1. Iulian Vlad. Evreu. General. Sef al Departamentului Securitatii Statului, 
din timpul regimului Ceausescu,  pâna pe 31 decembrie 1989. 

2. Silviu Brucan (Brukner). Evreu bolsevic care prin presa vremii de dupa 23 
august 1944 întretinea cultul dictatorial al Anei Pauker si a trimis în 
puscarii si la Canal elitele românilor. Atasat atât bolsevicilor evrei adusi în 
România pe tancurile Armatei Rosii, cât si urmasilor acestora, fapt ce reiese 
cu usurinta din activitatea sa de coordonator în procesul de preluare a puterii 
politice, în luna decembrie 1989, de catre acestia si în cadrul Guvernului 
Petre Roman. "Mie mi s-a parut, marturiseste Mihail Sora, ministrul 
învatamântului, 1989-1990, ca întotdeauna, Brucan a avut mai multe orientari, 
în functie de interes. Când am ajuns eu ministru, Brucan era, oficial, doar un 
fel de consilier. De fapt avea o influenta imensa, facea figura unei eminente 
cenusii" (Toma Roman-jr., Mihai Sora, Rosu de Paris(II), www. plai cu boi, 
10/31/05). 

3.Victor Stanculescu. (Absolvent al liceului evreiesc?). General în regimul 
Ceausescu. Numit de Ceausescu la conducerea Ministerului Apararii în locul  
ministrului Milea, care încetase din viata, în conditii înca neelucidate. Pâna 
la 27 decembrie, 1989, prim-adjunct al ministrului apararii nationale. Ministru 
al economiei nationale, 1989-1990. Ministrul Apararii, în 1990-1991. 

4.Teodor Brates. "-La Televiziune a aparut Teodor Brates, ginerele calaului 
Nicolschi din perioda dictaturii urmasilor lui Cain, alaturi de Petre Popescu 
si George Marinescu, transmitand o stare de groaza în toata tara. Potrivit 
acestora, în Bucuresti nu erau decât teroristi si securisti, care atacau si 
ucideau, arabi platiti ca sa ucida, erau otravite apele, aruncate în aer 
uzinele termice si barajul de la Dâmbul Morii, etc."(Ieronim Hristea, De la 
steaua lu David la steaua lui Rothschild, Editura Tara Noastra, Bucuresti 
2004). Numai neadevaruri, dar care erau de natura sa provoace un razboi civil. 
Si altii, de la Televiziune, pe care îi stim cu totii. 

5. Cazimir Ionescu. Evreu. Pe 22 decembrie la Televiziunea Româna: "O coloana 
blindata motorizata se îndreapta spre Pitesti, pentru a ocupa punctul atomic, 
rafinaria, rezervele de cianura, barajul de la Curtea de Arges. Odata cu 
caderea acestor puncte, orasul Pitesti poate sa dispara complet de pe harta 
lumii." 

In pragul haosului, panicii si a razboilului civil. 

6. Cico Dumitrescu, contraamiral. Evreu. Tot pe 22 decembrie, tot de la 
televiziune, panica pe români, cu actiunile terorisilor. 

7.Ion Iliescu. Bunicul dupa tata a fost Vasili Ivanovici (botezat Ilici), evreu 
rus, bolsevic, puscarias, fugit din  Rusia, urmarit de politia tarista. Si-a 
schimmbat numele în Iliescu, probabil pe la 1900. Alexandru Iliescu (tatal lui  
Ion Iliescu), baiatul cel mare al lui Vasili, s-a casatorit în anul 1929 cu 
Maricica, o tiganca bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta, care 
vorbea prost româneste si care este adevarata mama a lui Ilici. 

Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an în care Alexandru Iliescu a 
fugit în Rusia, unde a stat pâna în 1935-1936. 

Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare n 1932, fiind înmormântata la 
Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus din Bucuresti, care nu era 
mama lui Ilici). 

În 1940 Alexandru Iliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures, sora 
buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, bulibasa tiganilor, cu care a avut doi 
baieti, frati vitregi ai lui Ilici (Mircea si Crisan, veri primari ai lui 
Cioaba). Unul a fost atasat militar al României la Moscova, iar celalalt 
director adjunct la IRSOP. 

Însusi Ion Cioaba a recunoscut, într-un interviu dat cu putin timp înainte de a 
muri, ca el si presedintele Iliescu erau veri. 

Ilici Iliescu, la receptiile lui Ceausescu, nu se ducea cu sotia sa, Nina 
Bercovici, ci cu Marita, mama vitrega. (Ieronim Hristea, De la steaua lui David 
la steaua lui Rothschild, Editura Tara Noastra, Bucuresti, 2004, p. 454. 
Ieronim Hristea a preluat frazele de mai înainte din cartea lui Vladimir Alexe, 
Ion Iliescu-biografie secreta). 

Nu punem în discutie dragostea unor tineri, indiferent de originea lor etnica, 
ci evidentiem originea bolsevica a lui Ion Iliescu. Dar pentru ca bolsevicii la 
care ne referim sunt evrei, se impune si precizarea apartenentei lor etnice. 
Asa cum exista pe lumea aceasta români, francezi, englezi, germani, italieni, 
rusi, etc. si atunci cand sunt corecti si când au savârsit fapte reprobabile, 
tot asa exista si evrei. Numai ca oculta evreiasca actioneaza cu amenintari, 
atunci când se precizeaza cuvântul evrei pentru cei care au savârsit fapte 
reprobabile. 

Revenind la Ion Iliescu, se poate constata ca se trage dintr-o familie de evrei 
din Rusia si ca din cei cinci barbati, patru au trait mai multi sau mai putini 
ani în Rusia, respectiv, în URSS. 

Ion Iliescu si-a facut  studiile universitare la Moscova, unde ajunge cu 
sprijinul Anei Pauker. 

  Unul din fratii lui dupa tata, a fost atasatul militar al României la 
Moscova. 

Tatal lui Ion Iliescu, Alexandru Iliescu, kominternist, a participat la 
Congresul Partidului Comunist din România, din 1931, din localitatea Goricova, 
de lânga Moscova. Rezolutia acestui congres cerea dezmembrarea Romaniei. La 
acest congres tatal sau devine membru al Comitetului Central. Ion Iliescu nu 
si-a dezamagit tatal, contribuind, în 1990, la blocarea Reîntregirii României. 

Eftimie Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, unchiul lui Ion Iliescu, ofiter 
de securitae, a participat la crimele  împotriva poporului roman, ca adjunct al 
lui Alexandru Draghici, ministrul de interne. 

Sotia lui Ion Iliescu este evreica. Alaturi de cei patru barbati, a fost al 
cincelea element de siguranta, pentru cei care au investit din punct de vedere 
politic în Ion Iliescu. 

Ion Iliescu a avut strânse legaturi cu familia Valter Roman. 

A fost numit, la 26 decembrie 1989, presedinte al Frontului Salvarii Nationale, 
la 13 februarie 1990 presedinte al CPUN. Din 20 mai 1990, presedinte al 
Republicii. 

8. Petre Roman. Evreu. Tatal sau, Valter Roman, adus pe tancurile sovietice, 
pentru implantarea bolsevismului în România. Petre Roman a fost numit 
prim-ministru, 26 decembrie 1989-28 iunie 1990, apoi, dupa alegeri, tot prim- 
ministru, 20 mai 1990-26 septembrie 1991. Petre Roman se plânge ca Parlamentul 
nu i-a fost favorabil la toate legile depuse în legatura cu agricultura. 
Constata ca în urma acestui fapt agricultura arata jalnic, neproductiva-prin 
parcelarea  pamântului, prin abandonarea, nelucrarea terenurilor agricole, care 
au ajuns în paragina, de izbeliste, prin desfiintarea unor unitati viabile, 
asa, asociatiile agricole -Cooperativele agricole de productie, fostele 
Gospodarii agricole colective. Vicleana ocolire. Nu faptul ca taranii si-au 
primit pamântul confiscat de regimul comunist înapoi, desigur în suprafete mai 
mici sau mai mari, dupa cum le-au avut, a dus la un dezastru absolut în 
agricultura, ci confiscarea mijloacelor de productie. Taranii, când  au fost 
obligati sa intre în gospodariile agricole de productie, au fost obligati sa 
predea  acestor unitati socialiste si animalele, plugurile, tractoarele, 
batozele si alte mijloace de productie. In 1990, pe lânga pamânt, le reveneau 
de drept si mijloacele de productie. Nu li s-au restituit. Taranul român s-a 
vazut în fata pamantului doar cu bratele. Lovitura criminala. Sarmanul si-a 
cumparat cazmale si a început sa lucreze. Si-a cumparat câte un magar, si-a 
cumparat un mânz  si a lucrat tot cu bratele, pâna mânzul s-a facut cal de 
tractiune. Ca sa are cu tehnica moderna agricola, care nu i s-a restituit, de 
fapt i s-a confiscat a doua ora, platea cu produse agricole si ramânea flamând. 
Dar nici atunci nu i se ara tot pamântul si se striga împotriva lui ca nu e în 
stare sa fie taran, sa-si lucreze tot pamântul. Dar el dovedise cu vârf fi 
îndesat, de mii de ani, ca el este taran, agricultor. Iar pâna  la 23 august 
1944, a fost factor de luat în seama la stabilirea pretului grâului în Europa, 
uneori chiar el facea pretul grâului european. A trebuit sa vina o mâna de 
bolsevici evrei din Rusia, dupa 23 august 1944, la putere în Romania,  sa 
loveasca de moarte taranimea româna, iar urmasii lor, din decembrie 1989, sa 
loveasca iar, tot de moarte, aceeasi taranimea româna. Nerestituirea uneltelor 
agricole si în consecinta incapacitatea taranimii române de a-si lucra 
pamântul, pentru prima data în existenta ei multimilenara, a fost programata. A 
aparut pamânt nelucrat si foametea în mediul taranesc si în toata tara. 
Cumparatorii straini, dar si politicienii profund certati cu moralitatea fata 
de propria tara, dupa un timp, au invadat satele României, cumparând pamânt pe 
sume de nimica. Probabil si finantarea, din exterior, a unor cetateni români de 
alta etnie, pentru a cumpara cât mai mult pamânt. Tot acest pamant va fi 
nationalizat, fara despagubiri. Noii pripropietari si-au scos cu vârf si 
îndesat pretul dat. Daca taranilor li s-ar fi restituit  mijloacele de 
productie, cu acestea ar fi arat, semanat  si recoltat tot pamântul, ca pe 
vreamea gospodariilor socilaiste de productie si fiecare taran ar fi beneficiat 
proportional cu suprafata pamântului sau. Intreaga agricultura a tarii era 
mecanizata si irigata. Politicieni pentru care nici o pedeapsa nu ar fi fost 
prea mare, ziaristi, reporteri TV se întreceau sa râda de agricultorul român. 
Fabrica de tractoare ar fi fost subventionata de catre toti taranii din  
Romania, cu o mica parte din veniturile lor si nu ar fi fost  falimentata din  
lipsa de cumparatori de tractoare. Localitatile rurale, cele mai multe, de la 
câmpie, în câtiva ani îsi vor fi împrospatat utlajele mai vechi cu altele noi, 
fenomen normanl, într-o tara condusa  pentru binele tarii. In felul acesta 
România nu ar fi fost depopulata, tot programat, tinerii locuitori ai satelor 
având de lucru la ei acasa. Si la drept vorbind, Fabrica de tractoare din 
Brasov si  Semanatoarea- de combine, din Bucuresti, ar fi trebuit sa devina 
proprietatea taranimii române, reprezentata printr-o asociatie pe tara. Solutii 
pentru progresul României au fost,  dar nu s-avrut asa ceva. 

România a fost jefuita si de finantele sale, a fost lovita si pe plan 
industrial, negandu-i-se orice capacitate performanta industriala, ceea ce s-a 
vazut ca nu e adevarat. Cumplexele industriale, din clipa vânzarii lor, au 
functionat la parametri concurentionali internationali. Modernizarea a fost si 
este un proces continuu. Industria petrolului, cu toate fabricile aferente, 
complexele energetice nucleare, cu toata  capacitatea industriei românesti de a 
fabrica în tara  utilajele mecesare, producerea de apa grea, industria de 
elicoptere, construirea de nave maritime si altele si altele. 

În legatura cu alcatuirea Guvernului provizoriu, Petre Roman scrie: ".eu n-am 
propus decât doua persoane, pe Gelu Voican si pe Mihai Draganescu, numiti 
amândoi viceprim-ministri, asadar colaboratorii mei cei mai apropiati. Cât 
despre Mihai Draganescu, el era prieten cu tatal meu". (Petre Roman, Libertatea 
ca datorie, Editura Paideia, 2000, p. 112). 

9. Gelu Voican Voiculescu. Evreu. Viceprim-minstru, din 26 decembrie 1989, iar 
din 31 decembrie are si functia de  Comandant al Departamentului Securitatii 
Statului. 

10. Mihai Draganescu. Evreu. Viceprim-ministru, din 26 decembrie 1989. 

11. Mugur Isarescu. Evreu. Dupa Revolutia din decembrie 1989, a fost 
titularizat la  Ministerul Afacerilor Externe. Trimis diplomat la Ambasada 
României în Statele Unite ale Americii. Din septembrie 1990, Guvernatorul 
Bancii Nationale a României. 

12. Ioan Aurel Stoica. Evreu. Ministru al industriei constructiilor de masini, 

13. Nicolae Militaru. Evreu. General. Ministrul Apararii, 1989-1990. 

14. Sergiu Celac. Evreu. De retinut informatia: "în arhive se descoperise ca 
tatal lui Celac, angajat la Consiliul de Stat al Planificarii în anii 50, 
furnizase informatii strategice consilierilor sovietici. Sergiu Celac era. 
translatorul lui Ceausescu" ( Emil Berdeli, Microfoanele din dormitor au 
dezvaluit si situatii jenente pentru seful DIE, în Gardianul, 15 aprilie, 
2004). Ministru de externe,  26  decembrie 1989-28 iunie 1990. Ambasador la 
Londra, 1990-1996, din 1991 acreditat si la Dublin, cu resedinta tot la Londra. 
Guvernul Petre Roman si presdintele  Ion iliescu, au blocat Reîntregirea 
Romaniei. Pozitia Guvernului Petre Roman a fost exprimata public, fara echivoc, 
de ministrul de externe Sergiu Celac: " Ministrul de externe de atunci, al 
României, declara Agentiei  FRACE PRESS ca Podul de flori  constituie o 
initiativa particulara. Adica e  problema lui Gheorghe Gavrila Copil si atât? 
Cutremuratoare opinie, din partea unui membru al guvernului!" (Gheorghe Gavrila 
Copil, Societatea Culturala Bucuresti-Chisinau,  Editura Dacia Eterna, 
Bucuresti, 1999, p.33. Cartea deconspira, pe baza de documente, anexarea 
Revolutiei Române si a Podului de flori, de catre casnicii Moscovei. Poate fi 
accesata pe internet la www.agero, la rubrica Istoria Romaniei, în cadrul 
titlului Dragi romani din R. Moldova veniti cu noi în Uniunea Europeana, 
lawww.curaj.net si la  www.miscarea.com, la rubrica De peste Prut. 

15. Mihai Chitac. Evreu.  General-locotenent. Ministru de interne, 1989-1990. 

16. Moldoveanu Ioan Jean. Evreu. General-locotenent. Adjunct al ministrului de 
interne si sef al Inspectoratului General al Politiei, 1989-1990. 

17.  Dan Martian. Evreu. Studii superioare la Moscova. Lector la Stefan 
Gheorghiu. Apropiat al lui Ion Iliescu. 

În 1990, presedintele Camerei Deputatilor. 

18. Alexandru Bârladeanu. Evreu.  Impus de Moscova, la Bucuresti, în 1947, ca 
secretar general al guvernului de atunci. 

În 1990, presedintele Senatului. 

19.  Adrian Severin. Evreu. Ministru de stat pentru reforma si relatiile cu 
Parlamentul, 1990-1991, Presedintele Agentiei Nationale pentru privatizarea si 
Dezvoltarea întreprinderilor Mici si Mijlocii, 1991-1992. 

20. Corneliu Bogdan. Evreu. Angajat de Ana Pauker la MAE ca director. Din 26 
decembrie 1989, ministru secretar de stat la Ministerul Afacerilor externe. 

21. Teodor Stolojan. Tatal sau, la studii în URSS, a  venit însurat cu o 
cetateana sovietica. 

Ministru de finante, 1990-1991. Prim-ministru, 1991-1992. 

22. Eugen Dijmarescu. Evreu. Ministru al economiei si finantelor, 1991. 

23. Mihai Sora. Prieten din tinerete cu  Miron Constantinescu, cu Benno 
Hechter, fratele lui Mihai Sebastian s.a. La studii în Franta, unde, în 1938 
devine membru al partidului comunist francez, partid membru al Kominternului. 
Angajat, în 1948, de catre Ana Pauker, la Minisaterul de Externe. Admiratia 
pentru Ana Pauker nu a reusit sa si-o disimuleze nici in anul 2005: ,,Ministrul 
de externe nu era Ana Pauker? Ba da, am cunoscut-o personal. Era o persoana 
dura, puternica, dar bine mobilata intelectual. Cred ca era singura din 
conducerea PCR din acel timp, care putea vorbi coerent si, relativ, logic, 
bineinteles dupa "logica" lor. Cunostea foarte bine limba romana, vorbea foarte 
corect, spre deosebire de alti activisti, mai ales ca multi erau de "import", 
ajunsi în MAE" (www. plai-cu-,boi, 10/31/05, Toma Roman jr., Mihai Sora,  Rosu 
de Paris, II, p. 1). Din 26 decembrie 1989, ministrul învatamântului. 

24. Victor Babiuc. Evreu. Expert la Comisia Constitutionala, 1990. Ministru de 
justitie, 1990. Ministru de interne 1991-1992. 

Daca vreunul din cei nominalizati ca evrei, nu este evreu, în locul lui se pot 
aduce  zece nume de evrei din înaltele structuri guvermamentale si din alte 
institutii. Si chiar de sub directa sa conducere.  Sau condus de catre acestia 
si de catre altii. 

25. Sergiu Nicolaescu. Dar acesta este român, cu o creatie cinematografica de 
exceptie, de autentic patriotism. Exista o explicatie. Sergiu Nicolaescu este 
nepotul generalului Cambrea, comandantul Diviziei Tudor Vladimirescu, formata 
si instruita în URSS de Ana Pauker. Beneficiarul regimului Ana Pauker-Silviu 
Brucan? Sergiu Nicolaescu. În anul 1947 era în prag de absolvire a Scolii de 
Ofiteri de Marina! Acum are loc un moment periculos pentru destinul tânarului 
Sergiu Nicolaescu. Tatal sau e arestat, ajunge la Canal. Intreaga securitate 
româna cazuse în mâna evreilor. In urma arestarii tatalui sau, este sfatuit sa 
se interneze în spital si neprezentandu-se la examene, a ramas fara Scoala de 
Ofiteri de Marina. Securistii evrei nu-l abandonaza, dar nici Sergiu Nicolaescu 
nu-i va parasi niciodata. Termina o facultate tehnica si ajunge inginer. A 
lucrat nu oriunde, ci în întreprinderile Ministerului Apararii, în 
Departamentul Special, în 1954 fiind director la una din acestea. Nu a fost 
invitat sa fie si ofiter de securitate, nici nu a solicitat asa ceva, dar traia 
în chiar mediile inteligentei si puterii politice evreiesti. Cu acestia ajunge 
sa actioneze  în Decembrie 1989 la înlaturarea si împuscarea lui Nicolae 
Ceausescu si la consolidarea regimului iudaic post decembrist. KGB-istii 
bolsevici de dupa 23 august 1944, rudeniile, urmasii acestora, preiau din 
Decembrie 1989, toate frâiele puterii politice, precum  cei de dupa 23 august. 

Jocul la doua capete, KGB-MOSAD, sau, mai cuprinzator spus, KGB-evreimea 
internationala, este de notorietate publica. 

Pentru Sergiu Nicolaescu, cel mai mare om politic este Silviu Brucan. Aceasta 
opinie si-a exprimat-o cu claritate, în ultimii ani, de mai multe ori. 

Addendum la cazul Anei Pauker 

Terorism evreiesc în România 

,,În 1915 (în timpul neutralitatii noastre), agentul CATARAU, basarabean, 
organizeaza faimosul atentat cu bombe împotriva Episcopiei ungare de la 
Hajdudoros (catolica), cu scopul de a provoca un conflict cu Austro-Ungaria, 
fortând România sa iasa din neutralitate. Ana Rabinsohn organizeaza, împreuna 
cu GOLDSTEIN, atentatul de la Senat (1920), ucigând pe Dimitrie GRECEANU, 
presedintele Senatului si pe un episcop ardelean. GOLDSTEIN e prins si 
condamnat la ocna, iar Ana scapa si se refugiaza în Elvetia. Dupa reluarea 
relatiilor diplomatice cu Sovietele (1934), Ana PAUKER revine în România, unde 
întreprinde o intensa agitatie bolsevica. Este judecata si condamnata la zece 
ani închisoare, de unde este eliberata în urma interventiei ministrului 
Germaniei la Bucuresti, FABRICIUS (alianta germano-rusa, dupa pactul din 23 
august 1939), si, de ochii lumii, schimbata cu Mos Ion Codreanu, pe care îl 
luasera rusii, la ocuparea Basarabiei. Ana PAUKER este lipsita de cultura, 
n-are nici talent oratoric nici aparenta fizica atragatoare; este însa un agent 
de executie extraordinar, ca o masina infernala. Este vanitoasa, de o ambitie 
fara limite, luxoasa, de o cruzime animalica, isterica si imita pe Caterina a 
II-a chiar în aventurile amoroase. Putea demonstra prin politica sa, faptul ca 
era înainte de toate patrioata sovietica si ca URSS-ul si expansiunea acesteia 
erau mai importante decât teoriile comuniste si mai ales decât aspiratiile 
românilor, pe care îi ura în mod deschis, fapt pe care nu cauta sa-l ascunda. 
Sentimentul care a dominat intrigile sale politice a fost ura, acea ura care 
servea atât de bine scopurilor politice de expansiune prin forta care îi placea 
atât de mult, în calitate de "dictator delegat" (Gh. Buzatu,România cu si fara 
Antonescu, Iasi, Editura Moldova, 1991, p. 291-292, 296). 

Gheorghe Gavrila Copil 

Raspunde prin e-mail lui