Dobrogea la inceput de primavara 22-27 martie 2007 Peisajul balcanic dobrogean in culori de primavara, atrage sufletul catre descoperire si contemplare. Turme de oi cu marginali pastori, strabat pasuni inca ingalbenite, dar apar deja si primele tufe si arbori imbracati in floare dand sentimentul de renastere a viului. Paduri de lunca ale Dunarii dau primele semne de inverzire. Berze se intorc in stoluri, multe isi ocupa cuiburile. Pelicani sosesc in grupuri razlete, nenumarate limicole pe la margini de balti, o lume a pasaretului in plina miscare. Potarnichi indragostite se plimba printre smarcuri. Popandai si serpi ies din hibernare si se incalzesc la soare. Magari pascand in linistea de vesnica duminica, si rate domestice si salbatice plutind indiferente pe apa de la marginea satului, o atmosfera a amalgamului musulmano-crestin a trecutului prezent inca viu, a bisericilor paleocrestine si a moscheelor zugravite cu var. Din fericire pentru cei care sunt capabili de a intelege valoarea naturala a acestor arii, mare parte a Dobrogei va deveni parte a retelei ecologice europene Natura 2000. Asta la nivel teoretic. Practic insa, lucrurile sunt complicate Grindul Chituc si Histria sunt chiar pline de pasari. Zeci de califari albi (Tadorna tadorna), in contrastantul lor penaj alb-negru, cu ciocul rosu strident, stau in grupuri in apa mica; hereti de stuf (Circus aeruginosus) patruleaza deasupra intinselor stufarisuri, fiind o prezenta obisnuita, iar peste pasune zboara un mascul de herete alb (Circus macrourus); cataliga sau piciorongul (Himantopus himantopus) se plimba in apa pe ale sale extraordinar de lungi picioare. Sitari de mal (Limosa limosa) si diferite alte limicole (Charadrius, Calidris, Philomachus etc) sondeaza noroiul si malurile, in cautare de hrana. Sunt prezente si diferite specii de Tringa, mai frecventi fiind fluierarii cu picioare rosii (Tringa totanus) si fluierari negri (Tringa erythropus). Cativa nagati (Vanellus vanellus) zboara prin peisaj, contrastantul penaj ii face vizibili de departe. Strigatele unui culic mare (Numenius arquata) se aud dinspre balta. Un pitigus de stuf (Panurus biarmicus) se furiseaza printre firele uscate ale stufului de langa noi. Egrete (Egretta garzetta) alb-imaculat se plimba sobru printre balti, cinci lopatari (Platalea leucorodia) trec in zbor. Dar stuful incendiat pe mari suprafete la Histria arata ca respectul fata de o arie strict protejata nu este prea mare. Vad si eu o carapace de testoasa de balta (Emys orbicularis) arsa; mi-au povestit colegii de la Oceanic Club ca au adunat zeci de astfel de resturi de testoase si le-au dus pe treptele prefecturii Constanta, unde au tiunut o conferinta de presa. Prefectul a convocat primarii din zonele incendiate, ca semn ca lucrurile pot fi miscate, poate. Satul Istria este urmasul prafuit al Histriei din urma cu doua milenii, intemeiate de negustori din Milet (coastele marii Egee, actualmente Turcia). La Istria se bate toaca fier pe fier, la inceput credeam ca cineva se pregateste sa sudeze. Suna ca naiba. Banuiesc ca cei din Histria antica aveau mai mult bun simt, ca dor umblau prin lume :) Capul Dolosman. Daca urci pe culme, vantul drastic iti taie respiratia, cu toate ca din partea dinspre uscat a culmii abia simti o adiere. De sus vezi departe, cum peisajul lacustru se intinde pana in departari pacloase, pe cand in sens opus, uscatul dobrogean, valurit si aparent monoton, pare si mai sterp inainte de inverzire. In bataia soarelui ce iese printre nori, stuful uscat are mii de nuante, sclipirea apelor intinse si lebedele de vara (Cygnus olor) care plutesc linistit ori cele care trec in zbor pe deasupra noastra creaza o atmosfera idilica. Frumos. O legatorie de stuf se cantoneaza intro viroaga, snopi ordonati si legati asteapta sa fie transportati in vest. O casa din lut si stuf, din materii prime naturale este frumos integrata in peisaj, aud ca a fost recent ridicata. Ici-colo pupeze (Upupa epops) zboara ca niste uriasi fluturi, cativa cai pasc in tihna. Pacat insa de observatorul din varful coamei, acum un schelet de fier ruginit, la baza lui mai sunt cateva bucati de scanduri putrezite. Situatia este similara la celelalte observatoare facute candva cu mare truda. Panourile simbolizand Rezervatia Biosferei Delta Dunarii au devenit niste jalnicii, degradarea avansata parca simbolizeaza incapacitatea totala. La Midia pelicanul de pe panou este totalmente ruginit, a devenit un pelican de cacao. Pancardele care ofereau detalii despre zonele strict protejate, acum sunt jupuite, jerpelite, oferind un gust amar pentru cei care cunosc valorile naturale ale zonei si cat de importanta ar fi protejarea lor. Pacat ca Romania nu are capacitatea de a intretine nici macar cateva panouri, la cea mai importanta arie protejata pe care o are. Orisicum, in Delta, inauntru-i leopardu, dar cand nici macar gardul nu este vopsit putintel.. Nu este clar delimitat de unde incepe aria protejata, nu este clar daca esti sau nu esti intro zona strict protejata, pastori se plimba hai-hui cu sute de oi si capre, stuful este incendiat, apar constructii ciudate (spre exemplu complexul de agrement de la Histria). Din cate am inteles, se fac parcelari pe Chituc, se vorbeste de vreo 400 de hectare. Presiunea pentru a construi si in zone strict protejate este imensa. Asa ca ajungi sa intelegi de ce pelicanul, saracul, are culoare bruna. Enisala. Privita dinspre sud-est, de pe culmea calcaroasa invecinata, pintenul stancos pe care este cetatea Enisala da impresia unui contrafort al uscatului, ce patrunde printre stufurile baltilor de la baza sa. Un loc de contact a doua medii diferite, stepa si balta. Printre ierburile uscate, doua potarnichi (Perdix perdix) se furiseaza aproape nevazute. Cativa ciocantorsi (Recurvirostra avosetta) stau in balta, mai incolo niste egrete isi aranjeaza penele. Starci de noapte (Nycticorax nycticorax) incep sa devina activi, seara se lasa peste peisaj iar lumina ce patrunde printre nori coloreaza nu doar baltile si stancile ci si fetzele noastre. Foarte frumos. Salutari de la Agigea. Un canal cu apa putina, cateva gainuse de balta (Gallinula chloropus) isi cauta de mancare prin vegetatia acvatica. Niste unditari stau printre uriase mormane de gunoaie, langa canalulul mic ce se varsa in lacul Agigea (fostul lac, acum devastat de canalul Dunare - Marea Neagra). Ma gandeam, oare cum de li se pare rezonabil sa isi petreaca timpul in asemenea conditii? Pasunea intinsa este si ea coplesita de gunoaie, deseuri purtate de vant si agatate de plantele uscate mai tari. Un cal slab Paste Fericit. Techirghiol. In zona de sud, cu stufarisuri pe maluri, aria e plina de boaste verzi (Rana sp). Am auzit ca au fost active in toate lunile iernii care se termina, in lipsa temperaturilor scazute care sa le fi alungat in hibernare. Lisite (Fulica atra) plutesc multe, in deriva pe marunte valuri. La sud de Costinesti. Vantul bate cu putere, suiera in pulsee, iar valurile inaltate se izbesc de coasta, huruind ritmic si drastic, neinduplecat muscand peretele de loess si pietrele calcaroase de la baza sa, carand nisipul plajelor spre mare. Pe langa tarm, cat vezi in zare, clocotinde-spumegande aparitii, crestele albe ale valurilor atrag privirea. Pescarusi (Larus sp) si cormorani mari (Phalacrocorax carbo) mai trec uneori in zare, dar nesemnificativi sunt in fata intunericului norilor grei si ai pulsarii marii biciuite de vant. Cand picaturi de ploaie leaga apa norilor cu cea a marii, pare o eliberare dupa tensiunea unui peisaj apasat de nori negri, care greoi apasau dominant, si nu dadeau semne de nici o miscare. Oricum, o zi care dupa spusele indienilor ar fi o zi frumoasa pentru a muri. Desigur, tristete chiar exista. O cioara de semanatura (Corvus frugilegus) statea zburlita la marginea soselei, la cativa metri de cioara ucisa trafic. Aleasa/ alesul inimii, nu-ti vine a crede ca nu mai zboara. Deloc. Poate speri o reintalnire in raiul ciorilor. Ce a ramas? Un hoit cu negre pene? O cioara vopsita cu sange rosu. Si oare cat va sta aici cioara asta vie si nefericita? Si oare ce va face dupa aceea? Ii va fi foame si va manca din propria iubire? Sau va lasa pe altii sa o faca, sa curete resturile? Si oare in timp ce vor manca hamesiti, nu va trece o alta masina careia aripatele sa nu ii dea importanta la timp? Si ce conteaza? Conteaza ceva? Trist, ca si in cazul celorlalte victime colaterale ale transporturilor, arici, broaste, bursuci, copii. Pare insa mai trist ca in aceasta goana mecanizata vom avea si o alta victima colaterala pe marginea drumului: viitorul. Mlastina Hergheliei, Mangalia. Cateva lebede plutesc linistite, preponderent albe, dar unele au si pene cenusii-cafenii din penajul lor juvenil al anului trecut. Izvoare sulfuroase, locuri de contact ale lumii de suprafata cu cine stie ce sisteme carstice pline de vietati necunoscute, lumi dintre care una a ajuns emblematica sub denumirea de pestera Movile Cand te gandesti ca in calcarele acestea de sub noi sunt goluri subterane in care pot sa existe ecosisteme destul de complexe, in intunericul bezna-totala, cu producatori primari chemosintetizanti, animale ierbivore si pradatori.. suna destul de incredibil. Si ca toate acestea nu au nici o legatura cu lumina solara datatoare de viata Limanu. Popandai (Citelus [Spermophilus] citelus) stau in baia de lumina ce scalda versantul insorit, probabil ca este o placere mare sa stai in bataia soarelui dupa ce ai petrecut cateva luni in amorteala hibernarii. Broaste verzi oracaie in lac, un concert dat de cateva sute de exemplare. Frumos. La margine de padure, dintro gaura in calcar un sarpe rau (Coluber caspius) sta lungit, jumatate din corp ii este in afara adapostului. Cand il observ, vad ca lent se retrage, doar capul i se vede, scrutand intamplarile de afara; stam si privim solzii stralucitori, si cand te gandesti ca orice dobitoc ce trece pe aici ii poate stalci capul Sorecari (Buteo buteo) se rotesc deasupra pasunilor, alteori stau linistiti pe crengi desfrunzite. Ciocarlii de camp (Alauda arvensis) se ridica uneori in zbor spre cer, iar pe varf de tufa o pata colorata vizibila de departe este maracinarul negru (Saxicola torquata). Fazani (Phasianus colchicus), se plimba singuratici printre ierburi si tufe; daca ar depinde de mine, as sterge fazanul din fauna noastra unde au fost introdus de imbecilii vanatori, poluand ecosistemele prin prezenta sa. Desigur, as face aceeasi lucru si cu vanatorii. Iepuri salbatici (Lepus europaeus) tropaie nervos cu picioarele din fata, iar daca ajung la concluzia ca omul este prea aprope, o iau la goana nebuna, ca din fatza mortii. Se vede ca cei care mai sunt vii, au experienta vanatorilor si braconierilor care se distreaza legal sau ilegal pe seama casapirii vietatilor. Hagieni, este puternic lipsit de apa. In alte primaveri, solul era imbibat, iar acum pana si paraul larg din amonte este totalmente secat. Cativa fluturi albi si un Vanessa atalanta se perinda prin peisajul care incepe sa dezvolte ceva verdeata. Un guster (Lacerta viridis) tanar, il admiram in fragilitatea sa firava, iar fetele fac poze cu telefoanele mobile :) Dumbraveni, cu padurea linistita intercaland pasuni si stancarii; exemplare de lumanarica (Verbascum sp) superbe pana si uscate, pastori cu turme de oi si miei care asteapta sarbatorile pascale. Un panou anunta: Atentie, vipere!. Nu vad in schimb nici un panou pe care sa scrie Atentie, oameni! Cu toate ca este clar ca sunt pe aici, altfel cine ar fi creat cariera de piatra care ranjeste malefic la versantii pe care ii inghite lent, cine ar fi sapat prin dinamitare un drum paralel cu drumul spre cariera, care la baza versantului distruge tot aspectul zonei, agresiv si inuman, o rana care sluteste peisajul. Dar pe cine intereseaza? Doi ciufi de padure (Asio otus), la vreo 10 m unul de altul, stau semiadormiti pe copaci de langa drum. Sunt atat de bine camuflati, incat remarcarea lor nu este simpla. Cand acest codru va inverzi, cred ca o sa fie si mai greu de vazut printre frunze. Lacul Bugeac. Doi califari rosii (Casarca [Tadorna] ferruginea) atrag atentia, sunt pasari care au devenit extrem de rare in Romania conform ghidului Hamlyn publicat in 1999 in romaneste de catre Societatea Ornitologica Romana. La mal de lac stau vreo 15 starci cenusii (Ardea cinerea). Interesant este un val de codobaturi albe (Motacilla alba), practic peste tot sunt ele, la distante de 1-2 m una de alta; misca pe tot digul, pe tufe si pe namolurile umede, desigur ca migreaza spre nord. Stoluri de sute de rate (rata lingurar [Anas clypeata], rata caraitoare [Anas querquedula], rata mare [Anas platyrhynchos] etc), limicole peste tot, pelicani comuni (Pelecanus onocrotalus) nu foarte multi, ce vin dinspre sud in grupuri laxe, se invart si pleaca, zeci si zeci. Vanturei rosii (Falco tinnunculus) falfaie pe langa versantii de loess, peretii abrupti pe care vor cuibari. Intro arie deluroasa, 34 de berze (Ciconia ciconia) se plimba pe tarla si printre tufe, un stol in migratie facand un popas binemeritat. Mai trec in zbor spre nord si altele, iar cuiburile din sud-vestul dobrogean sunt deja ocupate de frumoasele pasari ale locului. Cate-un peste sare cand si cand, valurind local si temporar oglinda lacului Bugeac, ce pare nesfarsit spre orizont. Este liniste si primavara devreme. In departare misca o caruta cu magar, urmarind conturul lacului, trecand pe sub faleze de loess, apoi urca printro surpatura. Cateva case saracacioase in zare, probabil ca magarul merge acasa. In peisajul acesta care urla a pustiu, parca este greu sa iti inchipui ca oameni simpli isi petrec aici intreaga viata. Culmea este ca viata de aici poate fi la fel de plina sau la fel de sterpa ca viata umana de oriunde altundeva. Foarte tare! Padurea Esechioi este inca tacuta si desfrunzita. La marginea ei doi pastori, unul cu vaci, celalalt cu capre. Unele capre au coarne lungi si rasucite, incerc sa fac ceva poza, dar la apropierea noastra, caprele intra in tufaris. Sunt obisnuite sa stea capra doar pentru pastor :). Caprarul aprinde un foc si isi prajeste ceva de mancare, in timp ce vacarul sta de cealalta parte a drumului, si se uita la el. Asta da UE. Peter PS. In aceasta vizita de teren am expus cca 500 de cadre fotografice, care probabil ca retin atmosfera lumii dobrogene mult mai bine decat pot eu sa o fac in cateva cuvinte.
--------------------------------- We won't tell. Get more on shows you hate to love (and love to hate): Yahoo! TV's Guilty Pleasures list.
