Cateodata te intrebi ce nedrepte sunt unele lucruri sau poate ca Dumnezeu ii ia pe unii sau pe unele cu calitati exceptionale dintr-o lume murdara si plina de ura si invidie unde nu-si mai gasesc locul.In timp ce voci de exceptii ale cantecului se sting si tac pentru totdeauna,alte otravuri ratate FEMINISTE (unele de peste 50 de ani,deci de varsta Ancai Parghel) care respira aer degeaba si din gura carora ies cantitati toxice de venin continua sa traiasca si sa viruseze populatii intregi de oameni in special femei. http://www.gandul.info/actualitatea/anca-parghel-a-pierdut-batalia-cu-boala-video-update.html?3927;3611538 Anca Parghel a pierdut bătălia cu boala - VIDEO - UPDATE 05 DECEMBRIE 2008 România a rămas fără o voce excepţională: Anca Parghel a murit în această dimineaţă, la Spitalul Judeţean din Timişoara. Cancerul cu care se lupta de ceva vreme (şi pe care a părea, acum câteva luni, că l-a învins) i-a curmat viaţa, la doar 51 de ani. Născută în 1957, la Câmpulung Moldovenesc, solista a absolvit Conservatorul din Iaşi şi a devenit un reper al jazzului vocal din România. Până în 1989, a predat canto, pian şi improvizaţie la Suceava, Chişinău, Bucureşti, în Belgia (la Bruges şi Namur), în Germania, la Hanovra, Ravensburg, Leipzig şi München, Oldenburg, în Austria şi Marea Britanie. Din 1984 încoace, a participat la prestigioase festivaluri de jazz din întreaga Europă. A cântat alături de nume mari din muzica românească şi internaţională şi a înregistrat, de-a lungul carierei, aproximativ 20 de albume, în care a acoperit stiluri de jazz dintre cele mai variate. Am ales să convieţuiesc cu ea (n. n. boala) pentru că, râdeţi sau nu, boala nu este o pacoste, este un semn că ceva nu este OK. Dumnezeu îţi dă un semn că te iubeşte, vrea să înveţi, să evoluezi. Trebuie să iei boala nu ca pe un inamic, ci ca pe un partener, să vorbeşti cu ea şi să îi spui: «înţeleg de ce ai venit, îţi mulţumesc că ai venit să mă ajuţi!». Am fost poate mândră, poate orgolioasă, poate neatentă. E uşor să devii aşa când ţi se tot spune că eşti fenomen şi chiar eşti. Făceam totul mult mai repede decât ceilalţi, iar ei îmi spuneau «stai, aşteaptă-ne şi pe noi!». Dar eu am zis că sunt niste proşti. Am gândit necorespunzător despre anumite fiinţe, pe care le-am făcut să sufere, pentru că mi-au vrut binele, dar eu nu am văzut. Şi am luat-o pe cocoaşă, am meritat-o! Asta este clar! Singurul vinovat pentru boală eşti tu!”. Sunt cuvintele ei, dintr-un interviu publicat, în luna iunie, în revista Tango. Vestea că Anca Parghel suferă de cancer ovarian a marcat orice român iubitor de jazz. Repetatele intervenţii chirurgicale, suferite în decursul acestui an, tratamentele la clinici de specialiate şi evoluţia bolii au fost urmărite îndeaproape de fani. Iar admiratorii cântăreţei s-au înmulţit în 2008: pe unii i-a câştigat prin succesul piesei Brasil, interpretată alături de Tom Boxer şi Fly Project, pe ceilalţi - prin forţa cu care a înfruntat suferinţa. La mijlocul lui septembrie, şi-a sărbătorit ziua de naştere la Romantica, unde anunţa că plănuieşte să lanseze patru albume. La sfârşitul lui octombrie, deşi sub tratament cu citostatice, a participat la Dansez pentru tine, unde a cântat în duet cu Ştefan Bănică. Acum două săptămâni, casa de discuri Roton anunţa lansarea unui disc de sărbători, Colind pentru România, o colecţie de piese tradiţionale româneşti, cântece spaniole, germane şi americane. O ţară întreagă ştia că luptă cu o boală cumplită, dar părea, iar şi iar, că va ieşi învingătoare. De altfel, câştigase, cu ani în urmă, În această dimineaţă, Anca Parghel a pierdut bătălia. Ceea ce lasă în urmă e, însă, bucuria: cea făcută fiecărui om care a ascultat-o vreodată cântând. (D.P.)
