Stimata Dna Silvia,
Este o placere sa va citim comentariile de mare eruditie privind istoria
orasului nostru...
De fapt un indrumar de baza pt orientarea mea in vechea Cale a Victoriei
este ghidul Bucurestilor facut de dvs si realizat de Ed.Vremea, pe care
o conduceti cu indarjire in acest specific privind Patrimoniul si
vechile traditii exprimate prin memorii...
Pasionat in valorificarea acestor comori nationale pe langa care trecem
nestiutori si nu ne pricepem a le valorifica - in beneficiul intregii
lumi, am cunoscut si alti mari cunoscatori reputati, ca arh.Dan Ionescu
dela INMI - cel care a organizat sapaturile si studiul sitului Ienachita
Vacarescu sau istoricul Emanoil Badescu dela BA...dar pe care se pare
ca-i cunoasteti si dvs...
Dela ei stiu ca intregul cvartal actual din stanga CEC - si cu multe
ziduri incorporate in constructiile actuale, fac parte din curtea facuta
de Cantacuzini, impartita in timp intre mostenitori, reluata de
Vacaresti etc...si cu Biserica Stretenie la mijloc...
Cluul care nu-l stiti este ca am descoperit chiar in aceste case un
tanar istoric, egal de pasionat de aceste valori si care deja cred ca
este pe grup...Si mai sunt acolo si alti proprietari cu planuri
vechi...chiar cu tunele...
Este o zona fabuloasa de explorat si de patruns taine, care valorifica
in lant si alte vecinatati...
Sac !
Dan
PS - Totusi avem si pt Dvs un loc in clubul nostru...
Silvia Colfescu wrote:
Va felicit, domnule Ghelase! E mare minune ca ati reusit sa faceti
fotografiile acestea!
In alta linie de idei, ma indoiesc ca aceasta cladire, sub aspectul ei
actual, dateaza din sec. XVII. Desi probabil ca actualul edificiu
pa(streaza unele parti de ziduri si de fundatii ale casei ridicate de
Cantacuzini in secolul XVII (poate de Constantin Marele Postelnic,
fiul lui Andronic Mare Vistiernic [1553-1601] si nepotul lui Mihai
"Saitanoglu"), nu cred ca aspectul fatadelor sau volumetria cladirii
mai au vreo legatura cu acea casa. Trecuta prin mostenire la Draghici,
fiul postelnicului, apoi la fiul acestuia, Parvu I, ruinata in primele
decenii ale sec. XVIII, ea a fost probabil refacuta de Cantacuzinii
din generatia urmatoare, Constantin, Matei si Parvu II, fiii lui Parvu
I. Casa a fost mostenita de Mihai, fiul lui Matei, si apoi de fiica
lui Maria, casatorita cu marele aga Manolachi Vatatzes, care a
vandut-o carturarului Ienachita Vacarescu. Vaduva lui Ienachita a
vandut-o logofatului Stefan Bellu.
Casa a suferit numeroase refaceri si modificari de-a lungul secolelor,
printre cele mai importante fiind cea din 1852-1859, la alinierea Caii
Victoriei, cand s-a pierdut o buna bucata din cladire, si cea din
1888-1890, cand arhitectul George Mandrea a refacut complet casa de la
1859, dupa nevoile noului proprietar, blanarul Prager (nu stiu daca
ruda a marelui inginer Emil Prager [1888-1985]). Presupun ca de atunci
dateaza, in linii generale, structura actuala a casei. Aspectul i-a
mai fost modificat radical in deceniul IV al secolului XIX, cand s-a
refacut in totalitate si fatada de pe Calea Victoriei.
----- Original Message -----
*From:* Dan Ghelase <mailto:[email protected]>
*To:* [email protected] <mailto:[email protected]>
; [email protected] <mailto:[email protected]> ;
[email protected]
<mailto:[email protected]>
*Sent:* Saturday, January 09, 2010 1:21 AM
*Subject:* [Bucuresti] Casa Ienachita Vacarescu
Am reusit azi sa pozez curtea din spatele edificiului...prin
bunavointa riveranilor...
Am cautat momentul cand frunzisul care ascundea santierul
arheologic...era disparut...
Surpriza este ca apare o defrisare, care pregateste
ceva...necunoscut insa arheologilor INMI...autorii sapaturilor...!
Se observa cladirea datand din sec.XVII, aflata in reparatii si
renovari..._de 5 ani_...
