Leila Salem, Caricaturile lui Muhammad si ideologia occidentalã S-a întâmplat în cele din urmã ca arabii sã se punã de acord si sã dezmintã celebrul adagiu: arabii s-au înteles ca niciodatã sã nu se înteleagã. Caricaturile profetului Muhammad au putut realiza ceea ce pãrea de neconceput: federarea comunitãtii arabo-musulmane din Maghreb pânã la Machreq. De la omul politic pânã la simplul cetãtean, de la omul religios la cel laic, toti si-au unit vocile în corul indignãrii. Contrariu a ceea ce ziarele occidentale au afirmat cu ipocrizie, nu reprezentarea profetului desigur interzisã la musulmani dar nu si la non-musulmani a adunat persoane atât de diverse. Ceea ce a fost contestat este mesajul continut în aceste caricaturi. Desenele îl reprezintã simbolic pe musulman cu nasul coroiat, cu surâsul sadic, cu ochii iesiti din orbite, cu barba si mustãtile zburlite si amenintãtoare, cu o bombã pe cap gata sã explodeze, sau în picioare la o intrare a paradisului în care sunt primiti grupuri de atentatori-sinucigasi, în pragul cãreia profetul declarã: Mai cu frânã, bãieti, tocmai ne-am epuizat stocul de virgine.
Aceste imagini rasiste nu sunt decât reciclarea cliseelor antisemite ale anilor 30 cu musulmanul ocupând de aceastã datã locul evreului. Totusi, pentru multi occidentali aceste desene nu prezintã nici o conotatie rasistã. Nu s-au pronuntat nici o scuzã, nici un regret si mass-media, ca si guvernele, au chemat toate tãrile europene sã-i sprijine pe danezi si autoritãtile daneze pentru a apãra sancro-sancta libertate de expresie amenintatã de presupusii nebuni ai lui Allah. Totusi, aceeasi apãrãtori ai intangibilei libertãti de expresie au declansat o campanie istericã împotriva lui Dieudonné dupã sketch-ul sãu asupra colonistului evreu extremis. Tot ei au stat linistiti atunci când Pascal Boniface a fost îndepãrtat din functia sa de delegat national dupã ce a scris o notã în care consilia o reechilibrare a pozitiei Partidului Socialist în conflictul israelo-palestinian. Sau atunci când Alain Menargues a fost revocat din functiile sale imediat dupã publicarea cãrtii Zidul lui Sharon. Unde erau acesti nebuni ai libertãtii de expresie atunci când trebuie denuntatã barbaria civilizatilor la Guantanamo si în închisorile Abu Gbraib din Irak si Bagram în Afghanistan? Si-au lãsat sinceritatea la vestiar atunci când trebuiau sã informeze opinia publicã asupra zidului rusinii în Palestina? Unde erau atunci când filmul Pasiunea lui Christos fu cenzurat (doar UGC a distribuit acest film)? Aceleasi persoane le gãsesc toate justificãrile lui Blair si lui Bush atunci când acestia impun legi liberticide sub pretextul luptei împotriva terorismului. Un arsenal legislativ pedepseste în mod sever orice judeofobie, orice negationism si orice revizionism. Dimpotrivã, oricine îsi poate declara cu mândrie dispretul si ura împotriva musulmanilor fãrã sã aibã vreo problemã. Aceasta este o politicã având douã unitãti de mãsurã. Eroii libertãtii de expresie, care nu sunt capabili nici mãcar sã critice o marcã de iaurt, de teama de a nu pierde contracte de publicitate, îsi regãsesc toatã verva si energia când e vorba de musulmani, este normal acest subiect asigurã vânzãri, existã un public viceral islamofob, înnebunit dupã senzational. Într-adevãr, rasismul anti-musulman este un rasism onorabil si secular. El nu s-a nãscut azi, ci îsi are rãdãcinile în strãfundurile istoriei noastre. Este vorba de o ideologie profund instalatã în inconstientul a milioane de occidentali iar ura îndreptatã împotriva musulmanului si a arabului e cuibãritã în inima identitãtii occidentale si a culturii europene si nord-americane. Acest rasism nu este apanajul unei extreme drepte ci se situeazã atât la dreapta cât si la stânga esichierului politic, singurele lucruri care se schimbã sunt limbajul si terminologia. Dacã rasismul vehiculat de dreapta si extrema sa utilizeazã un discurs anti-arab si anti-imigrant, stânga reia pe cont propriu acelasi discurs rasist substituind cuvintele arab si imigrant prin islam si musulmani, dar este vorba evident de aceeasi populatie. Acest rasism vechi de mai multe secole este consecinta sentimentului de superioritate a occidentului în ceea ce-i priveste pe musulmani. Convins de suprematia sa, occidentul considerã cã cel care nu oferã dovezi repetate de respect fatã de normele identitare occidentale este inferior, dacã nu chiar inamic. Cum îi explicã Sophie Bessis [1], identitatea occidentalã este indisociabilã unei culturi a suprematiei. În Evul Mediu, europenii se credeau superiori în termeni religiosi: date fiind preceptele sale privitoare la justitie, caritate si pace, crestinismul este perceput ca o religie eternã si universalã. Astãzi, ocidentalii se considerã gardieni si propagatori ai universalului. Avansul tehnic si presupusa superioritate intelectualã fac ca occidentul sã se vadã drept singurul apt sã defineascã necesarele conditii de acces la valorile universale si sã mãsoare gradul de respectare sau nu a acestor valori. Acest lucru presupune cã toate gândurile, toate actiunile si deciziile guvernelor ca si a popoarelor ar trebui sã se mãsoare dupã criteriile valorilor occidentale. Aceastã confiscare a universalului de cãtre occident a permis asocierea democratiei, a libertãtii si a drepturilor omului imperialismului occidental. Ingerenta militarã si rãzboaiele distrugãtoare în tãrile musulmane duse în numele drepturilor omului, oprobriul aruncat asupra islamului, dispretuirea musulmanilor în numele acelorasi valori si distanta enormã dintre discursuri si acte au avut ca efect considerarea dorintei de a dobândi aceste valori ca o traditie si o acceptare a hegemoniei occidentale. Strada arabã si musulmanã a întors spatele modelului occidental si alunecã din plin si cu toatã vointa spre islam. Dacã mâine un vot democratic are loc aceasta va conduce în mod sigur spre islam, pentru cã musulmanii stiu foarte bine cã islamul nu va mentine probabil acest tip de democratie. Nu este vorba de un vot islamic nici de o respingere a democratiei ca atare ci de un mod de a rezista la suprematia occidentalã. Strada arabã si musulmanã a înteles cã occidentul modern, al cãrui avans tehnologic este extraordinar, s-a badijonat cu un strat superficial pentru a da iluzia cã este civilizat. Dar, în fond, el este barbar si calificativul de civilizatie pe care si l-a dat este o uzurpare. De-a lungul ultimelor secole, occidentul a avut monopolul violentei, al minciunii, al înselãciunii, al ipocriziei, al politicii celor douã unitãti de mãsurã, al dispretului celuilalt, al individualismului, al egoismului, al insultei, al colonialismului, al torturii, al jafului sistematic, al crimei, al deportãrii, al genocidului, al rãzboiului, al sclavagismului, al denigrãrii, al non-respectului celuilalt si al naturii, al exploatãrii celui mai slab. Genocidurile au gãsit cei mai fideli servitori în aceastã societate occidentalã. Suficient si arogant, occidentul care si-a construit o identitate în jurul aceste hegemonii, vede cu ochi rãi falimentul modelului sãu: teama de a trebui sã abandoneze pozitia hegemonicã ce a construit relatia lor cu lumea este sinonimã, în constiintele occidentale, cu teama de a vedea dizolvându-se identitatea lor, scrie Sophie Bessis. Dar depozitarul universalului umanist se agatã. Convins cã doar occidentul este si va rãmâne civilizatia cea mai puternicã, el gãseste refugiu în socul civilizatiilor. Pentru aceasta, se aliazã cu fratele sãu siamez, sionismul, si avanseazã conceptul fals al civilizatiei iudeo-crestine. Dar despre care civilizatie este vorba? Cea care s-a construit pe sângele, pogromurile, exterminarea sau deportarea masivã a milioane de evrei? Aceastã idee mincinoasã permite pe de o parte occidentului sã-si spele secolele de antisemitism si sã steargã orice urmã a contributiilor civilizatiei musulmane în civilizatia occidentalã. Pe de altã parte, ea afirmã cã Israelul este o tarã occidentalã suprimând astfel orice risc de orientalizare a statului sionist si cenzurând civilizatia iudeo-musulmanã, care a existat si a durat mai bine de o mie de ani, producându-i pe Maimonide si pe Averroes, pe Ibn Gabirol si Avicenne. Va îndrepta aceastã uniune subversivã lumea spre o noapte nuclearã, asa cum a avertizat Chirac? http://www.oulala.net/Portail/article.php3?id_article=2158 [1] Bessie, Sophie, Loccident et les autres - Histoires dune suprématie, Editions Decouverte. Projet René Guénon on http://www.elkorg-projects.blogspot.com Studies, Jobs and Opportunities Abroad on http://www.freestudiesabroad.blogspot.com __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
