Scarile si toata lemnaria hanului de azi au fost facute in anii 1970 de
mesterii maramureseni
Bucuresti
Se da startul pentru casele din Brancusi
Bani pentru infrastructura
Doua alarme false la hipermarket Hanul lui Manuc perpeleste zilele acestea
ultimul mic
EvZ, 26 Ianuarie 2007, Dollores Benezic
Castigat de familia Cantacuzino, celebrul han isi inchide portile de la 31
ianuarie.
Noii stapani, de la City Grill, il vor redeschide in maximum doi ani. Era
locul de intalnire al chirigiilor transilvaneni, tolbasilor germani,
speculantilor turci, bulgari si greci si al tuturor "calatorilor cu bani putini
sau al meseriilor fara nume carora le place lumina zilei", cum zicea pictorul
francez August Lancelot prin secolul al XIX-lea.
Doua secole mai tarziu, Hanul lui Manuc este doar un loc pustiu in care se
intalnesc interesele patrimoniale ale fostilor proprietari cu cele speculative
ale potentialilor investitori.
Clientii sunt putini si, tocmai de aceea, cand sunt prinsi la mesele vechi si
ponosite sunt arsi la nota de plata, cat sa nu mai vina a doua oara, chit ca
locul este incarcat de istorie si la indemana oricui, chiar in buricul
Capitalei.
Dupa o istorie zbuciumata de cateva sute de ani, batranul han va fi evacuat de
actualii administratori si cedat mostenitorilor, urmasii familiei Cantacuzino.
Cine are nostalgia micului, a berii si a ciorbei de burta, savurate in crama
hanului, isi mai poate delecta papilele gustative acolo doar pana la 31
ianuarie.
Dupa o restaurare care ar putea dura pana la doi ani, dupa cum spune
investitorul de la City Grill, hanul va reintra in randul locurilor atractive
ale Bucurestiului.
Manuc, spion dublu
Manuc Mirzaian nu era un simplu armean priceput la afaceri, supus al turcilor.
Personaj controversat, barbatul charismatic, care vorbea 12 limbi straine, se
pare ca a jucat la doua capete, fiind spion dublu - pentru rusi si turci.
Exact acum 200 de ani, in 1806, cand a inceput razboiul ruso-turc, Manuc a
fugit peste Dunare, cu familia si cu o avere considerabila.
S-a stabilit temporar la Bucuresti, unde a inceput constructia hanului.
Doi ani mai tarziu, in plin conflict militar intre cele doua mari puteri vecine
Tarii Romanesti, hanul era gata. Avea 15 pivnite boltite, 23 de pravalii la
parter, pe fatada dinspre cheiul Dambovitei, doua saloane mari, zece magazii,
camere pentru servitori, bucatarii, un tunel in care incapeau 500 de persoane
si 107 odai la etaj pentru oaspeti.
Afacerea lui Manuc s-a dovedit de mare succes. Din 1808 pana la semnarea Pacii
de la Bucuresti, in 1812, intre rusi si turci, Hanul lui Manuc a fost ocupat
aproape in intregime de ofiteri taristi si delegatii de consilieri ori
ambasadori otomani, care duceau nesfarsite negocieri pentru semnarea
tratatului. Fiecare dintre ei ii platea proprietarului 40 de lei-aur pe zi
pentru cazare si masa.
"Zmintit" de cutremurul din 1838
Manuc si-a gasit sfarsitul in conditii misterioase, la doar 48 de ani, in 1817.
Unii spun ca ar fi fost otravit de un servitor, altii ca ar fi murit la
calarie. A lasat-o in urma pe frumoasa vaduva Miriam, cu o puzderie de copii
minori, incapabili sa se ocupe de afaceri. Arendat si oarecum lasat in
paragina, hanul este avariat serios la cutremurul din 1838, la care a cazut si
Turnul Coltei.
Arhitectul-sef al Bucurestilor, Fraiser, cerea ajutor financiar de la Sfatul
orasului pentru refacerea hanului: "Cercetand starea Hanului lui Manuc am vazut
ca, la partea dinspre Dambovita, zidurile s-au zmintit, plecandu-se intr-o
parte cu vreo trei toluri din a lor cumpanire; pentru aceia, dar supui aceasta
in cunostiinta cinstitului Sfat ca sa binevoiasca fara intarziere a face
cuvenita punere la cale ca sa indatoreze chiriasii acei parti a esi din
lacuintele lor spre departarea primejdii ce-i ameninta starea cea proasta a
pomenitelor ziduri".
Autoritatile au stabilit o comisie, care a recomandat demolarea hanului si
reconstructia unei parti importante din el. Murat, fiul lui Manuc, acum
mostenitor cu drepturi depline, nu e de acord si, timp de mai multi ani, pana
in 1841, are loc un sir de jalbe si expertize care au ca obiect reparatiile la
han. In 1841-1842, Murat decide sa vanda hanul deoarece presiunile pentru
reparatii erau mari, iar costurile ar fi facut din pastrarea lui o afacere
neinspirata.
Timp de o suta de ani, pana in 1950, la nationalizare, hanul trece de la un
stapan la altul, ajungand in final la familia Corneliei Baicoianu, strabunica
actualului Serban Cantacuzino, care l-a revendicat.
Pana in 1970, cand statul decide transformarea lui in hotel, restaurant si
crama, Hanul lui Manuc a fost ocupat de chiriasi de conditie modesta, instalati
in camere de regimul comunist. In 1970, dupa spusele actualilor administratori,
hanul este restaurat in intregime.
Singurele obiecte originale de pe vremea armeanului se pastreaza azi in
restaurant.
Sunt butoaie din lut ars, in care acum 200 de ani se pastra uleiul pentru
gatit. Zidurile, scarile, cerdacul, sindrila, toate sunt refacute din 1970 de
statul roman.
STAPANII DE MAINE
Un teren de zece milioane de euro, o afacere pentru City Grill
Procesul de revendicare s-a intins pe mai mult de zece ani, timp in care
Hanul lui Manuc a decazut. SC Trocadero SA, societate in care AVAS are 69a
din actiuni, l-a administrat, inchiriat pe bucati si, in general, l-a cam lasat
sa se degradeze.
Acum, Hanul lui Manuc are sub el o ave-re, un teren de aproape 4.000 de metri
patrati, evaluat de proprietar la zece milioane de euro, si mai multi
chiriasi, printre care cateva magazine si o cafenea recent infiintata.
Trocadero s-a opus retrocedarii in natura a hanului, pe motiv ca "expertiza
tehnica facuta in cadrul procesului arata ca actuala constructie nu mai
are nimic din ceea ce a lasat Manuc mostenire, fiind reconstruit in
intregime de cateva ori de stat", dupa cum sustine directorul Trocadero,
Bogdan Badea.
Cladirea in sine are o valoare de inventar de 3,2 miliarde de lei. Cantacuzino
a reusit cu greu sa intre in posesie, in ciuda tuturor proceselor castigate,
ceea ce-i indreptateste pe "cunoscatori" sa sustina ca retrocedarea s-ar fi
decis abia dupa ce Cantacuzino a batut palma cu un investitor care va cumpara
ulterior intreaga constructie.
Fericitul proprietar are 50 de ani si nu a dorit sa apara in presa si nici sa
spuna ce va face cu Hanul lui Manuc dupa 31 martie, cand va intra in
posesia cheilor. Pana atunci, cine vrea o amintire din han poate participa
la licitatiile Trocadero, organizate in februarie si martie, unde sunt
prezentate piese de mobilier.
Restaurare de cinci milioane de euro
Dan Mischie, actionarul principal de la City Grill, care a preluat de la
Trocadero si Carul cu Bere, a recunoscut ca intentioneaza sa cumpere Hanul lui
Manuc de la proprietar sau sa faca o asociere cu Cantacuzino.
"Vrem sa pastram 100a hanul si sa-i redam faima din perioada interbelica. Vrem
sa facem din Carul cu Bere si Hanul lui Manuc principalele doua obiective
turistice si de ospitalitate ale Capitalei", a marturisit Mischie. Din
experienta de la Carul cu Bere, Mischie crede ca restaurarea hanului va dura
pana la doi ani si va inghiti trei-patru milioane de euro.
CA SI AZI
Senzatii tari de la 1900
"Oamenii cu nervii delicati, cu pielea subtire vor face bine sa nu intre in
acest han, dar curiosii, doritorii de a cunoaste trecutul, vor avea ce sa vada.
S-a pastrat neatinsa prima sa fizionomie, intunecata din nenorocire de
necuratenie. Cele doua randuri de galerii care leaga intre ele patru mari
corpuri de case, scara cea mare care serveste cele doua caturi, foarte
eleganta, sub un chiosc cu acoperis tuguiat si cu capriori iesiti afara sunt
impodobite cu stalpi si cu balustrade de un gust frumos si cu finete lucrate.
Am putea zice ca e un palat de lemn; ar merita sa fie restaurat, ceea ce nu ar
costa prea mult", scria, la 1900, despre Hanul lui Manuc, pictorul francez
August Lancelot. Cuvintele lui sunt la fel de potrivite si azi.
http://www.evz.ro/article.php?artid=289490
---------------------------------
Be smarter than spam. See how smart SpamGuard is at giving junk email the boot
with the All-new Yahoo! Mail
