Ar trebui ca omul sa nu se mai bage unde nu-i fierbe oala si sa scrie de ce se pricepe el cel mai bine,adica de fotbal,blaturi si de masini tunate la maxim si sa nu se mai bage in chestiuni care ii depasesc GANDIREA lui "critica" de adolescent licean EMO,desi are cu 10-12 ani mai mult decat GENERATIA EMO,de psihotici fara creier.Au ajuns toti putzoii EMO sa vorbeasca despre FEMEI si FOTBAL.Macar Adrian Georgescu care desi spune ca scrie iute si piperat,poate ca scrie despre oamenii de fotbal sau pentru un public cu un IQ scazut spre mediu,eventual pentru segmentul EMO sau pentru semidocti care se cred intelectuali.Acolo recunosc ca exceleaza in bascalie.Ca e una sa vorbesti de MITICA DRAGOMIR ,si alti oameni de fotbal si alta sa vorbesti despre FEMEI sau despre alte domenii care depasesc subiectele de cartier.Oricum ceea ce scrie e amestec intre jurnalism si bascalie.Daca ne gandim ca FJSC e plin de FEMINISTE nu ne mira asemenea articole de-a dreptul tampite.Ca sa nu spun ca in echipa GSP ului s-a amestecat o fufa feminista MARIA ANDRIES care se chinuie sa arate ca poate scrie ca barbatii,desi la alura sa de pi--oasa frustrata,nu stiu daca ar trezi interesele unui barbat.Nu zic sa nu fie FEMEI la fotbal,dar NU carpe d-astea frustrate care isi fac un titlu de bravura de a arata ce BARBATE sunt.Astea fac TANDEM cu adolescenti EMO care se lauda ca stiu sa scrie de toate. Cred ca v-ati dat seama ca fotbalul nu este un joc jucat de BAIETI ,ci se joaca in alte dimensiuni si culise sinistre care depasesc dimensiunile terestre. http://www.adriangeorgescu.ro/2008/08/12/fotbal-feminin/ August 12th, 2008 Fotbal feminin Fotbalistã. Brrrr, cum sunã! Cam ca membrã, un cuvînt care parcã a suferit o schimbare forþatã de sex. Din start, fotbalul feminin a pãrut o încãlcare de teritoriu ºi reacþia masculinã a fost ceva de genul: puteþi sã vã jucaþi, deºi am prefera sã vã vedem luptîndu-vã în ciocolatã. Ideea cã un picior obiºnuit cu pantoful cu toc sau un cap coafat nu pot lovi o minge ºi-a arãtat în timp lipsa de temei. Acum vreo zece ani doar un festival de lufturi ºi de pase greºite, fotbalul feminin a evoluat extrem de rapid. Nu ºtiu totuºi dacã evoluþie e cuvîntul cel mai potrivit. E mai degrabã recuperarea unui spirit pe care fotbalul l-a pierdut dupã anii 70 ºi 80. Desigur, fotbalul lor e imperfect (am fi preferat, de pildã, sã joace în fustiþe, ca la tenis), femeile sînt mai încete ºi nu prea dribleazã, însã jocul lor are ceva curat ºi îngrijit, ca organizarea unei poºete. Nu am vãzut prea multe fotbaliste care sã scuipe ori sã se tãvãleascã pe jos în urma unui fault, accentuîndu-ºi suferinþa prin grimase ºi gesturi de victimã arsã pe rug. Nici jucãtoare care sã sarã la cap, proptindu-ºi cotul în figura adversarei. Probabil cã faultul cel mai dur în fotbalul feminin este sã-i ºopteºti celeilalte la ureche: Frumoasã frezã! Sue Ellen ar fi mîndrã de ea. De fapt, nici asta nu prea se întîmplã, pentru cã ironia fãþiºã e ceva tipic masculin. Cred cã, dacã douã adversare nu se înghit, pur ºi simplu se ignorã pe teren sau cel mult se privesc zîmbind, cu o oarecare îngãduinþã. Aºa fac ele. Mai mult ne deranjeazã, cred, cã ne-au luat mãruntele gesturi rituale: miºcarea lentã, ºmecheroasã, din ºolduri, dinaintea fentei, potrivirea jambierelor dupã o loviturã liberã slab executatã, gesturile de bucurie de dupã gol. Pãcat doar cã sînt atît de reþinute, cum a fost ºi argentinianca Ludmila Manicler, care, dupã ce a marcat împotriva Canadei la Jocurile Olimpice, de bucurie a vrut sã-ºi scoatã tricoul, dar s-a abþinut. De aceea e bine sã þinem minte cã femeile stãpînesc delicata artã de a nu merge pînã în pînzele albe. Ne amuzã, uneori, cã le gãsim, cu sculele noastre împrãºtiate în jur, încercînd sã etanºeze un robinet cu cleºtele. Nu ºtiu ce cred vecinii, dar apa þîºnind pînã în tavan din cauza unei piese nestrînse e un spectacol simpatic. ªi realizez, cãutînd înfrigurat cheia francezã în mijlocul unei arteziene, de ce îmi place fotbalul feminin: e un altceva, simpatic ºi spectaculos în felul lui.
