Textul de mai jos este parte a eforturilor de implementare a proiectului de
educatie ecologica de care am amintit ieri. Va ajunge pe un site web si in
niste publicatii. Daca aveti comentarii, ele sunt binevenite; merci, Tibor
Hartel, pentru observatia ca in textul de ieri despre educatie ecologica,
"interrelatie" apare cam frecvent, am intervenit si am casapit drastic prezenta
acestuia :)
Peter
Ecologie si Maramures
Extraordinar de placut este sa poti vizita Tara Maramuresului, sa privesti
peisajul, oamenii, claile de fan si casele de lemn, muntii si vaile, plantele
si animalele de o diversitante captivanta. Sa privesti prin obiectiv, sa poti
arata si altora unele aspecte, este o activitate care intregeste placerea
experientei unice a fiecarei zile. Constient ca daca dorim un prezent si un
viitor mai bun, protectia mediului nostru de viata este interesul nostru cel
mai fundamental
Actiunile noastre rezulta din gandirea noastra. Intelegem oare
cine suntem si ce facem?
Linistita dupa-masa tarzie, soarele aluneca spre Apus. Canta un greier in
iarba pasunata. Mai incepe unul sa taraie, si apoi altul si altul si tot
peisajul se umple de naturaletea pura si linistitoare a concertului insectelor.
O lume care asa era din ceturi preistorice cum este si azi, versantul plin de
greieri, cosasi, lacuste, gandaci si fluturi, libelule si bondari, sute de
specii de plante cu flori colorate, tufe si arbori, pasari diverse si lilieci,
cerbi si ursi. Paraie si zone inmlastinite, libelule si vidre, cursuri de ape
meandrate, creste inzapezite si stanci formate din fosilele scoicilor ce au
trait intr-o mare a trecutului. Si mai sunt si oameni, sate insirate pe vai sau
orase de dimensiuni rezonabile.
Prezenta omului o vedem aproape oriunde in peisajul maramuresean, iar aceasta
prezenta era in mod traditional o convietuire a omului cu restul naturii. Omul
stia ca tot ce are primeste de la natura, de la lemnul pentru case si biserici
si porti si leagane, de la iarba care hraneste animalele domesticite, de la apa
din fantana la fructele de padure sau cele din livada. Parca omul acesta de la
tara, percepe in mod concret dependenta noastra de natura, de mediul nostru de
viata, incepand cu laptele si carnea, cu fasolea si palinca, pana la casa si
lingura de lemn, sau cojocul de lana sau imbracamintea de canepa sau in crescut
langa casa.
Omul acesta rural traditional constientizeaza faptul ca bunastarea noastra
depinde de mediul de viata. Desigur, taranul nu stie ce-i aia biodiversitate
sau ecosistem, sa nu mai zic de Natura 2000, specii de interes comunitar,
PEBLDS, CBD, Conventia Carpatica sau Ramsar. El simte insa in mod profund si
concret cum daca iese din casa, el este in mijlocul naturii, al carui parte
este. El stie ca seceta sau ploile ce nu se mai opresc ar insemna foamete
generalizata; el stie ca in natura este un echilibru, ca ploile si zilele
insorite toate isi au rolul lor. Omul acesta simplu stie ca trebuie sa lase
pamantul sa se odihneasca, stie ca daca pamantul lui se va degrada, el nu va
mai avea unde sa isi cultive cele necesare existentei familiei. El stie ca boul
sau calul au o anumita capacitate de munca, el intelege factorii limitativi ai
mediului nostru. El intelege ca daca apa din fantana lui este poluata, daca apa
din fantini este plina de chimicale, nu are de unde sa isi
astampere setea.
Omul acesta al trecutului stie ca daca satul lui nu va mai avea padure,
comunitatea va avea o mare problema. Prin experienta convietuirii milenare cu
natura din jurul satului, omul de la sat are capacitatea sa observe fenomenele
naturale, sa inteleaga si sa respecte mediul natural si cel social, intr-un mod
de la sine inteles. In lumea traditionala a satului, normele de conduita
sociala nu puteau fi ocolite daca doreai sa ramai parte a comunitatii.
Comunitatea umana a satului maramuresean era intr-un echilibru rezonabil cu
peisajul, cu muntii si cu apele, cu diversitatea plantelor si animalelor care
traiesc in mod natural in Maramures.
Exista o diferenta majora intre omul de la sate si omul din orasul modern.
Sensul termenului de comunitate umana este totalmente diferit intr-un sat
unde oamenii se cunosc, fata de comunitatea metropolei unde milioanele de
oameni gonesc doar evitandu-se intr-o suspiciune fundamentata. Oraseanul
ingamfat, care vede ca toate cele necesare, de la mancare la bautura si haine,
totul provine din hypermarket, care stie ca apa vine de la robinet, nu are o
viziune realista asupra dependentei noastre de natura.
Oraseanul, metropolitanul, el este insa cel care domina lumea politica
regionala, nationala sau globala. Corporatii transnationale care controleaza
fonduri uriase, prin al lor lobby extraordinar de puternic, influenteaza
guverne ale tarilor mici sau mari, influenteaza agenda dezbaterilor politice.
Singurul interes major este imbogatirea rapida, fara a lua in calcul impactul
asupra societatilor umane devastate, impactul asupra mediului, asupra
conditiilor de viata de azi sau a celor care vor trai candva pe aici. Daca apar
probleme majore, capitalul se muta rapid in alta tara , pe alt continent.
Moralitatea, etica, respectul fata de comunitatea din care faci parte, nu isi
gaseste loc in lumea concurentei pentru un profit mai mare pe o piata
globalizata. Singurul scop este Profitul, indiferent de consecintele in termen
mai scurt sau mai lung. Desigur, o asemenea lume nu este sustenabila pe termen
lung.
Oraseanul se instraineaza de natura, nu mai suporta sa calce in noroi, in
pamantul umezit, natura este privita la Discovery sau pe canalul National
Geographic, o natura indepartata a altor locuri, a altor continente, o natura
cu care persoana ta nu are nimic de a face. Ori, natura este privita eventual
prin hubloul avionului, prin geamurile telecabinei sau ale masinii 4X4, din
siguranta infrastructurii tehnologice climatizate, din sentimentul ca ploaia nu
poate sa-ti imbibe hainele, frigul sau arsita nu pot ajunge la tine, nici
foamea sau setea adevarata.
Desigur, comoditatea vietii orasenesti moderne, duce la utilizarea unei
cantitati uriase de resurse, si la o poluare majora a mediului nostru de viata.
Amprenta ecologica a oraseanului din vestul civilizat este de nenumarate ori
mai mare comparativ cu amprenta ecologica a taranului dintr-o comunitate rurala
est-europeana. Savanti arata ca omenirea a depasit deja acum cu 25% capacitatea
de suport a planetei noastre, ceea ce desigur nu va putea sa continue in acest
stil. O crestere economica nelimitata, impreuna cu cresterea populatiei umane,
este in contradictie cu limitarile impuse de parametrii concreti ai unei
marunte planete. Resursele de combustibili fosili sunt limitate, iar
agricultura moderna se bazeaza pe uriase cantitati de energie provenita din
titei.
Acum, in cadrul transformarilor socio-economice si politice datorate
globalizarii, exista o criza puternica a satului est-european. Suspendat intre
trecutul traditional si viitorul inconturabil, intre agricultura de subzistenta
si subzistenta in economia de piata, comunitatile taranesti sunt nici in apa
nici in barca. Se pierd traditii, se pierd cunostinte si moduri de gandire, se
pierd pe zi ce trece tipuri de organizare sociala care au rezultrat din multe
secole de ajustare la caracteristicile si limitarile oferite de spatiul de
viata. Desigur, noul intotdeauna inlocuieste vechiul, de-a lungul evolutiei
naturale sau sociale. Uneori, noul nu inseamna neaparat mai bun, mai durabil,
mai etic. Spre exemplu, civilizatia moderna este un model de societate care
are o amprenta ecologica mult mai mare decat spatiul geografic ocupat pentru
locuire. Se discuta despre dezvoltare durabila, dar nu stim cum sa gasim
solutia pentru a impaca pretentiile nelimitate ale omului modern cu
resursele limitate concret existente. Multe conflicte majore viitoare, vor
avea radacinile in nevoia de acces la resurse: apa potabila, teren fertil,
mineruri, combustibili fosili etc.
Fericirea, implinirea omului din metropola vestului nu este mai mare decat
cea a omului simplu din satul estic. Satul maramuresean traditional se
bazeaza pe resursele locale, padure si apa, sol arabil si pasune, pe munca
omului si a animalelor domesticite. Este un model testat live pe parcursul a
milenii. Dintr-un birou oval, acest mod de trai poate parea primitiv,
ancestral. Totusi, nu se pot exclude sansele ca in viitor, acest tip de
comunitate traditionala rurala care se mai pastreaza inca in Maramures, sa fie
reinviata la scara larga. Poate ca ar trebui pastrate schitele despre plugul
tras de boi
Poate ca vor fi folositoare. Oricum, stilul de sat izolat in
Maramures are valori rare. Un stil de comunitate in care oamenii se cunosc, se
respecta, stiu ca au resurse comune, stiu ca depind unii de altii, o comunitate
care are nu doar un trecut, dar si un viitor.
Anul 2915. Un versant insorit, cu vantul care adie lin, cu plante, cu insecte
care canta, asa cum o fac de zeci sau sute de milioane de ani. Intrebarea este
daca pe deal sunt si o fata si un baiat care sa ii mai observe? Asa-i ca,
undeva in strafundul sufletului nostru, speram cu totii ca raspunsul sa fie: da!
Peter
---------------------------------
Building a website is a piece of cake.
Yahoo! Small Business gives you all the tools to get online.
