Zilele trecute am gasit intamplator la Biblioteca Academiei un stelaj
ocupat numai de studiul asupra Rosiei Montane...
Am ramas uimit de amploarea lucrarii - cca 100 de fascicole, avand
coperti transparente, de cca 200 file, cu imagini, grafice si statistici
rezultate dintr-o activitate serioasa a unor specialisti de prestigiu...
Ma mir ca nu au aparut in presa fragmente semnificative...Se gasesc
argumente serioase si fundamentate, care au stat la baza pozitiei
categorice a Academiei Romane...
DG
On 8/22/2010 11:49 AM, Cristian Malide wrote:
Ce vreau să spun
Şpaga sau deontologia
/de Cornel Nistorescu
<http://www.cotidianul.ro/autor-Cornel%20Nistorescu>/
Cu 7-8 ani în urmă am primit o invitaţie din partea lui Frank Timiş.
Îmi propunea să vizitez Canada pentru a vedea la faţa locului cât de
nepericuloasă este tehnologia de scoatere a aurului.
I-am mulţumit frumos. Nu eram persoana potrivită să judece
modernitatea şi caracterul ecologic al unei tehnologii. Refuzul şi
îndoielile mele legate de proiectul din Munţii Apuseni veneau de la cu
totul altceva. Iar la bază nu se aflau substanţele şi tehnologiile. La
puţină vreme, firma pe atunci reprezentată de Frank Timiş a încercat o
altă găselniţă. Fără să i-o ceară nimeni, fostul conducător al
proiectului a cumpărat câteva pagini de promovare în ?Evenimentul
zilei". Comanda era trimisă printr-o agenţie de publicitate cu care ne
aflam în contract. Aşa că nu prea puteam refuza comanda. Am recurs la
o strategie. Am pus pagina cumpărată de Gold Corporation (sau cum se
numea pe atunci) faţă în faţă cu o altă pagină redacţională în care
prezentam riscurile şi pagubele acestui proiect. Cititorii puteau afla
şi ce miere promit canadienii (cu descurcăreţi din România pitiţi în
spatele afacerii), dar şi ce credem noi. Mai apoi am aflat că unele
publicaţii din provincie au avut parte şi de ?abonamente!" din partea
acestor binefăcători ai Apusenilor. Primeau lunar câteva zeci de mii
de lei (sute de milioane în banii de atunci) pentru a promova
proiectul. De bună seamă, să nu cârtească absolut nimic despre riscuri
şi pierderi.
Aceeaşi trebuie sa fi fost raţiunea pentru care această companie de
exploatare a aurului a recurs şi la sponsorizarea revistei Romania
Literara. Sprijining revista scriitorilor, investitorii canadieni
gadilau literaţii români. Unora, celor care lucrau la revista Uniunii,
chiar le astupau gura.
Marea companie ?binefăcătoare" a ecaonomiei româneşti nu este la prima
operaţiune de influenţare a opiniei publice prin mijloace neortodoxe.
A mai sponsorizat cercetări şi instituţii publice. A mai făcut un
transport de jurnalişti în Australia. În fruntea acestora s-au aflat
şi unii care într-o primă etapă au criticat proiectul. Apoi a început
promovarea prin cumpărare de spaţii publicitare, de dezbateri şi
reclame, plus o ploaie de spoturi gongorice. S-a ajuns până acolo
încât politicienii români au devenit şi ei susţinători de nădejde ai
devalizării Munţilor Apuseni. De la pres,edinte la Adriean Videanu
s-au găsit destui generos,i care să încerce să vândă proiectul
canadian ca pe o salvare nu doar a Apusenilor, ci s,i a României
aflate în criză.
La ora aceasta, vizita în grup în Noua Zeelandă ne trimite cu gândul
la o amplă operat,iune de cumpărare, manipulare sau adormire a opiniei
publice din România. Nu doar presa a devenit victima acestui plan. Şi
muzee sau institut,ii ale statului au fost îmbrobodite prin tot felul
de tehnici dubioase, la capătul cărora proiectul româno-canadian să
pară o mare binefacere.
Adică o jecmănire a t,ării noastre, transformată în binefacere de
românii cărora nu le pasă, ar trebui investigată de Departamentul
Nat,ional Anticorupt,ie. Cât,i bani a cheltuit compania amintită cu
sponsorizările către presă, persoane sau institut,ii ale statului,
către ONG-uri mincinoase pentru a crea românilor imaginea de
binefacere s,i profit? Abia aşa vom afla cât din demersurile unora
este şpagă şi cât deontologie!
