ideea de a infiinta si o revista/publicatie/etc mi se pare foarte
buna...asa ca am incercat si eu sa scriu ceva...Nu este cine stie
ce, dar asta am simtit eu prima data...Poate unora li se va parea
patetic...fiecare cu opinia sa...eu asta am simtit in mintea mea de
adolescent:
Soapte si caramizi
Rememorand, ziua aceea parca a inceput brusc. Nu mai stiu
daca am venit cu personalul sau cu acceleratul in capitala, la fel
de bine cum nu mai stiu daca am mers pe jos sau am luat metroul. Imi
aduc aminte doar ca m-am trezit in fata pasajului Macca. In ochii
mei era o pestera in mijlocul unei jungle, un tunel cu taine
ascunse. Ma face sa zambesc si acum emotia care m-a stapanit cand am
mers prima data prin potcoava bucurestilor
Uimirea mea ca înca
mai exista o reminiscenta a ceea ce a fost ma fascina. Imi roteam
capul in toate directiile, dorind sa sorb fiecare aspect vizual
neprihanit de mania modernizarii. Ca orice vis, si acesta s-a
terminat cand am iesit in Calea Victoriei. Stiam ca inca nu
ajunsesem in Lipscani. Venisem in capitala decis sa hoinaresc, sa am
un o intalnire de suflet cu martorii tacuti ai deceniilor de mult
trecute.
In fata mea se ridicau Palatul Cec iar vis-a-vis Muzeul de
Istorie. Simteam ca acel mic paris trebuie sa fie pe undeva pe-
aproape. Si-asa a fost. In cateva secunde aveam in fata cartierul
vechi - a fost un moment in care toti receptorii corpului au intrat
in amortire, iar creierului incerca sa inteleaga revelatia din
interiorul meu. Incet-incep imi reveneam si, cu mare teama, am
calcat pe caldaramul vechi...Picioare nu imi mai tremurasera atat de
tare de cand am pasit, pentru prima data, in clasa I; a fost o
senzatie de breath-taking cum ar spune americanul. Fiecare pas,
fiecare piatra cubica ridicata de vreme din pavajul in care fusese
pusa, fiecre inghioldura in talpa, toate mi se parea un miracol.
Incercam sa gasesc cu sufletul urmele pasilor lui Eminescu, lui
Cuza, lui Eliade, si a tuturor celorlalti de dinaintea noastra. Eram
fascinat de casele cu magazine sau ateliere la parter si locuinta la
etaj. De stucaturile originale, in care inca mai pulsa viata celor
care le-au creat. Rasareau un fata mea cladiri care se sprijineau pe
umerii unor uriasi, cu ferestre aflat in obladuirea unor zeite
demult apuse. Ma lasam pierdut de uimire printre stradutele
intortocheate si radeam cand imi dadeam seama ca prin acel loc mai
trecusem de cateva ori. Ma impiedicam de pavajul stricat de timp si
nici nu imi pasa de comentariile celor din jur. Ma rascoleau
felurite intrebari, daca in casa alba cu frontispiciu s-au iubit
oare strabunicii mei, sau daca la parterul hanului un ofiter roman
si-a baut ultimul pahar de vin inainte de a pleca pe front...sau
daca din magazinul cu geamuri mari si intrare mica nea Iancu si-a
luat odinioara personajul vreunei schite?...Ma-nveseleam cand vedeam
muncitori renovand o cladire si plangeam alaturi de o casa uitata de
oameni, cu caramizile imprajitate, si scara arsa...La un moment dat
am avut senzatia ca l-am zarit pe Eminescu intrand in cladirea
vreunei redactii sau pe Cuza iesind cu zambetul pe buzele, anuntand
unirea...
Dar a venit si clipa cand dat am ridicat ochii si l-am vazut
pe El. Inalt, cenusiu, trufas. Blocul anunta cu un raset macabru
sfarsitul visului unui copil naiv. M-am intors nelinistit spre
strada pe care tocmai o parasisem, dar si cladirile, cu zeitele lor,
si caldaramul spart si caramizile imprastiate ma priveau
descumpanite si parca imi spuneau da, doar noi mai suntem...
Nu am ajut curajul sa ma intorc pe unde am venit. Am mers pe
strazile ceausiste, printre colosii de ciment si sticla. Am incercat
sa inteleg de ce oamenii pe langa care treceam erau atat de
indiferenti, cand eu eram naucit de cele ce vazusem...Sa fi fost
oare o simpla traire candida a unui biet naiv...sau poate ei s-au
saturat de soaptele caramizilor? Fara indoiala ca sunt multe
urechi...dar oare cate suflete?...Istoria are nevoie de maini, de
minte, dar si de suflet...
---- Grupul Bucuresti ----
inscrirere: email la: [email protected]
dezabonare la email: [EMAIL PROTECTED]
trecere la primire maxim 1 email/zi: [EMAIL PROTECTED]
Adresa web a grupului: http://www.RomaniaMea.ro
Adresa web stiri + petitii: http://www.RomaniaNews.net
Petitia web:
http://www.romanianews.net/petitie-salvati-centrul-istoric-bucuresti.html
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/Bucuresti/
<*> Your email settings:
Individual Email | Traditional
<*> To change settings online go to:
http://groups.yahoo.com/group/Bucuresti/join
(Yahoo! ID required)
<*> To change settings via email:
mailto:[EMAIL PROTECTED]
mailto:[EMAIL PROTECTED]
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
