Liiceanu?
Ce ma intereseaza pe mine, biolog preocupat de conservarea biodiversitatii si de dezvoltare durabila, oare ce scrie sau zice un filosof numit Liiceanu? Ei, culmea, uite ca ma intereseaza! Protectia mediului, conservarea biodiversitatii, nu este o 'insula' aparte, este parte din abordarea pe care omenirea o are fata de ea insasi si fata de
mediul sau de viata. Modul in care se poate ajunge la performante in domenii de creatie intelectuala, metodologia, exemple relevante, pot fi de ajutor. Totodata, eu cred ca este foarte important sa se cunoasca modul in care este privita Lumea, de catre cele mai reprezentative personalitati ale culturii si stiintei.
Ce valoare are Liiceanu? Daca te plimbi printr-o librarie in Romania
Cum poti sa ai respect fata de un autor? Daca il citesti, te intereseaza ce zice, ii aloci ceva timp/ energie, poate iti zici si tu punctul de vedere, poate faci public acele pareri. Asadar, respectul meu fata de Liceanu este partial inclus si in randurile de mai jos, referitoare la Jurnalul de la Paltinis si viziunea asupra Lumii.
Peter
Jurnalul de la Paltinis si viziunea asupra
Lumii
Jurnalul de la Paltinis, Gabriel Liiceanu, Editia 5, Humanitas 2005.
Fiind interesat de modul cum se poate ajunge la performante in gandire, imi propuneam de mult sa citesc aceasta carte: insemnari din intalnirile de la Paltinis ale filosofului Noica aflat la batranete, si a invataceilor Liiceanu si Plesu. Indeletniciri ale unor intelectuali interesati de
filosofie, de gandirea analitica si critica autonoma asupra Lumii, in anii ciudati ai comunismului cand a gandi era o crima. Noica zice: Nu trebuie sa acceptam nici o autoritate fara spirit critic.. (
) Cine nu muta o problema, cine nu are forta dislocanta pentru materia pe care o analizeaza si pentru cel pentru care o analizeaza, acela nu are ratiune, ba nici indreptatirea de a vorbi si de a scrie.
In timpurile cenusii, cultura, gandirea la nivel de performanta, devin un model de supravietuire individuala si de gasire a satisfactiei; cum scrie Noica: Ca si libertatea despre care
vorbea Goethe, bucuria trebuie cucerita zilnic. Si, ca rezultat al scufundarii in creatie, se ajunge intr-o lume care nu ne este mai accesibila nici in libertatea practica a zilelor noastre, poate chiar din contra! Cum scria Liiceanu: Orice infern devenea suportabil daca paradisul culturii era cu putinta. (
) Dar cultura (
) era nastere a eului, a individualitatii, a gandirii autonome, care se smulgea din lumea imbecilizarii fortate si planificate.
Este interesant de vazut cum comunicarea intre persoane inteligente, discutiile si sustinerea reciproca, comentariile scrierilor celuilalt, se coaguleaza intr-o scoala de
gandire in care inteligente-impreuna sunt mult mai valoroase decat separate. Este o rara exceptie, sa existe o atmosfera captivanta de creativitate in mijlocul dezastrului economico-social si cultural al comunismului, a timpurilor cand orice licarire de libertate de gandire era calcata de tavalugul structurilor de oprimare.
Existau in acei ani sumbrii toate sansele sa ajungi un dobitoc inregimentat in uniformitatea comunista, in care individul trebuia sa devina manipulabil, manevrabil, fara personalitate si fara o inteligenta autonoma. Nu exista libertatea de documentare si comunicare pe care o ofera in zilele noastre Internetul, librariile si bibliotecile aveau doar
cartile selectate de cenzura ca fiind premise, calatoriile in strainatate erau cvasi-imposibile, dar puteai sa vezi la televizor pe unde a mai fost Ceausescu
Descriind o discutie cu Plesu, Liiceanu scrie: Dupa lectura paginilor am stat de vorba cu Andrei pana catre 2 noaptea. Discutie dizolvanta, aporetica, un inventar al handicapurilor noastre culturale un liceu prost, lipsa lecturilor fundamentale facute la vremea lor, lipsa deprinderilor de lucru sistematic si mecanic, capabile sa infranga humoralitatea degradanta a fiecarei zile. (aporetic (DEX) = care are aspectul unei dificultati de ordin rational greu sau imposibil de rezolvat)
Era la vremea aceea (si din pacate este si acum) o acuta lipsa de modele, de personalitati care sa te poata ajuta sa pornesti intr-o directie fezabila si care sa nu fie lipsita de sens. Modul in care Noica avea capacitatea de a vedea potentialul unei persoane, si totodata stilul de a ajuta manifestarea creativitatii in gandire, este un exemplu, din pacate prea rar in realitatea societatii umane. Liiceanu scrie: Dar pedagogia lui Noica nu s-a rezumat niciodata la patetismul unui simplu indemn. Fiind un antrenor extraordinar, el a stiut sa ne ia din punctul in care ne aflam si sa ne propuna idealurile performantei culturale fara sa ne striveasca sub ele, dar si fara sa ne lase iluzia ca le-am putea atinge trisand. Noica reprezinta de aceea sansa noastra culturala. Prin el ni s-a oferit contactul viu cu un model cultural foarte inalt (
) care ne-a invatat sa privim faptele culturii de la inaltimea modelului pe care
el insusi l-a configurat si l-a atins.
Orice persoana inteligenta recunoaste creativitatea intelectuala de performanta ca fiind esenta vietii umane, diferenta dintre om si alte specii de mamifere superioare. Noica a ajuns sa inteleaga nevoia tinerilor exceptionali de a avea modele, si mai mult decat atat, a avea antrenori, care sa le poata propune un program concret de munca, conceput pentru nevoile personale in situatia concreta a persoanei aflate in cantonament intelectual.
Liiceanu consemneaza idea lui Noica: Daca exista sport de performanta, care ne incanta ca spectacol si atata tot, cu atat mai mult exista cultura de performanta, care, fie ca ne incanta ori nu, muta din loc bolovanii, cu noi cu tot. Iar in masura in care performantele culturii fie ca este vorba de mari inventii, de mari idei, forme de organizare si manifestare sociala sau mari creatii hotarasc afirmarea si supravietuirea popoarelor, este bine sa reflectam putin asupra felului cum se produc ele. (
)
genialitatea este concentrata in persoane (
) Cum s-o descoperi si cum s-o valorifici? In speta, in ce fel sa pregatesti si sa faci rodnice creierele tinere, asa cum valorificam pacura, gazele, papura, pana si deseurile? Este probabil ca in sanul celor 22 de milioane de romani din ceasul de fata se afla douazeci si doi
de tineri adica unul la un milion cu o inzestrare absolut exceptionala. (
) dar intrebarea este nu numai sa-i gasesti pe cei 22, ci mai ales cum sa faci ca virtualitatea din ei sa devina act. (
)
pentru detectarea si valorificarea tinerilor de exceptie, un Edison, daca nu ne inselam a spus: geniu inseamna 1% inspiratie si 99% transpiratie. Totul se schimba dintr-o data. Atunci interventia din afara nu numai ca e posibila, dar devine ca si obligatorie: apare antrenorul. (
) Edison spune: abia la urma, dupa ce omul a transpirat indelung, se poate ivi miracolul care contribuie sa trimita inaninte popoarele si istoria.
Noica a
incercat sa gaseasca tineri care promiteau a fi capabili de performante culturale, si incerca sa le asigure contextul in care dezvoltarea intelectuala si creativitatea devine mai probabila. Povestea unei incercari de acest fel, la comitetul judetean de cultura din Timisoara, chiar daca este cu plansete, este relevanta: Cum e cu putinta sa platiti timp de o viata cinci mii de fotbalisti care dau sau nu randament vreme de zece ani, ramanand ca restul vietii sa-l petreaca in sprituri, iar cinci-sase oameni pe care-i aveti in judet, inzestrati exceptional spiritualiceste, nu pot beneficia cativa ani de un cantonament cultural, cu gandul ca dintre ei se va alege cel care ne va aduce candva Nobel-ul in tara? Cum e cu putinta? Si am izbucnit in plans.
Descriind patologia culturii, reprezentata de disparitia mecanismelor de selectie naturala a valorilor, si inlocuirea lor cu o contraselectie, Liiceanu scrie: O societate ajunge sa se raporteze la cultura exact cum se raporteaza oamenii in general la natura: prin interventii care deregleaza definitiv sistemele autonome de feed-back. Pentru orice forma de existenta care functioneaza pe modele organice, autoreglarea este un principiu suveran: interventiile din exterior sunt fatale. Ca urmare a unor astfel de interventii care duc la pierderea mecanismelor de selectie a valorilor si la disparitia capacitatii de autoreglare culturala, rezulta ceea ce Liiceanu descrie in felul urmator: Cultura respectiva devine un soi de organism
pestilential, in care ceea ce este bolnav si putred elimina tot ce este valoare autentica.
Daca in ecosistemul planetar, sub influenta omului, selectia naturala nu mai functioneaza in mod real, iar capacitatea de autoreglare este distrusa prin subminarea conexiunilor inverse negative ce dau stabilitate proceselor globale, practic avem o paralela la modelul prin care intr-o societate totalitara lipsa selectiei naturale a valorilor si disparitia autoreglarii duc la acel organism pestilential de care aminteste Liiceanu. Personal nu cred ca interventiile acestea sunt fatale sistemului: asa cum 1. printr-o criza drastica sistemul totalitar a cazut, de la o zi la alta,
iar ulterior societatea se reconstruieste treptat in directia functionalitatii, la fel cred ca 2. ecosistemul planetar printr-o criza majora de la o zi la alta poate sa destructureze civilizatia umana agresiva, care ii submineaza sistemele fara de care nici civilizatia nu poate persista.
Intr-un context mai mult metafizic decat referitor la constrangerile date de realitatea fizica, Noica zice ceva ce are si o mare relevanta fizica: In numele acestei false bunatati care acorda in chip universal dreptul de a fi, omenirea va muri sufocata
in propriul ei ritm de crestere. Ce bunatate e aceea care precipita lumea catre propriul ei sfarsit? In legatura cu acelasi binefacatorism, Noica zice: Religia care se ocupa de oricine si Pierre Emmanuel care e ingrijorat de soarta bacanului nu vor arata niciodata cine este si cine nu este om. Filozofia, aratand cine este om, da o sansa celor ce nu sunt de a deveni.
In ceea ce priveste situatia actuala a omenirii in evolutia sa ca entitate aparte, Liiceanu consemneaza parerea lui Noica: Ma indispun toate viziunile astea catastrofiste; sincer sa fiu, nu cred deloc in Marea
Catastrofa si am si argumente pentru asta. Omenirea, acest mare animal, acest mare individ colectiv, ar trebui sa simta daca este in pragul sfarsitului sau daca il traieste deja. Cand te ineci ai un moment de suprema recapitulare a vietii tale, o iluminare pe care ti-o da ultima clipa. Daca am fi in plin inec, asa cum cred atatia, daca ar fi adevarat ca numai un zeu ne mai poate salva, asa cum declara Heidegger, ar fi imposibil sa nu simtim, sa nu avem convulsia dinaintea sfarsitului, sa nu ne recapitulam istoria. Dar pot s-o iau si altfel. Sa zicem ca ne apropiem, cu anul 2000, de pragul sfarsitului. Daca e asa, tot ar trebui sa ne bucuram. Este oare putin lucru sa fii ultima generatie a omenirii?
In aceasta abordare, omenirea este perceputa ca o entitate a carei existenta in viitor nu depinde in mod concret de oameni; desigur, este posibil ca unele fenomene din afara societatii umane sa fie fatale, incontrolabile, sa duca la extinctia civilizatiei; abordarea lui Noica insa nu include un segment mult mai important (macar pentru ca acesta depinde de noi), o analiza a riscurilor la care omenirea este expusa din cauza activitatii oamenilor, din cauza unor politici concrete, a unor decizii luate intr-un anume mod de catre persoane si organizatii, decizii care insumate ajung sa tarasca civilizatia spre marginea prapastiei.
Noica zice: N-am nici o indoiala ca omenirea va sti sa se redreseze, chiar daca nu va reusi in secolul al XXI-lea. Grav este ca oamenii nu au incredere in propriul lor viitor si ca traiesc in infinitatea proasta: in infinitul inventivitatii, in cel al bunatatii, in infinitul consumului. (
) nu ma indoiesc ca secolul al XXII-lea va fi unul bun pentru omenire, dupa ce secolul al XXI-lea va fi unul de purgatoriu.
Desigur, problemele globale sunt niste subiecte extrem de dificil de analizat, prin complexitatea problematicii, prin nenumaratele
interactiuni, sinergisme ale proceselor, procese care chiar si fiecare separat sunt de o complexitate foarte mare. Cuantificarea realitatii la aceste nivele de abordare este cvasi-imposibila, deoarece este nevoie de o aproximare brutala, de alegerea catorva parametrii, in asa fel incat pana la urma modelul ajunge mai mult dependent de viziunea filosofica, metafizica a cercetatorului decat de realitatea concreta. Totusi, fara o analiza a fenomenlelor globale complexe, detaliile raman un fel de puzzle fragmentat, fara coerenta care sa permita intelegerea de catre oameni. Este nevoie deci si de persoane care sa se dedice intelegerii la scara mare, integratoare, dar din pacate se simte ca aici stiinta se dizolva in ceva care are o mare doza de parere.
Noica zice: S-a nascut tipul de homo planetarius, solidar cu mass media, cu posibilitatea miscarii pe glob, solidar cu reteaua planetara insasi. Tipul acesta uman nu s-a nascut intamplator acum; el este un factor de unificare a Terrei (
) In conditia universalului generic se aseaza deci toti cei care dau seama de problemele planetei in totalitatea ei. Eliade este un homo planetarius (..) cel care da seama de tot ce e spirit pe Terra. Un homo planetarius este si Cioran, de vreme ce da seama de toate deznadejdile lumii.
Cred ca in
timpurile libertatii de dupa 89, nu mai putem nici macar sa ne amintim de stilul din anii dictaturii. Liiceanu povesteste cum pe la nivelul lui 1965, la Universitatea din Bucuresti, un student surprins la camin citind Kant a fost exmatriculat din facultate. Epoca in care scopul invatamantului era indoctrinarea si nu deschiderea orizonturilor, a capacitatilor de gandire critica, a produs milioane de papagali, care ulterior au devenit elitele societatii. Mi-a placut formularea pe care o are Liiceanu: Va imaginati care putea fi orizontul cultural si mental al absolventului unei asemenea facultati. Manuitor perfect al limbii de lemn, el era pregatit sa devina un propagandist, un functionar de partid. Si sa vezi minune, cu acestia construim noi acum democratia capitalista si, culmea, directionam dezvoltarea durabila!
Acum oamenii sunt liberi sa creeze, sa publice, sa scrie, sa zica ce doresc, si totusi parca in cei 16 ani de libertate au aparut mai putine valori culturale decat ne-am fi asteptat. In lumea capitalismului-barbar, sub imperiul consumerismului jalnic, creatia in domeniul stiintei, artei sau filosofiei a devenit o indeletnicire neinsemnata si retrasa, cel putin in comparatie cu fanfaronada politicianista a luptelor marunte, inecata in fotbal si cumparaturi la hypermarket.
Liiceanu scrie: Daca insa cultura si spiritul reprezinta insusi mediul natural de existenta al omului, asa cum este apa pentru pesti si aerul pentru pasari, atunci a trai in cultura inseamna de fapt a intra, acum abia, in istoria mai adevarata si esentiala a omului. (
) de vreme ce s-au citit carti si la lumina felinarului inseamna ca nici un argument sociologic nu poate fi invocat pentru a-i scuza pe cei ce nu au intrat in cultura. (
) Istoria unui popor este deci istoria culturii sale. (
) Exista creatori care se multumesc sa-si infaptuiasca opera (
) Dar atunci cand a crea implica destinul unei comunitati (
) trebuie sa apara creatori care sa ii invete si pe altii sa creeze. A invata inseamna in acest caz a trezi in oameni fiinta lor culturala uitata.
Candva, Noica a executat 6 din 25 de ani de inchisoare, la care a fost condamnat din cauza incercarii de a trimite in Franta un text spre publicare. Privind perioada de 10 ani de domiciliu fortat, Liiceanu povesteste despre Noica: La Campulung a fost gasit in camera, imbracat in palton, cu sosoni si cu caciula, citind Augustin; apa din ligheanul care se afla in mijlocul camerei inghetase. Exista si acum oameni interesati de filosofie si de soarta oamenilor, dupa cum declara unul autointitulat Razboinicul Luminii. Viitorul nu este pierdut :)
Peter
Talk is cheap. Use Yahoo! Messenger to make PC-to-Phone calls. Great rates starting at 1¢/min. __._,_.___
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
SPONSORED LINKS
| Nh lake region real estate | New hampshire lake region real estate |
YAHOO! GROUPS LINKS
- Visit your group "romania_eu_list" on the web.
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
__,_._,___
