizat, desi exista unele incercari in acest sens). Insa prin afisarea unui simbol religios, persoana sau institutia care permite ! acest act isi asuma toate valorile Bisericii careia ii apartine simbolul. Prin urmare, daca o scoala publica permite afisarea unui simbol religios ortodox, pe peretii salilor de curs (si in timpul) in care se desfasoara disciplinele obligatorii, atunci scoala respectiva isi asuma toate valorile acelei Biserici, inclusiv valorile de inferiorizare a femeilor. Sub nicio icoana din scolile publice nu am vazut vreun anunt in care sa fie explicat ca prin acest simbol scoala isi asuma valorile Bisericii respective, mai putin pe acelea de inferiorizare a femeilor fata de barbati. Daca practicile de inferiorizare a femeilor sunt permise in Biserica deoarece ele sunt liber asumate de catre femei, nu acelasi lucru este valabil si in scolile publice. Scolile publice sunt supuse legislatiei din Romania si internationale, in general, legislatiei privind educatia si drepturile copilului, in special. Or, aceste legislatii combat in mod special practicile, atitudinile si actele de inferiori! zare a femeilor fata de barbati. Prin urmare, iata cum prezent! a unei i coane pe peretii unitatilor publice de invatamant, in timpul disciplinelor obligatorii, constituie un act de discriminare impotriva femeilor. In al doilea rand, pe cea de a doua directie de discriminare, prezenta simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant, in timpul disciplinelor obligatorii, constituie un act de discriminare impotriva copiilor de alte confesiuni si impotriva copiilor atei, agnostici sau indiferenti. Asumand-si, asa cum am explicat, valorile unei anumite confesiuni, institutia publica de invatamant transmite acestor copii valori contrare valorilor in care ei/ele au dreptul sa creada. Din nou afirm, este nu numai un act ilegal, dar si necrestinesc. Un copil de alta confesiune nu o sa ma creada niciodata ca eu sunt un crestin bun, daca il asupresc â si nu il iubesc â obligand-l sa asiste la un simbol religios care ii transmite abuziv valori contrare valorilor sale. Este un act profund nedrept, total ilegal si totodata imoral. Este nu numai incorect, dar si nedrept sa consideri si sa afirmi ca discriminarea unor copii in scolile publice, afecteaza numai acei copii: afecteaza toti copiii. Este ca si cum ai afla ca, in mod sistematic, in scolile publice sunt batuti anumiti copii si numai aceia. Nu numai acestia sunt afectati ci si cei care asista la maltratarea lor. ES: Luptati deci pentru cei care sunt in minoritate si nu cred in aceste insemne religioase? R: Desigur, si pentru cei/cele care sunt in minoritate, si nu ii pot intelege pe adversarii ideilor mele, mai ales ca acestia isi sustin demersul in mod special sustinand ca apara si promoveaza valori crestine (ortodoxe). Toleranta fata de cei care sunt diferiti in privinta religiei este unul dintre principiile crestinismului dar totodata si un principiu rational si pare monstruos ca oamenii sunt atat de orbi incat nu inteleg necesitatea si beneficiul acestei tolerante. In clasa in care invata fetita mea sunt cel putin doi copii, doua fetite, de alta confesiune si pana anul trecut au fost trei astfel de copii. Acesta a fost un castig enorm pentru fetita mea care, astfel, prin dialog, a avut acces si la alte valori. Dar este groaznic sa vezi cum conducerea scolii, cum conducerile institutiilor de control in educatie, in general, nu sunt in masura sa respecte acesti copii, prin diverse practici religioase abuzive, cum este prezenta simbolurilor religioase pe peretii claselor in care se desfasoara disciplinele obligatorii sau oficierea slujbelor religioase la inceput de an scolar (si am dat doar doua din multele exemple). Parintele uneia din cele doua fetite mi-a povestit, nu de putine ori, cum aceasta a venit plangand acasa, de foarte multe ori in cei sase ani de cand invata intr-o scoala publica, din cauza abuzurilor la care a fost supusa datorita apartenetei la o alta confesiune decat cea majoritara. Este atat de usor sa te imaginezi in pielea acestor parinti sau chiar in cea a acestor copii, incat este groaznic sa constati ca niciun functionar public din educatie si niciun director de scoala nu a sesizat acest abuz, manifestat de mai bine de 15 ani. ES: Cand am mai vorbit despre demersul dumneavoastra va spuneam ca nu cred in rezolvarea lui cel putin intr-un termen scurt. Care este rezolvarea acestei petitii si ce se mai poate face? R: Multe persoane se refera la demersul meu facand referire la partea finala a acestuia, cea in care am implicat Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (C.N.C.D.), incepand cu august 2006. Insa tot acest proces a inceput in urma cu 5 ani cand, dupa absolvirea facultatii, am obtinut functia de cadru didactic. A fost momentul in care am constatat aceasta nedreptate manifestata prin afisarea simbolurilor religioase pe peretii scolii in care predam. De atunci am vorbit si am analizat aceasta problematica cu mii de copii, cu sute de parinti si sute de cadre didactice. Mi-am directionat studiile post-universitare pe aceasta directie, a intersectiei dintre religie si drepturile fiintei umane, a relatiei dintre Stat si Biserica. Am participat la numeroase cercetari, sesiuni de comunicari (in tara sau la universitati din afara tarii), am publicat articole si sunt coautor al unor carti, urmez cursurile unei a doua facultati si sunt in anul 3 la studii internationale privind religiile. Am editat o brosura cu drepturile copilului (in care accentul cade pe dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie), am initiat si am sustinut, voluntar, cursuri pe problematica implicarii civice a copiilor, am participat la nenumarate ore de dirigentie in peste 20 de scoli din judetul Buzau si sunt invitat si in alte judete sau in Bucuresti, am sustinut prezentari la scoli sau universitati de vara organizate de institutii guvernamentale sau de organizatii neguvernamentale. Prin urmare, rezolvarea problemei nu a fost una in termen scurt. Ci una precedeta de eforturi indelungate, de studiu continuu, de amenintari la care am fost supus, de probleme suplimentare carora a trebuit sa le acord importanta. Terenul a fost pregatit indelung. Brosura despre care va spuneam a fost distribuita, cu sprijinul copiilor, in aproape toate scolile, publice sau private, din judetul Buzau. Articolele publicate in reviste de drepturile fiintei umane au fost prezentat! e in peste 50 de dezbateri si au fost publicate totodata si in reviste on-line. Am acordat interviuri la ziare sau posturi de radio si televiziune sau am participat la emisiuni radio sau televizate. Am initiat o organizatie neguvernamentala pe aceasta tema si am mers la diferite confesiuni religioase din judetul Buzau dar si din alte judete, unde am vorbit despre drepturile religioase. Unele confesiuni chiar m-au invitat, de mai multe ori, sa le vorbesc membrilor/membrelor acestora, in bisericile lor. Incepand cu 21.11.2006, petitia mea adresata C.N.C.D. a fost, in parte, solutionata favorabil. Din acel moment, prezenta simbolurilor religioase pe pretii unitatilor publice de invatamant in clasele (si in timpul) in care se desfasoara disciplinele obligatorii, este confirmata ca ilegala. In data de 5 decembrie 2006, C.N.C.D. a emis si hotararea ca urmare a pronuntarii din noimebrie. Hotararea motiveaza pronuntarea si confirma discriminarea. Din acel moment, Ministerul Educatiei are doar doua variante: a. sa nu dispuna retragerea simbolurilor religioase, ceea ce inseamna ca isi asuma discriminaea comisa in sistemul de educatie, adica isi asuma incalcarea legislatiei privind combaterea discriminarii si astfel isi asuma incalcarea prevederilor constitutionale privind egalitatea de sanse si de tratament; b. sa dispuna afisarea simbolurilor religioase doar in timpul orelor facultative de Religie sau in sali special amenajate in care se desfasoara doar disciplina, facutativa, Reli gie. Este evident ca doar a doua varianta este cea legala si inteleapta, totodata. Daca Minsiterul Educatiei nu va dispune retragerea simbolurilor religioase, orice cetatean din Romania poate solicita, in instanta, conform legislatiei privind combaterea discriminarii, retragerea autorizatiei de functionare a Ministerului Educatiei, ceea ce poate duce la demiterea ministrului educatiei. Insa eu sper ca ministrul educatiei sa procedeze asa cum s-a angajat prin juramant: in conformitate cu prevederile legale si constitutionale. ES: Este religia facultativa? Intreb aceasta pentru ca Ministerul Educatiei angajeaza si titularizeaza profesori de religie. R: In litera si spirtul prevederilor Constitutiei Romaniei, Religia in scolile publice din Romania nu poate fi decat disciplina facultativa. De drept, legea invatamantului precizeaza caracterul facultativ pentru disciplina Religie, prin prevederile art. 9. De asemenea, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, in acest sens, inca din 1995. In fapt, lucrurile nu stau chiar asa si asta constituie un abuz. Ministrul Educatiei a emis un ordin prin care schimba caracterul acestei discipline reglementand-o ca disciplina optionala, insa un ordin al unui ministru nu poate schimba prevederile unei legi sau deciziile Curtii Constitutionale. Mai mult, odata cu intrarea in vigoare a legii privind drepturile copilului, nici modul in care este reglementata Religia, prin articolul mentionat din legea invatamantului nu mai este unul corect din punct de vedere juridic. Copiii sunt obligati sa frecventeze orele acestei discipline (care este, de drept, facultativa) si doar daca parintii (sau copiii peste 16 ani) opteaza in scris, frecventarea acesteia poate fi intrerupta. Or, in mod corect, copiii si parintii acestora ar trebui sa fie lasati sa aleaga daca sa frecventeze cursurile disciplinei Religie, nu sa fie obligati sa frecventeze aceste cursuri facultative si daca doresc sa nu le frecventeze sa solicite acest lucru in scris. Este un mod grosolan de a incalca drepturile copilului la libertatea de gandire, de constiinta si de religie. Din sondajele pe care Asociatia le-a facut in mod repetat, in ani diferiti, cu copii sau parinti diferiti, daca ar avea de ales dintre mai multe discipline optionale, doar 13-14% dintre respondenti/respondente aleg si Religia. Si asta pentru ca, in chestionare, Religia a fost trecuta pe lista disciplinelor optionale. Daca insa este oferita ca disciplina facultativa, asa cum legislatia si Constitutia prevad, probabil ca numarul celor ce ar alege-o ar fi mult mai mic. Cu toate acestea, toate persoanele care au aplicat chestionarul frecv! entau, obligatoriu, disciplina Religie. Nu este un paradox, este un abuz, asa cum un abuz a fost si afisarea simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant in clasele (si in timpul) in care se desfasoara disciplinele obligatorii. Abuz care, iata, a fost confirmat de singura institutie de stat din Romania abilitata sa se pronunte daca fapta respectiva constituie sau nu discriminare. Asa cum deja am anuntat Inspectoratul Scolar Buzau si Ministerul Educatiei, titularizarea cadrelor didactice care predau Religia este ilegala. Metodologia de titularizare a posturilor vacante stabileste, printre altele, doua conditii incompatibile cu statutul catedrelor titulare pentru disciplina Religie: a. ca disciplina respectiva sa fie disciplina obligatorie; b. disciplina respectiva sa fie viabila cel putin 4 ani. Este clar ca disciplina Religie nu poate fi titularizabila deoarece nu este disciplina obligatorie si totodata nu este viabila 4 ani deoarece, fiind facultativa, oricand elevii/elevele pot renunta la frecventarea orelor acestei discipline. De altfel, este interesant ca elevelor/elevilor si parintilor acestora nu li se transmite ca disciplina Religie este una facultativa. Prin titularizarea catedrelor de Religie, iata, nu se urmareste interesul superior al copilului, ci interesul Bisericii. De altfel, nici prin prezenta simbolurilor religioase in scoli nu se urmareste decat interesul Bisericii. Este o greseala sa credem ca prezenta simbolurilor religioase in scolile publice, in clasele (si in timpul) in care se desfasoara disciplinele obligatorii, urmareste interesul superior al copilului. Mai mult, in argumentele care sustin mentinerea simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamnt se regasesc preponderent afirmatii cu referire la insemnatatea moral-religiosa a acestor insemne. Eu cred insa ca daca nu sesizam ilegalitatea prezentei simbolurilor religioase, putini ar fi fost cei constienti de prezenta lor. Nu am auzit niciun elev (de aceeasi confesiune cu simbolul religios) care sa spuna altuia sa nu mai jigneasca sau sa nu mai copie la evaluare, deorece este o icoana pe perete. Nu am auzit niciun elev care sa atraga atenti a cadrelor didactice sa nu mai jigneasca, sa nu mai bata elevii, sau sa nu mai ceara cadouri, ori sa nu le mai primeasca, din partea elevilor sau a parintilor acestora, pentru ca ar fi o icoana pe perete. ES: Sunteti impotriva predarii religiei in scoli? R: In esenta, realitatea spirituala este o experienta interioara. Orice amestec al institutiilor statului nu poate fi decat daunator acestei experiente. Credinta se impune prin dragoste, nu prin forta. Sigur ca, in situatia Romaniei, ai carei cetateni/cetatene au fost vaduviti/vaduvite de o reala relatie cu divinitatea in cei 50 de ani de comunism, s-a simtit nevoia unei compensari. Acestea au fost motivele pentru care, in Constitutie, s-a admis reglementarea potrivit careia in scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege. Insa de aici pana la ceea ce se intampla la orele de Religie din scolile publice din Romania este o prapastie ce nu poate fi acoperita. Disciplina Religie, asa cum este reglementata si predata in scolile publice din Romania, este singura disciplina care transmite sistematic valorile intolerantei. Insa aici sunt foarte multe de discutat si nu ne-ar ajunge spatiul a cel putin zece numere ale revistei dumneavoastra. De altfel, am participat la unele proiecte, unele finantate de institutii ale Uniunii Europene, in care am detaliat, cu asupra de masura, abuzurile generate in aceasta zona (unul dintre studii poate fi citit la http://www.jsri.ro/old/html%20version/index/no_7/emilmoise-articol.htm ). Ca sa raspund insa direct intrebarii dumneavoastra, este foarte complicat sa te pronunti impotriva Religiei in scolile publice, atat timp cat acest fapt este reglementat in Constitutia Romaniei. Insa poti sa te pronunti pentru o predare a istoriei religiilor si numai la clasele terminale ale gimnaziului si la clasele de liceu, ca disciplina optionala. Una dintre persoanele care, cu putin timp in urma, mi-a luat un interviu pentru un post de radio spunea ca, desi a absolvit Facultatea de Teologie, imi da dreptate (mai mult, mi-a povestit cum ca in anul al III-lea de facultate, un profesor universitar, preot-otodox, le-a spus ca nu isi lasa fetita sa mearga la ora de Religie in scoala publica pe care o frecven! ta, deoarece ceea ce se preda in cadrul acestor ore nu este religie crestina). Un coleg, profesor pentru disciplina Religie, spunea de nenumarate ori, in discutii la care participau si alte cadre didactice, ca in principiu este de acord cu demersurile mele, insa nu se poate pronunta oficial caci una din consecintele acestui demers ar fi si aceea ca el va ramane "fara paine". Prin urmare, nu problema educatiei religioase era de interes, ci aceea a locului sau de munca. In sfarsit, dupa eforturi de cele mai variate tipuri, fostul meu coleg a ajuns acolo unde ii era locul: a primit o parohie si este preot. De fapt, prin pozitia lui, sintetiza foarte bine semnificatia ultima a religiei in scolile publice din Romania: interesul Bisericii si implicit al salariatilor acesteia si nu interesul copilului. Ba mai mult, interesul Bisericii in detrimentul interesului superior al copilului. Asa cum este reglementata, Religia se preda in Romania, in mod confesional. Insa in acel! asi timp, cadrele didactice care predau aceasta disiplina sunt! platite din bani publici. Si nu este singurul paradox, in legatura cu reglementarea relatiei dintre stat si biserica, in Romania. ES: Spuneti ca in acest fel ar fi un conflict de interes intre valorile asumate si promovate de Biserica si valorile promovate de catre sistemul educational. Care este acesta? R: In situatia in care accepti ca religia sa fie predata confesional, este inevitabil sa nu apara conflicte de interese. Pentru a preda religia intr-o scoala publica, un cadru didactic trebuie sa prezinte, in afara actelor ce dovedesc pregatirea profesionala, un acord de la confesiunea pe care o reprezinta. Ceea ce inseamna ca respectivul cadru didactic are inevitabil un angajament fata de valorile confesiunii respective. La fel de inevitabil, aceste valori vor fi transmise si copiilor carora le va preda disciplina Religie. Ei bine, exista diferite paliere in care aceste valori intra in conflict cu valorile pe care se bazeaza educatia in scolile publice, in conformitate cu legislatia nationala si internationala privind educatia. Este vorba, din nou, de transmiterea valorilor de inferiorizare a femeilor, de transmiterea valorilor de intoleranta fata de anumite minoritati sau fata de persoanele apatinand altor confesiuni sau atee, agnostice ori indiferente. Proiectele in care a m participat si altele asemenea, au relevat nenumarate astfel de cazuri si lucrurile nu par a se schimba, ba din contra. ES: De asemenea, vad ca si problema inceperii anului scolar in scolile din Romania, care nu poate fi altfel decat cu sobor de preoti, este una din tintele dvs. De ce? R: In septembrie, inainte de inceperea anului scolar, am sesizat aproape toate parchetele de pe langa tribunalele din judetele Romaniei pentru a ancheta directorii scolilor publice si preotii care, la inceputul anului scolar 2005/2006 au acceptat oficierea slujbelor religioase in prima zi de scoala, in timpul programului scolar. In opinia reprezentantilor/reprezentantelor asociatiei pe care o conduc â ca director de programe al oficiului din Buzau â aceste fapte constituie infractiuni si sunt sanctionabile penal. In urma unei actiuni, cu sprijinul Ministerului Educatiei, suntem in posesia unei statistici care ne arata ca in mai mult de 95% din scolile publice din Romania, prima zi de scoala a debutat cu oficierea unei slujbe religioase. Este inca o dovada a intruziunii abuzive a Bisericii ortodoxe in sistemul public de educatie din Romania. De altfel, dupa cum bine stiti, de cate ori a trebuit sa trimita un reprezentant pentru a discuta problema prezentei simbolur ilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant, Ministerul Educatiei sau Inspectoratul Scolar Buzau a trimis un preot. Acest gest, din nou, spune mult. ES: Ati fost invitat la multe televiziuni, la radio si in presa scrisa. Multi va acuza ca nu tineti cont de majoritatea care in acest fel ar putea fi discriminata. R: Acest gen de acuze, despre discriminarea majoritatii, sunt lipsite de sens si pobeaza necunoasterea notiunilor de baza in problematica drepturilor fiintei umane. A spune ca retragerea simbolurilor religioase din unitatile publice de invatamant constituie discriminarea majoritatii â dupa ce Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii s-a pronuntat confirmand situatia discriminatorie impotriva minoritatilor religioase â este ca si cand, la abolirea sclaviei, cineva ar fi reclamat discriminarea impotriva albilor care foloseau persoanele de culoare ca sclavi. Prin urmare, ar insemna ca discriminam majoritatea, nelasandu-i "dreptul" de a asupri minoritatile. Numai ca in democratie, in privinta drepturilor fiintei umane, statul nu lucreaza cu majoritati sau minoritati, ci cu legi si principii de drept. In baza legilor din Romania si a celor internationale, C.N.C.D. s-a pronuntat, confirmand ca situatia creata prin prezenta simbolurilor religioase in unitatile publice de invatamant in clasele (si in timpul) in care se desfasoara disciplinele obligatorii este discriminatorie. Mai mult, demersul meu nu viza reglarea comportamentului majoritatii, ci al unor istitutii publice. ES: Este posibil ca aceasta recomandare a CNCD-ului sa mearga la Parlament si sa se poata reglementa prin Lege? R: Recomandarea C.N.C.D. se adreseaza Ministerului Educatiei. Caruia i se solicita elaborarea unei decizii prin care sa se dispuna ca simbolurile religioase sa ramana doar la orele de Religie sau in sali special amenajate in care sa se desfasoare doar disciplina Religie. Prin urmare, conform atributiilor pe care le are, Ministrul Educatiei nu are decat o singura varianta legala: sa dispuna retragerea simbolurilor religioase, astfel incat acestea sa fie afisate doar in timpul orelor in care se desfasoara disciplina Religie. Am auzit si varianta in care Minsiterul Educatiei a trimis recomandarea catre Parlamentul Romaniei, insa nu stiu daca aceasta varianta este una oficiala si reala. Asa cum stau lucrurile, singura institutie care are atributii in acest sens este Ministerul Educatiei. Sigur, Parlamentul Romaniei poate adopta o lege sau alta. Insa acest fapt nu scuteste Minsitrul Educatiei de a-si indeplini atributiile stabilite imperativ prin acte normative. Pe de alta parte, nu vad ce lege ar putea adopta Parlamentul Romaniei in acest sens. O lege pentru a retrage simbolurile religioase nu poate adopta deoarece: a. acestea nu au fost afisate printr-un act normativ; b. o astfel de lege ar dubla reglementarile existente, conform carora simbolurile religioase nu pot fi afisate in unitatile publice de invatamant (reglementari in baza carora s-a pronuntat C.N.C.D.). O lege pentru a mentine simbolurile religioase pe pereti unitatilor publice de invatamant nu poate fi adoptata deoarece ar fi neconstitutionala (mai ales ca C.N.C.D. a confirmat discriminarea in acest caz, iar discriminarea este un act neconstitutional). ES: Ce veti face daca ceea ce ati solicitat nu se va rezolva conform petitiei dvs.? R: In primul rand un lucru este sigur: ceea ce am solicitat s-a rezolvat conform celor prezentate in petitia mea. Am adresat petitia C.N.C.D., iar aceasta institutie s-a pronuntat, raspunzandu-mi afirmativ. Daca insa Ministerul Educatiei nu va da curs recomandarii C.N.C.D. orice cetatean/cetateana din Romania â si de la 1 ianuarie 2007 din orice tara a Uniunii Europene â poate solicita, in conformitate cu legislatia privind combaterea discriminarii, ridicarea autorizatiei de functionare a Ministerului Educatiei. Aceasta solicitare va putea conduce la demiterea ministrului educatiei si la adoptarea deciziei de retragere a simbolurilor religioase de pe peretii unitatilor publice de invatamant. ES: Exista si problema crucifixului. Aceasta nu face parte din tinta propusa de dvs de a fi scos de acolo unde se afla? R: Daca va referiti la problema prezentei crucifixului in unitatile publice de invatamant, aceasta este reglementata, in aceesi masura, de Hotararea C.N.C.D., fiind tot un simbol religios. In petitia mea si in Hotararea C.N.C.D. ne-am referit la simbolurile religioase si nu la un anumit simbol religios. Daca va referiti la prezenta crucifixului in alte institutii publice, va pot spune ca aceasta problema se afla pe agenda asociatiei din care fac parte â la fel, ca orice alt simbol religios prezent in institutiile publice â insa prioritatea este acum acordata sistemului public de educatie. ES: Stiu ca ati mai avut castig de cauza in confruntarea cu diferite institutii ale statului si ati castigat. Care sunt acelea? R: Sunt foarte multe cazurile pe care le-as putea aminti. Ma voi referi insa la unul oarecum similar cu cel privind retragerea simbolurile religioase din unitatile publice de invatamant. In anul 2004, dupa eforturi sustinute, am reusit sa demonstrez ca prevederile legii privind statutul cadrelor didactice, cu referire la transferul cadrelor didactice, sunt discriminatorii. Astfel, dupa mai multe petitii adresate C.N.C.D., colegiul director al acestei institutii a confirmat ca prevederile care interzic transferul cadrelor didactice din mediul rural in mediul urban sunt discriminatorii. Totodata, am primit raspuns favorabil si prin hotararile Tribunalului Buzau si ale Curtii de Apel Ploiesti. Desi hotararea instantelor de judecata este definitiva si irevocabila, nici pana azi, la mai bine de doi ani de la emiterea hotararilor C.N.C.D. si ale instantelor de judecata, Ministerul Educatiei nu a dispus modificarea prevederilor discriminatorii si (deci) neconstitutionale. Desi eu am castigat si am fost primul cadru didactic care s-a transferat din mediul rural in cel urban, contrar dispozitiilor legii privind statutul cadrelor didactice, m-am adresat Curtii Europene, de la Strasbourg, unde se afla acum dosarul, pentru ca modul in care mi s-a solutionat solicitarea nu a dus la modificarea prevederilor legale discriminatorii ca sa poata profita si celelalte mii de cadre didactice care sunt in situatia in care am fost si eu. ES: Problema privind retragerea simbolurilor religioase din unitatile publice de invatamant este deosebit de sensibila si duce multimea la actiuni imprevizibile. Nu va este teama de ce s-ar putea intampla? R: Pe de o parte, nu vad de ce ar trebui ca mie sa mi se intample ceva. Singura institutie abilitata din Romania, care se poate pronunta oficial si poate confirma o situatie discriminatorie, este C.N.C.D., institutie de stat autonoma, sub control parlamentar. Aceasta institutie s-a pronuntat. Confirmand ceea ce eu am sesizat: prezenta simbolurilor religioase pe peretii unitatilor publice de invatamant in clasele (si in timpul) in care se desfasoara disciplinele obligatorii, este un act discriminatoriu, deci neconstitutional. ES: Se spune ca in spatele dvs. ar fi o biserica ce va sustine financiar si altfel...Ce spuneti? R: Pot spune ca demersul meu nu a implicat un deosebit efort financiar. Trebuie, pe de alta parte, sa le multumesc prietenilor care m-au sustinut, atat financiar cat si moral. Eforturile principale au fost insa unele implicate de lungimea drumului; asa cum v-am spus, demersurile au fost demarate in urma cu 5 ani. Au fost 5 ani foarte lungi, cu eforturi sustinute. Dar, desigur, pot spune cu siguranta ca in spatele meu se afla si o biserica: cea ortodoxa. Nimic din demersurile mele nu afecteaza religia crestin ortodoxa. Si este bine spus, in spatele meu. Au fost numeroase persoane (dintre care unele chiar angajate religios, care mi-au spus ca biserica de care apartin este cu cel putin 100 de ani in urma argumentelor mele si ca demersul meu o aduce mai catre zilele nostre). Prin urmare pot spune ca demersul meu este si unul crestin. Cat de ortodox, insa, nu stabilesc cei care in numele crestinismului ma jignesc, ma injura, ma ameninta cu violenta, cu moartea, fac presiuni asupra mea la serviciu sau in viata personala. Nu stiu ca in crestinism, in general, in crestinismul ortodox, in special, sa existe astfel de practici recunoscute drept crestine. Sunt preoti care m-au amenintat cu violenta, altii care m-au amenintat cu moartea, altii (chiar din ierahia Bisericii Ortodoxe) au cerut, oficial, la Parchetul de pe langa Judecatora Buzau, arestarea mea (un gest esential necrestin) sau anchetarea si sanctionarea mea in scoala in care predau. Preoti despre care unii chiar cred ca sunt preoti buni. Ma rogâ¦. ES: Sa presupunem ca aceasta petitie va fi cumva rezolvata. Ce va urma, caci stiu ca aveti o agenda foarte incarcata? R: Deocamdata petitia a fost rezolvata. Insa, asa cum am relatat, nu este vorba doar de o petitie. Este, sa zicem, o lupta cu sistemul. Deloc usoara. A fost doar un pas castigat. Insa este unul urias in istoria drepturilor fiintei umane in Romania si a separarii Bisericii de Stat. Sigur, vor urma si alti pasi. Urmeaza continuarea demersurilor cu parchetele, cu referire la slujbele religioase in scolile publice. Aici vom avea si o problema financiara, deoarece demersul implica cheltuieli mari cu corespondenta si cu deplasarea in tara. Asociatia noastra lucreaza preponderent pe voluntariat. De fapt, demersul a fost initiat de mine, prin oficiul din Buzau. Avem foarte multe actiuni care vizeaza libertatea de constiinta. 95% dintre ele sunt pe baza de voluntariat. Iar atunci, foarte rar, cand obtinem o finantare (care niciodata nu a depasit 100 euro/luna, timp de cateva luni), banii se duc pe cheltuieli administrative sau sunt cheltuiti in alte actiuni. Totodata am si actiuni pe problematica minoritatilor nationale, pe problematica drepturilor copiilor (altele decat cele religioase) si pe problematica femeilor sau a minoritatilor de orientare sexuala. Repet, nu toate actiunile sunt prin asociatie, multe sunt in nume personal. De asemenea, am si actiuni de monitorizare a institutiilor/autoritatilor publice unde, din nefericire, sunt foarte multe probleme. Stiti, de exemplu, de cazul ilegalitatile comise prin numirea directorului general al Directiei de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Buzau. Aici duc o lupta de mai bine de un an si jumatate. Mass-media au scris pe larg despre acest capitol care, se pare, este unul foarte larg si cu multe ramificatii. Din nefericire, in acest sistem au murit in urma cu mai putin de 5 luni, doi copii. Prin urmare, sunt multe de facut. Cum multe, inevitabil, vor ramane nefacute. Nu pot sa nu amintesc de piedicile care mi se pun. Evident, de catre cei care se afla in ierarhie. De exemplu, desi am avut actiuni ci! vice in care am implicat peste o mie de copii, desi am avut actiuni superbe prin care am organizat recitaluri de muzica clasica (dar nu numai) la care au participat peste 200 de copii in mai mult de 7 recitaluri, cu peste 800 de spectatori/spectatoare in total, care au implicat eforturi personale de tot felul â de la eforturi financiare pana la eforturi care m-au angajat total â, desi am avut actiuni prin care am donat peste 500 de reviste si tot atatea carti, persoane din inspectoratul scolar au interzis scolilor orice colaborare cu mine, iar in unele cazuri mi-au interzis chiar accesul in unitati scolare in proiecte pentru care aveam aprobarea Ministerului Educatiei. Va rog sa ma credeti, metodele folosite de comunisti in perioada de trista aducere aminte sunt cu mult depasite in brutalitate, samavolnicie si lipsa de scrupule de cei care decid soarta copiilor in judetul Buzau. Ce sa spun? Cine pierde? Evident, copiii⦠Dar poate scriem cu alta ocazie o p! oveste care merita aflata, despre cei care ne conduc, despre c! um ne co nduc, despre cum isi bat joc de noi si de copiii nostri (si chiar de copiii lor). ES: Asteptam cu mult interes sa vedem cum se vor rezolva aceste demersuri, si mai ales cum vor fi primite de catre opinia publica prea atatata religios si politic... Va dorim succes! R: De fapt, orice comunicare, de acest tip, nu face decat sa releve fapte, situatii, contexte. Este bine ca ele sa fie cunoscute. Cat mai cunoscute. Cred ca ar trebui sa ne gandim mai mult inainte de a accepta sa fim calcati in picioare. Cu atat mai mult cu cat cei care isi permit sa ne faca asta dovedesc incompetenta si lasitate. Insa cand este vorba despre copii suntem obligati la atitudine. Va multumesc mult! Interviu realizat de Emil Simionescu __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com [Non-text portions of this message have been removed] Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> Your email settings: Individual Email | Traditional <*> To change settings online go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/join (Yahoo! ID required) <*> To change settings via email: mailto:[EMAIL PROTECTED] mailto:[EMAIL PROTECTED] <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
