impotriva introducerii procedurii de declasare de urgenta a monumentelor
istorice
To: [EMAIL PROTECTED]
Date: Tuesday, August 12, 2008, 10:03 AM
--- On Tue, 8/12/08, a | r | a <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
From: a | r | a <[EMAIL PROTECTED]>
Subject: Protest impotriva introducerii procedurii de declasare de urgenta a
monumentelor istorice
To:
Date: Tuesday, August 12, 2008, 8:04 AM
in cazul in care nu doriti sa mai fiti informati cu privire la actiunile ARA,
va rugam sa ne anuntati printr-un mesaj
Asociaţia „Arhitectură. Restaurare.
Arheologie” 12 august 2008
tel./fax 021-3217632
[EMAIL PROTECTED]
www.simpara.ro
PROTEST ÎMPOTRIVA INTRODUCERII PROCEDURII DE DECLASARE DE URGENŢĂ A
MONUMENTELOR ISTORICE
Asociaţia ARA a luat cunoştinţă de Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr.
2260/2008 care introduce o nouă procedură privind monumentele istorice:
«procedura de declasare de urgenţă». Această procedură se aplică monumentelor
istorice clasate dar a căror «substanţă a fost alterată grav sau în cazuri de
colaps» (art. 24, ORDIN nr. 2260 din 18 aprilie 2008 privind aprobarea Normelor
metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice).
Justificarea necesităţii acestei proceduri de urgenţă este inoperantă
în presă Ministerul justifică introducerea acestei proceduri prin necesitatea
de a scoate de pe lista monumentelor istorice (de a declasa) monumentele
istorice fizic dispărute, din cauze mai mult sau mai puţin cunoscute. Motivele
invocate de Minister în sensul unei aşa-zise necesităţi obiective de
introducere a procedurii de declasare de urgenţă privind monumentele dispărute
fizic sunt pure sofisme: dacă monumentul a dispărut fizic, urgenţa nu este
justificată, iar dacă monumentul este «alterat grav» răspunsul logic (legal)
este cel al salvării sale prin lucrări de restaurare şi aplicarea sancţiunilor
aferente, în nici un caz declasarea lui ca imobil ordinar susceptibil de a face
obiectul unor măsuri definitive cum ar fi demolarea.
în cazul monumentelor în stare de degradare gravă, singura urgenţă în interesul
patrimoniului naţional o constituie salvarea lor şi nu declasarea. A contrario,
orice text care instituţionalizează distrugerea lor sau o permite în fapt este
un text care nu urmăreşte interesele patrimoniului naţional românesc.
Procedura de declasare de urgenţă contravine ideii de protecţie a patrimoniului
Procedura de «declasare de urgenţă» este un nonsens juridic, golind de conţinut
noţiunea de clasare a unui imobil în calitate de monument istoric şi intră în
contradicţie flagrantă cu orice voinţă de a proteja patrimoniul naţional.
Procedura de declasare de urgenţă este o măsură care va favoriza direct lăsarea
în paragină a patrimoniului naţional şi distrugerea sa sistematică: în fapt
procedura de declasare de urgenţă permite ca orice proprietar să lase în mod
deliberat imobilul clasat în paragină sau să-l distrugă în totalitate pentru ca
acesta să corespundă criteriilor declasării de urgenţă (monument «grav alterat»
sau în stare de «colaps»).
Orice monument, deşi clasat – adică beneficiind prin lege de regimul strict de
protecţie împotriva oricărei alterări – va fi susceptibil de a face obiectul
unei proceduri de declasare de urgenţă prin simpla sa abandonare. Or, lăsarea
în paragină a monumentelor istorice este la ora actuală un fapt banal în
România, constatat în numeroase cazuri.
Degradarea intenţionată a monumentelor clasate va deveni prin «declasarea de
urgenţă» o politică de stat, sistematică, care vizează în fapt şi în mod direct
situri sensibile, serveşte presiunea imobiliară şi deschide larg porţile
arbitrarului. Clădiri istorice şi monumente arheologice vor fi la îndemâna
oricărui proprietar sau beneficiar corupt, dispus să le aducă în «stare de
colaps» sau să le facă dispărute definitiv prin procedee deja bine cunoscute
(cum este de ex. incendierea «întâmplătoare»).
Aceasta cu atât mai mult cu cât procedura de clasare a unui imobil ca monument
istoric este la ora actuală un instrument juridic devenit nu odată literă
moartă: situaţia de la Roşia Montană este exemplul tragic al faptului că
regimul de protecţie al clasării nu este întotdeauna respectat.
Procedura de declasare de urgenţă favorizează distrugerea pe căi legale a
patrimoniului naţional
Declasarea de urgenţă atrage după sine posibilitatea ca efectele oricărei
clasări să fie, în fapt, nule. Deşi este aplicat deseori în mod arbitrar,
regimul clasării prevăzut de lege protejează de orice intervenţie nocivă
monumentul în chestiune. Un imobil clasat nu poate fi alterat sau distrus.
Prin introducerea procedurii de “declasare de urgenţă” în practică se dă curs
liber distrugerii patrimoniului naţional. Mai mult, în cazul siturilor
sensibile, prin această măsură se urmăreşte inclusiv privilegierea unor
interese financiare străine intereselor naţionale (de ex. cazul Roşia Montană).
Patrimoniul românesc va putea fi sacrificat în mod legal, fără a mai fi
necesară violarea legii şi corupţia, cum este cazul la ora actuală.
Din aceste motive non exhaustive:
Asociaţia ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie.) protestează împotriva
introducerii procedurii de declasare de urgenţă a monumentelor istorice
prevăzută la articolul 24 al Ordinului nr. 2260 din 18 aprilie 2008 privind
aprobarea Normelor metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor
istorice şi solicită abrogarea articolelor instituind această procedura.
dr. Monica Mărgineanu Cârstoiu
Ştefan Bâlici
Preşedinte ARA
Vicepreşedinte ARA
