Noi venim sa ni-i luam acasa: pe Eminescu, pe Bogdan Petriceicu-Hasdeu, pe
Iulia, pe Ionel Teodoreanu si citi or mai hi.
La Intronarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Marele Kogalniceanu a
spus" DOAMNE FA CA LEGEA SA FIE TARE". Niciodata nu am inteles mai acut ca
astazi continutul acestui indemn atit de imperativ.
De la stinga la dreapta si inapoi si pe ocolite si pe invirtite dai peste
aceeasi indivizi rapace. Presedinti, prim ministri, deputati si senatori
in complicitate cu borfasii au devastat tara. Se va ajunge ca cei care
astazi vind si mormintele sa ajunga ca fii lor sa le vinda mormintele.
> Frumos, celebru, bine intretinut â un muzeu in aer liber. Cu spatii
> largi si monumente valoroase. Un adevarat loc de pelerinaj pentru cei care
> vroiau sa invete istorie, literatura sau arta.
> Bellu. O mandrie altadata, aproape o ruina astazi. Pe vremea cand oamenii
> inca mai erau generosi, iar apartenenta la comunitate inca mai conta, un
> baron pe nume Bellu, fost ministru al culturii si justitiei, a donat
> Bucurestilor zeci de hectare de teren, sa fie folosite pentru inhumarea
> localnicilor.
> Din darnicia baronului si dragostea de frumos a predecesorilor nostri, s-a
> nascut cel mai faimos cimitir al Romaniei.
> Anii au trecut, mentalitatile s-au schimbat, generozitatea a disparut.
> Astazi, din Bellu a ramas doar un amestec haotic de cavouri kitsch, care
> sfideaza parca trecutul, ingropat sub monumente profanate si vandalizate.
> Timpul si nepasarea si-au spus cuvantul. Cate au mai ramas, operele de
> arta se sufoca printre termopane si sculpturi grosolane.
>
> Nici o urma de bun gust, nici un respect fata de ceea ce reprezinta Bellu
> pentru Romania. In ultimii ani, singurul interes manifestat a fost cel
> material, ignorandu-se cu desavarsire bogatia spirituala lasata de
> inaintasi. Putine opere de arta au ramas intacte. Printre ele, cavoul
> familiei Cantacuzino, pe care urmasii l-au ingrijit cum au putut.
> Ion Mincu, cel mai cunoscut arhitect roman, a lasat in Bellu cateva
> lucrari de exceptie, necunoscute acum profanilor. Una dintre acestea este
> cavoul fratilor Gheorghief, bancheri celebri in secolul 19, care au
> finantat partial razboiul de independenta. "Din pacate, spune Paul Filip,
> in anii 90, mausoleul acesta a fost spart si s-au cautat dinti de aur si
> bijuterii. S-au furat cele 8 faclii care erau inalte de 1 m si jumatate si
> groase cam de 40 de cm, pentru a fi vandute la fier vechi."
>
> Toata lumea a auzit de cimitirul Bellu, dar putini ar putea sa enumere
> cinci personalitati inmormantate aici. Este locul in care dorm fondatorii
> statului roman modern, de la familiile Cantacuzino la Ghica, Sturza sau
> Stirbei. Coltul scriitorilor aduna toate manualele de literatura. Aman,
> Luchian sau Paciurea sunt personalitati care au imbogatit artele plastice
> romanesti si care isi au mormantul tot aici. Artistii sunt la loc de
> cinste pe o faimoasa alee, in fapt un perimetru in care cu greu s-ar mai
> putea gasi un loc.
>
> Desi teoretic pazit, Bellu a fost in ultimii ani tinta hotilor. Ai celor
> de flori, de bogatii, de locuri de veci. Haosul a incurajat hotiile si i-a
> descurajat pe toti cei care ar fi vrut sa-l salveze. Dupa revolutie, el a
> fost ca o gaura neagra in bugetul primariei. Milioane de euro au disparut
> in asa-zise lucrari de intretinere a cimitirului. Noul director al
> administratiei cimitirelor e descumpanit.
> "Stiti ce administrati? "
> "Din pacate, doar partial", spune Bogdan Tanase.
> "Cate locuri de veci are administratia cimitirelor? "
> "Nu stiu! La aceasta ora, nu am o evidenta clara a locurilor de veci.
> Chiar nu stiu cate locuri de veci sunt in cimitirele bucurestene. "
> "Dar cate ar fi? Cu aproximatie. "
> "Nici macar aproximativ nu pot sa am o reprezentare, pentru ca chiar sefii
> de cimitire ar fi trebuit sa aiba o evidenta stricta, au fost schimbati,
> au fost mutati de la un cimitir la altul, probabil ca n-a reusit sa stea
> niciunul suficient de mult intr-un cimitir, cat sa aiba o reprezentare
> exacta a locurilor din acel cimitir."
> In urma cu cativa ani, s-a platit un cadastru in Bellu si in restul
> cimitirelor bucurestene. Ca orice treaba romaneasca, s-a impotmolit si s-a
> ratacit in haos. O parte din arhive au disparut in servietele fostilor
> directori, asa ca nimeni nu stie cu adevarat cate locuri de inmormantare
> sunt acum in Bucuresti. Anul acesta sunt mai multi bani pentru
> Administratia cimitirelor. 14 milioane de euro pentru amenajari,
> curatenie, paza si... din nou cadastru.
> Inevitabil, unele dintre monumentele din Bellu vor disparea, invinse de
> timp, de promisiuni fara acoperire si de oameni nepasatori. Un intreg
> hatis legislativ, intretinut cu voie sau din incompetenta, le condamna la
> moarte: Directia monumente din cadrul primariei asteapta cadastrul,
> Ministerul Culturii ridica din umeri, Academia Romana nu mai e interesata.
> In cimitirul lor, de o frumusete din ce in ce mai trista, monumentele din
> Belu vor redeveni cenusa.
>
> Cand a preluat conducerea Administratiei Cimitirelor si Crematoriilor
> Umane, acum cativa ani, preotul Radu Dumitru s-a ingrozit vazand dezastrul
> care era peste tot. Om gospodar, si-a suflecat manecile si a pornit sa
> faca ordine. I-a fost greu la inceput. Nu intelegea cum dispar statui
> intregi sau fragmente de zeci de kilograme, monumente de valoare
> inestimabila din cimitir. In general, monumentele se furau pentru a fi
> topite, dar se pare ca anumite persoane adora sa le tina in casa... pe
> post de âbibelouriâ! Una dintre traumatizantele âdisparitiiâ din
> Cimitirul Bellu-militar ramane cea a leilor de la monumentul ridicat in
> cinstea eroilor din cel de-al doilea Razboi Mondial. Fiecare statuie,
> realizata din bronz, cantarea o tona. Lumea vorbeste ca ele ar fi fost
> incarcate, pe rand, intr-un camion si duse catre o destinatie necunoscuta.
> âAcesti lei grei nu se puteau lua decat cu o macaraâ, este de parere
> directorul ACCU. âSau, poate, cu
> ajutorul a 20 de insi voinici. Am auzit ca doar unul dintre lei mai exista
> azi si este prin Sintesti, la casa unui bulibasa bogat. Il tine ascuns
> acoloâ. Disparitiile au continuat. De la cavoul familiei bulgaresti
> Gheorghieff, cu sculpturi realizate de Carol Storck, unice in lume,
> reprezentandu- i pe Sfintii Evanghelisti in marime naturala, s-au furat
> cele patru faclii din bronz masiv. Una singura cantarea 160 de kilograme!
>
> In cimitir se afla cele mai importante lucrari funerare ale marelui
> arhitect Ion Mincu (1853-1912). Amintim de mausoleul Ghica, apoi de cel al
> Cantacuzinilor. Urmeaza capelele Christian Tell, Pache Protopopescu,
> Antonescu si Lahovary (distruse si jefuite, din pacate, in perioada
> 1990-1995). O plimbare printre mormintele vechi e ca o lectie de istorie
> in aer liber. In prag de primavara, aproape toate cavourile se imbraca in
> flori. Miroase a marmura uda, a ceara curata si-a brad ars. Trec plutind
> ca-ntr-un vis pe langa âpoetul rozelorâ, Macedonski, apoi pe langa
> Ispirescu. Se iveste de dupa cruci si cavoul Vacarestilor. Poeta Elena
> Vacarescu, chiar daca traia la Paris, era o mare iubitoare a poporului
> roman. A murit in anul 1947, iar in 1959 ramasitele sale pamantesti au
> fost aduse in tara si ingropate la Bellu. Pe aleea scriitorilor, la umbra
> teiului, odihneste Eminescu. Intotdeauna are flori si lumanari aprinse pe
> mormant. Alaturi ii stau confratii
> Cosbuc, Caragiale, Iorga, Sadoveanu, Labis, Nichita, Marin Preda. Iti vine
> sa calci usor, sa nu-i trezesti din somn, sa nu-i deranjezi. Din cand in
> cand se mai aude in departare un bocet de femeie sau o pasare tipand a
> moarte. Daca te opresti si iei loc pe bancuta de langa morminte, parca ii
> si auzi pe poeti vorovind sub patura de flori: âCe s-a mai schimbat
> Bucurestiul si oamenii lui!â.
>
> O dragoste blestemata
>
> La cavoul familiei Poroineanu vine multa lume curioasa. Monumentul funerar
> reprezinta o tanara femeie moarta, intinsa pe spate intr-un pat. In
> genunchi, plange pentru vesnicie un barbat cu barba. Ansamblul transmite
> atata durere incat ai impresia ca auzi bocetul aievea. Povestea celor doi
> tineri este de-a dreptul cutremuratoare. Cand erau foarte mici au fost
> despartiti. Baiatul a ramas in tara, iar fata a plecat la Paris. Nu li s-a
> spus niciodata ca sunt frati. A trecut timpul si tanarul a plecat la
> randul lui in Franta, la studii. Acolo, insa a intalnit marea iubire, o
> femeie de o frumusete rapitoare, cum nu mai vazuse. S-au casatorit imediat
> si au trait clipe de fericire nebuna. Totul a durat, pana cand, revenind
> in tara, au aflat, prin nu se stie ce imprejurare, ca sunt... frati buni.
> Oroarea, disperarea si durerea i-au facut pe cei doi amorezi nefericiti
> sa-si puna capat zilelor. In urma lor a ramas povestea si monumentul din
> marmura neagra, ridicat
> de artistul Raffaello Romanelli.
>
> âAnimalul asta de doctor m-a ucis!â
>
> O alta drama inmormantata in Cimitirul Bellu, despre care candelaresele
> vorbesc in soapta, este cea a âFemeii cu umbrelaâ, pe numele ei
> adevarat Katalina Boschott. Povestile despre aceasta tragedie romantica
> sunt incredibile. Unii spun ca un bucurestean foarte bogat si insurat s-a
> indragostit nebuneste de o fata frumoasa, pe care a luat-o ca guvernanta
> pentru copiii lui. Sotia, geloasa, a vrut sa scape de ea punandu-i otrava
> in mincare si ucigand-o. Rapus de durere, barbatul a inmormantat- o undeva
> pe aleile din fata, aproape de cavoul familiei, si a dat ordin maestrului
> Romanelli s-o sculpteze in marime naturala. Intervine din nou sotia, care
> porunceste sa fie scoasa de acolo si mutata tocmai in fundul cimitirului,
> sa n-o vada nimeni. Mai exista si o alta varianta a povestii. Cica
> frumoasa femeie, amanta bogatasului, a fost operata gresit de un medic
> incompetent. Ultimele cuvinte ale ei pe patul de moarte ar fi fost: âCet
> animal de médecin mâa
> tuée!â (Animalul asta de doctor m-a ucis!), cuvinte care au si fost
> incrustate cu litere de aur pe monumentul din granit rosu. Din pacate ele
> nu s-au pastrat, fiind furate. Doar urmele se mai vad...
>
> Nume celebre de artisti si scriitori
>
> Pantheon national de o inestimabila valoare, Cimitirul Bellu din Bucuresti
> are cu ce se mandri si acum, dupa atatia ani de la infiintare: monumentul
> Iuliei Hasdeu, considerat unicat mondial, construit de Ion Georgescu
> conform indicatiilor precise date de Bogdan Petriceicu-Hasdeu, statuia
> ridicata de sculptorul Oscar Spathe pe mormantul parintelui ziaristicii
> romanesti, Constantin Mille (1861-1927), monumentul din bronz realizat de
> Lidia Kotzebue, autoarea monumentului Aviatiei de la Sosea, cele patru
> statui ale evanghelistilor Luca, Marcu, Matei si Ioan aflate in laturile
> exterioare ale cavoului fratilor Gheorghieff, inaltate de sculptorul
> Frederic Storck, si multe, multe altele, de o rara frumusete. Sunt multe
> nume celebre inscrise pe cruci: Nicolae C. Paulescu, Victor Ion Popa, St.
> O Iosif cu fetita lui Corina, Ion Barbu (Dan Barbilian), Cezar Petrescu,
> Camil Petrescu, Nae Ionescu, Ion Marin Sadoveanu, Ion Minulescu, Liviu
> Rebreanu, Ionel Teodoreanu,
> Panait Istrati etc. Toti acestia ne-au luminat cu scrierile lor si
> asteapta acum, poate, sa le aprindem o lumanare sau sa le punem o floare
> la capatai.
>
> Pe mormintele si cavourile artistilor se joaca razele unui soare zgarcit
> de primavara timpurie. Crucea Mariei Tanase straluceste ca luminata de
> cantec, mormantul lui Birlic iti aminteste expresia uimita a fetei lui,
> iar cavoul lui Constantin Tanase te trimite cu gandul la âCarabusâ.
> Maestrul Iozefini se odihneste langa fragila Anda Calugareanu. Nea
> Marin-Amza Pellea e si el in apropiere. Urmeaza Gina Patrichi, Vasile
> Vasilache, Ioan Luchian Mihalea, Tudor Vornicu, Virgil Tatomir.
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
>
