http://www.cotidianul.ro/index.php?a=2472&shift=1
A fost un act de un rar ridicol, trad�nd constiinte pitice, personalitati dizarmonice si complexe de inferioritate. Despre fata hidoasa a v�natorii am scris nu o data. Iata �nsa ca fostul tenisman Ion Tiriac s-a �ngrijit sa o arate public, m�ndru ca face parte din ea, cu ocazia v�natorii pentru "fete subtiri" organizata �n ianuarie, pe terenul privat Balc, din Bihor. Spun "fostul tenisman" deoarece cred ca domnul Ion Tiriac, indiferent c�te "mertane" are, c�ti dolari poseda �n cont si c�te microfoane �l �nconjoara, trebuie luat exact drept ceea ce este "�n cuget si simtiri" si nimic mai mult: un fost sportiv. Fara �ndoiala ca unul bun, repet, nimic mai mult. E adevarat ca domnia-sa, sub masca modestiei, subliniaza, �n fata camerelor de luat vederi, ca nu are scoala, dar lipsa studiilor �n sine nu e, de fapt, grava, pe l�nga lipsa de educatie, de bun-simt sau lipsa de cultura. De aceea mi-as permite unele consideratii asupra nivelului educatiei, culturii si gusturilor domniei-sale, generate de v�natoarea amintita, soldata cu 185 de mistreti ucisi �ntr-un tarc, si de declaratiile facute reporterilor de domnia-sa si de unii invitati "de elita". Fiindca o astfel de v�natoare este, p�na la nivelul detaliilor, un act de un rar ridicol, trad�nd sau contur�nd, "la scena deschisa", minti mici, constiinte pitice, personalitati dizarmonice, complexe de inferioritate ireductibile, nevolnicii si tare cu ascendenta familiala profunda - puls�nd uneori �n vene cu "s�nge albastru" - toate compensate, iluzoriu, printr-un cont bancar gras si prin asasinarea cu arma a unor salbaticiuni, �nspaim�ntate, fara sanse de scapare. Altcumva spus, subcultura banului, neputinta intima de "a fi", irepresibila dorinta de "a parea", �n care pragmatismul si eficienta tin loc de valoare si de virtute, argumentate cu "morala glontului". Actorii sau salbaticii. Actul �nt�i al spectacolului �l ofera v�natorii, la sosire. Se aduna �ntr-un loc dinainte stabilit, adusi �n masini de teren, 4x4, cu sofer. S�nt �mbracati dupa moda catalogului de v�natoare Frankonia 2005: haine "leopard", �mpletind ocru-verde, cafeniu, cu buzunare �n relief, nenumarate, �mpodobite cu fermoare si capse, false si adevarate, bocanci "multistrat" impermeabili, cizme captusite cu �ncalzitor electric, palarii cu urechi ascunse (pentru un caz de ger), manusi cu fante pentru scos degetul la tragaci. Coboara din masini gravi, importanti, si miscarile au acea ostentatie calma a premeditarii diplomatice. S�nt atenti sa nu fie nici prea familiari, nici prea �ncliftati. Se saluta cordial, �si str�ng m�inile, uneori totusi se �mbratiseaza, bat�ndu-se pe spate, ca dupa o �ndelung asteptata regasire. Gesturile par barbatesti, deranj�nd o aparenta camaraderie "de guerre", desi majoritatea v�natorilor s�nt genul care ar naufragia, pierind, daca ar fi lasati fara �nsotitor, pe o saltea pneumatica, �ntr-o piscina de hotel. Pluteste �n jur un aer de "macho" trecut de cincizeci de ani, ca la pregatirea unor fapte de arme marete, amintind de debarcarea din Normandia. Armele apar mai apoi, dupa ce "conspiritualii" s-au cunoscut, s-au recunoscut acomod�ndu-se reciproc, dupa ce "bisericutele" s-au format, cu acceptarea, vr�nd-nevr�nd, a plebeilor de sorginte estica. La �nceput, se arata tocurile armelor: prelungi, din piele "natur", poansonata sau lucrata "la cutit" cu scene cinegetice. Miscarile protagonistilor par desprinse dintr-un film la "ralenti", av�nd precizia martiala a unor scene cu ucigasi platiti. Asa si e, doar ca aici ucigasii platesc, spre a putea ucide. Fermoarele sf�r�ie, capsele pocnesc stins si, �n soarele crud al diminetii, stralucesc tevi de calibru mare si lunete de precizie. Fiecare �si agata arma de umar, abord�nd un aer neglijent, par�nd a ignora prezenta acestei recuzite mortale, doar a venit "la aer, �n natura, sa se relaxeze". De fapt, se afla �nauntrul unei uriase fram�ntari: trage cu ochiul la arma vecinului, a camaradului, la armele necunoscutilor si face comparatii tacute, clocotind adesea de ciuda. Deopotriva urmareste atent pe fetele celorlalti invidia, daca el are o arma de ultima generatie sau vreun unicat iesit din m�inile vreunui armurier vestit. E un duel al tacerii, al nervilor, al vanitatii, ascuns �n z�mbete indiferente si amabile. Apoi, desi regulamentul interzice, din buzunare discrete apar clondire metalice, plate, cu bauturi fine, tari. Dincolo de paduri, gonasii: tarani din partea locului, platiti, si personalul societatii cinegetice, astept�nd semnalul. Telefoanele mobile au �nlocuit vechiul corn de v�natoare. �ntre plebei si "elita" cu arme, �n sihlele �nconjurate cu gard electrificat, mistretii �nca dorm sub aburul diminetii. "Vaca scapata �n trifoi man�nca p�na se umfla si plesneste", spune proverbul, nascut dintr-o irefutabila experienta. "Vaca", �n cazul v�natorii de mistreti de la Balc, Bihor, a luat chipul unor patroni straini cu firme vestite, al unor dictatori de banci, ba chiar al unui print. A luat si chipul unor politicieni rom�ni pe nume Adrian Nastase si Ilie S�rbu, toti condusi la "trifoi" de "ciobanul" Ion Tiriac, un fost tenisman. Amintita vaca colectiva, de v�natoare fiind vorba, n-a m�ncat p�na s-a umflat, ci a tras cu armele p�na la �nrosirea tevilor de caldura si a zapezii de s�ngele a 185 de mistreti. Despre fondul de 11.000 de hectare, atribuit fara licitatie societatilor cinegetice Zimbrul si Wild Boar, si despre uciderea �ntr-un tarc a animalelor �nvatate cu omul, presa a scris si va mai scrie, imoralul si ilegalul fac�nd aici casa "buna". Pornesc disertatia mea de la constatarea unui naiv, exprimata printr-un SMS, vazuta pe "burtiera" unui post de televiziune: "Nu ma asteptam ca domnul Ion Tiriac sa faca asa ceva". Acestui naiv ma simt dator sa-i raspund, fiindca, daca ma uit �n jurul meu sau daca iau ca valabil sondajul pentru "cel mai iubit om de afaceri rom�n", d�ndu-l recent drept c�stigator pe Ion Tiriac, constat ca milioane de rom�ni s�nt �ncredintati ca Ion Tiriac este un om rafinat, luminat, inteligent, generos, cultivat chiar. Or, convingerile mele fiind cu totul altele, ma simt dator sa relativizez macar imaginea publica a unui individ a carui priza la mase si al carui farmec personal n-am reusit sa le �nteleg si sa le accept. Cum s�nt pornit pe spargerea "mitului Tiriac", voi �ncepe cu analiza unei fotografii recente, publicata pe prima pagina a cotidianului Independent din data de 24 ianuarie 2005: Ion Tiriac, �mbracat �n belicoase haine "leopard" pozeaza "� la Hemingway", la coada unui vier cu colti mari. Fotografia, luata mestesugit, cu r�tul salbaticiunii �n prim-plan si cu puscasul �n fundal, prin proportiile inversate - porcul mai mare �n fata - vrea sa sublinieze marimea porcului mort si vitejia si maiestria celui viu. Dar. ghinion: domnul Tiriac tine �n m�na dreapta o carabina cu luneta. Dar nu o carabina cu patina vremii, cu teava brunata neagra, eventual cu arabescuri incrustate manual. Nu! Tine �n m�na o carabina "ultimul racnet", cu teava si luneta nichelate, stralucitoare. O arma cum am vazut la multi dintre snobii "tranzitiei", scumpa, e drept, rezistenta la intemperii, care nu necesita �ngrijire: o arma care unui v�nator de soi nu i-ar trebui nici gratis! A-ti dori si a folosi o astfel de arma e ca si cum ai merge la Atheneu, la un concert cu Zubin Mehta, �ncaltat cu cizme de cauciuc daca afara ploua. O arma de pragmatic simplist, care-l fereste pe posesor de cazna rafinata a ceremonialului de dupa v�natoare, c�nd curatarea pustii, obligatorie - otelurile bune ruginesc iute! - da viata lunga acesteia si amintirilor. Domnul Tiriac n-are vreme de fineturi arhaice! Pesemne ca, grabit, dupa v�natoare, arunca arma �n vreun colt si se repede spre dormitorul cu "Surprize, surprize" sau spre avionul cu care decoleaza spre alte bucurii ale spiritului cum s�nt afacerile profitabile. Exprimarea domnului Ion Tiriac, atunci c�nd e coplesit cu microfoane de reporter, este o alta dovada de rafinament intelectual, formularile potrivindu-se de minune �ntrebarilor de genul "Neam'u', dom'le Tiriac, pune potu' pe masa daca bate palma?". Nici concluziile rostite cu gura proprie, dupa carnajul de la Balc nu fac exceptie de la academica retorica mai �nainte amintita: "Din punctul de vedere al valorii v�natului, al peisajului, invitatii mei au cazut �n fund". �n cazul �n care printul Max Emmanuel von Thurm und Taxis s-a ridicat din fund, ar fi bine sa citeasca pe Internet aceste r�nduri. Si mai spune Tiriac, elogiind macelul pseudocinegetic: "E bine sa faci lucrurile ca lumea, daca vrei sa-ti vina aici oameni de genul acesta". Adica, de genul mischiilor, iacobovilor cu nume straine, de care Europa si lumea nu duce lipsa, care apreciaza imbecilitatile cinegetice si cu care se pot face afaceri, poate, la limita legii. Bomboana de pe tortul "bunului-gust" o pune sigla firmei Wild Boar, care a concesionat terenul Balc, materializata �ntr-un inegalabil kitsch-insigna: �nauntrul unui cadru rotund din frunze de stejar sta atent capul unui cerb. Nu e unul carpatin, ci un cerb american, asa-numitul cerb cu coada alba - sau cerbul de Virginia (Odocoileus virginianus), un animal absolut inexistent �n fauna Rom�niei. Tine totusi �ntre coarne, uimit si �ncapat�nat, stema Rom�niei cu tricolor, iar dedesubt, sporind mirarea inocentului erbivor, sta scris cu litere aurite "WILD BOAR", adica, pe americaneste, "mistretul". La asa minti, asa sigla. C�t despre fostul premier Adrian Nastase, care a ucis la acea v�natoare 23 de mistreti, nu pot spune dec�t "Cine se aseamana se aduna". "A fost un lucru frumos, deosebit", declara unui reporter �nt�iul V�nator. Nicolae R. DARAMUS -- "Let me know, at least, that she'll try Then she'll be a true love of mine" www.nuclearinfo.ro [Non-text portions of this message have been removed] ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Help save the life of a child. Support St. Jude Children's Research Hospital's 'Thanks & Giving.' http://us.click.yahoo.com/mGEjbB/5WnJAA/E2hLAA/DXOolB/TM --------------------------------------------------------------------~-> Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
