Leila Salem, Caricaturile lui Muhammad si ideologia
occidentalã 
 
S-a întâmplat în cele din urmã ca arabii sã se punã de
acord si sã dezmintã celebrul adagiu: “arabii s-au
înteles ca niciodatã sã nu se înteleagã”. Caricaturile
profetului Muhammad au putut realiza ceea ce pãrea de
neconceput: federarea comunitãtii arabo-musulmane din
Maghreb pânã la Machreq. De la omul politic pânã la
simplul cetãtean, de la omul religios la cel laic,
toti si-au unit vocile în corul indignãrii. Contrariu
a ceea ce ziarele occidentale au afirmat cu ipocrizie,
nu reprezentarea profetului – desigur interzisã la
musulmani dar nu si la non-musulmani – a adunat
persoane atât de diverse. Ceea ce a fost contestat
este mesajul continut în aceste caricaturi. Desenele
îl reprezintã simbolic pe musulman cu nasul coroiat,
cu surâsul sadic, cu ochii iesiti din orbite, cu barba
si mustãtile zburlite si amenintãtoare, cu o bombã pe
cap gata sã explodeze, sau în picioare la o intrare a
paradisului în care sunt primiti grupuri de
atentatori-sinucigasi, în pragul cãreia profetul
declarã: “Mai cu frânã, bãieti, tocmai ne-am epuizat
stocul de virgine.”

Aceste imagini rasiste nu sunt decât reciclarea
cliseelor antisemite ale anilor 30 cu musulmanul
ocupând de aceastã datã locul evreului.

Totusi, pentru multi occidentali aceste desene nu
prezintã nici o conotatie rasistã. Nu s-au pronuntat
nici o scuzã, nici un regret si mass-media, ca si
guvernele, au chemat toate tãrile europene sã-i
sprijine pe danezi si autoritãtile daneze pentru a
apãra sancro-sancta libertate de expresie amenintatã
de presupusii nebuni ai lui Allah.

Totusi, aceeasi apãrãtori ai intangibilei libertãti de
expresie au declansat o campanie istericã împotriva
lui Dieudonné dupã sketch-ul sãu asupra colonistului
evreu extremis. Tot ei au stat linistiti atunci când
Pascal Boniface a fost îndepãrtat din functia sa de
delegat national dupã ce a scris o notã în care
consilia o reechilibrare a pozitiei Partidului
Socialist în conflictul israelo-palestinian. Sau
atunci când Alain Menargues a fost revocat din
functiile sale imediat dupã publicarea cãrtii “Zidul
lui Sharon”.

Unde erau acesti nebuni ai libertãtii de expresie
atunci când trebuie denuntatã barbaria “civilizatilor”
la Guantanamo si în închisorile Abu Gbraib din Irak si
Bagram în Afghanistan? Si-au lãsat “sinceritatea” la
vestiar atunci când trebuiau sã informeze opinia
publicã asupra zidului rusinii în Palestina? Unde erau
atunci când filmul “Pasiunea lui Christos” fu cenzurat
(doar UGC a distribuit acest film)?

Aceleasi persoane le gãsesc toate justificãrile lui
Blair si lui Bush atunci când acestia impun legi
liberticide sub pretextul luptei împotriva
terorismului. Un arsenal legislativ pedepseste în mod
sever orice judeofobie, orice negationism si orice
revizionism. Dimpotrivã, oricine îsi poate declara cu
mândrie dispretul si ura împotriva musulmanilor fãrã
sã aibã vreo problemã. Aceasta este o politicã având
douã unitãti de mãsurã.

Eroii libertãtii de expresie, care nu sunt capabili
nici mãcar sã critice o marcã de iaurt, de teama de a
nu pierde contracte de publicitate, îsi regãsesc toatã
verva si energia când e vorba de musulmani, este
normal – acest subiect asigurã vânzãri, existã un
public viceral islamofob, înnebunit dupã senzational.

Într-adevãr, rasismul anti-musulman este un rasism
onorabil si secular. El nu s-a nãscut azi, ci îsi are
rãdãcinile în strãfundurile istoriei noastre. Este
vorba de o ideologie profund instalatã în
inconstientul a milioane de occidentali iar ura
îndreptatã împotriva musulmanului si a arabului e
cuibãritã în inima identitãtii occidentale si a
culturii europene si nord-americane.

Acest rasism nu este apanajul unei extreme drepte ci
se situeazã atât la dreapta cât si la stânga
esichierului politic, singurele lucruri care se
schimbã sunt limbajul si terminologia. Dacã rasismul
vehiculat de dreapta si extrema sa utilizeazã un
discurs anti-arab si anti-imigrant, stânga reia pe
cont propriu acelasi discurs rasist substituind
cuvintele arab si imigrant prin islam si musulmani,
dar este vorba evident de aceeasi populatie.

Acest rasism vechi de mai multe secole este consecinta
sentimentului de superioritate a occidentului în ceea
ce-i priveste pe musulmani. Convins de suprematia sa,
occidentul  considerã cã cel care nu oferã dovezi
repetate de respect fatã de normele identitare
occidentale este inferior, dacã nu chiar inamic.

Cum îi explicã Sophie Bessis [1], identitatea
occidentalã este indisociabilã unei culturi a
suprematiei. ÃŽn Evul Mediu, europenii se credeau
superiori în termeni religiosi: date fiind preceptele
sale privitoare la justitie, caritate si pace,
crestinismul este perceput ca o religie eternã si
universalã. Astãzi, ocidentalii se considerã gardieni
si propagatori ai universalului. Avansul tehnic si
presupusa superioritate intelectualã fac ca occidentul
sã se vadã drept singurul apt sã defineascã necesarele
conditii de acces la valorile universale si sã mãsoare
gradul de respectare sau nu a acestor valori. Acest
lucru presupune cã toate gândurile, toate actiunile si
deciziile guvernelor ca si a popoarelor ar trebui sã
se mãsoare dupã criteriile “valorilor” occidentale.

Aceastã confiscare a universalului de cãtre occident a
permis asocierea democratiei, a libertãtii si a
drepturilor omului imperialismului occidental.
Ingerenta militarã si rãzboaiele distrugãtoare în
tãrile musulmane duse în numele drepturilor omului,
oprobriul aruncat asupra islamului, dispretuirea
musulmanilor în numele acelorasi valori si distanta
enormã dintre discursuri si acte au avut ca efect
considerarea dorintei de a dobândi aceste valori ca o
traditie si o acceptare a hegemoniei occidentale.
Strada arabã si musulmanã a întors spatele modelului
occidental si alunecã din plin si cu toatã vointa spre
islam. Dacã mâine un vot democratic are loc aceasta va
conduce în mod sigur spre islam, pentru cã musulmanii
stiu foarte bine cã islamul nu va mentine probabil
acest tip de democratie. Nu este vorba de un vot
islamic nici de o respingere a democratiei ca atare ci
de un mod de a rezista la suprematia occidentalã.
Strada arabã si musulmanã a înteles cã occidentul
modern, al cãrui avans tehnologic este extraordinar,
s-a badijonat cu un strat superficial pentru a da
iluzia cã este civilizat. Dar, în fond, el este barbar
si calificativul de civilizatie pe care si l-a dat
este o uzurpare. De-a lungul ultimelor secole,
occidentul a avut monopolul violentei, al minciunii,
al înselãciunii, al ipocriziei, al politicii celor
douã unitãti de mãsurã, al dispretului celuilalt, al
individualismului, al egoismului, al insultei, al
colonialismului, al torturii, al jafului sistematic,
al crimei, al deportãrii, al genocidului, al
rãzboiului, al sclavagismului, al denigrãrii, al
non-respectului celuilalt si al naturii, al
exploatãrii celui mai slab. Genocidurile au gãsit cei
mai fideli servitori în aceastã societate occidentalã.

Suficient si arogant, occidentul care si-a construit o
identitate în jurul aceste hegemonii, vede cu ochi rãi
falimentul modelului sãu: “teama de a trebui sã
abandoneze pozitia hegemonicã ce a construit relatia
lor cu lumea este sinonimã, în constiintele
occidentale, cu teama de a vedea dizolvându-se
identitatea lor”, scrie Sophie Bessis.

Dar depozitarul universalului umanist se agatã.
Convins cã doar occidentul este si va rãmâne
civilizatia cea mai puternicã, el gãseste refugiu în
“socul civilizatiilor”. Pentru aceasta, se aliazã cu
fratele sãu siamez, sionismul, si avanseazã conceptul
fals al “civilizatiei iudeo-crestine”. Dar despre care
civilizatie este vorba? Cea care s-a construit pe
sângele, pogromurile, exterminarea sau deportarea
masivã a milioane de evrei? Aceastã idee mincinoasã
permite pe de o parte occidentului sã-si spele
secolele de antisemitism si sã steargã orice urmã a
contributiilor civilizatiei musulmane în civilizatia
occidentalã. Pe de altã parte, ea afirmã cã Israelul
este o tarã occidentalã suprimând astfel orice risc de
orientalizare a statului sionist si cenzurând
civilizatia iudeo-musulmanã, care a existat si a durat
mai bine de o mie de ani, producându-i pe Maimonide si
pe Averroes, pe Ibn Gabirol si Avicenne.

Va îndrepta aceastã uniune subversivã lumea spre o
noapte nuclearã, asa cum a avertizat Chirac?

http://www.oulala.net/Portail/article.php3?id_article=2158

  
[1] Bessie, Sophie, LÂ’occident et les autres -
Histoires d’une suprématie, Editions Decouverte.


Projet René Guénon on http://www.elkorg-projects.blogspot.com

Studies, Jobs and Opportunities Abroad on 
http://www.freestudiesabroad.blogspot.com









__________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 




Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 


Raspunde prin e-mail lui