Ai nimerit-o, insa coroborat cu ceea ce ai observat si tu. Anume, chiar am avut prilejul sa vad astfel de procedee de punctare, bazate pe urmatoarele criterii:
1. "Prestigiul" liceului, chiar daca lucrarea era mai slaba
2. Cote (anul asta merge scoala x la nationala, pentru ca anul trecut a fost scoala y)
3. Cramponarea de grila de corectare, chiar daca anumite lucrari au dovedit un nivel de intelegere sau de creativitate inalt al celor care le-au redactat
4. Orgolii personale (a se citi pile), atat ale unor profesori pregatitori, cat si ale familiilor elevilor, uneori aceste categorii se confundau.
Din aceste motive am facut paralela cu nationala de fotbal a lui Mircea Sandu.
Nu stiu cum ti-a placut tie liceul, insa eu l-am prins inca in plina perioada de sfarsit de veac comunist, era un fel de pepiniera de olimpici la stiintele exacte. Nimic rau in asta, cel putin pana acum. Insa doar atat. Problema este ca in loc de orice, se facea pregatire. Cei care se calificau erau practic degrevati de orice altceva. Normal pana la un punct, asta cred ca se face in toata lumea. Nu este insa normal, daca se tine cont de proportiile necesare unui echilibru in invatare. La acest lucru m-am referit nu demult, cand foloseam termenul "dopare".
Fara indoiala, conteaza mult vointa elevului de a studia, sau de a mai merge si la discoteca. Restul conteaza si el, in masura in care mediul se limiteaza doar la a fi propice este in regula. Ceea ce am vazut eu insa, la nivelul acela mediu (liceu de elita, insa nu apartineam neaparat varfului, grupei de inalta performanta) semana cu o supraturare a motoarelor, pentru a obtine performanta. In lipsa unei metode, aceasta "intreprindere" ajunge exact unde a ajuns perechea de antrenori Bitang si Belu: biciuiesc caii, dar ei nu mai vor sa traga. S-a terminat.
Este vorba de un mod de a face sport, ca si un mod de a face carte, la care unii profesori mai nostalgici inca mai viseaza. Adevarati formatori sunt inca prea putini, si inca nu sunt luati in seama. Desi ar fi nevoie: ar fi ideal ca un sportiv sa reuseasca sa-si dozeze, cum spuneai, energia si timpul alocat diverselor activitati. Dar cine sa-i invete, in tara in care bataia este inca rupta din rai ?
Asta-i pohta ce-am pohtit a zice.
Florin
********************************************************************************
Subject: Re: Olimpiade si ... olimpiade (Belu, Bitang, in Anno Einstein 100)
Draga Florin,
Nu prea sunt de acord cu comparatia intre antrenamentul de gimnastica
si pregatirea pentru olimpiade, cu mentiunea ca nu stiu ce se
intampla in tabara stiintelor exacte. Dar stiu ca majoritatea celor
care se pregatesc pentru olimpiade nu sunt fortati intr-un regim
sever de munca, ci il aleg: noi ne rugam de profesorii meditatori sa
mai adauge o sesiune in saptamanile dinainte pentru ca niciodata nu
ne simteam pregatiti. Majoritatea fac performanta la un obiect din
dragoste si dedicatie pentru stiinta/arta respectiva si cu totii stim
ca unele sacrificii sunt necesare (daca unii sunt fortati de parinti,
ei reprezinta un caz aparte; personal, nu am cunoscut pe nimeni in
aceasta situatie). E adevarat ca prin discoteci am calcat rar in
liceu, dar nu as schimba nimic: anii de munca din liceu mi-au permis
sa ajung la doctorat, iar incepand din facultate, am avut parte si de
toata distractia pe care mi-as fi putut-o dori (cu bonusul ca stiam
sa-mi impart timpul constructiv, ca sa le pot face pe toate). Poate
sacrificiile nu mi s-au parut dificile pentru ca din facultate ader
la un "cod" umanist strict ce privilegiaza viata intelectuala asupra
celei de noapte, asa ca m-am distantat de tentatiile "printului
lumii" ;)
Pe de alta parte, nici n-am cunoscut obsesia medaliei de aur la
internationala, pe care presupun ca o au colegii din stiinte, pentru
ca olimpiadele umaniste nu aveau astfel de faze. Personal, am
renuntat la trei nationale fara regret, poate si din motivul pe care-
l voi discuta mai jos.
Problema pe care am observat-o eu, la olimpiadele umaniste, a fost
extraordinara inechitate de care dadeau dovada comisiile: greselile
inexcuzabile in corectare, baremurile prost alcatuite, interesele
personale, ego-ul (la bacalaureat, la unul din cele mai bune colegii
din tara, am fost depunctati in mod grotesc la romana de o comisie
inculta, care mi-a declarat mie, de exemplu, ca vocabularul pe care l-
am folosit era menit sa-i "insulte" si sa-i "epateze"; daca un om
care e in invatamant de niste ani se simte epatat de un copil de 18
ani, problema nu e a copilului). Au fost multe incidente,
majoritatea legate de engleza (in care am facut o facultate, un
master, si un prim an de doctorat in SUA si Canada, unde nu as fi
ajuns fara cunostintele temeinice acumulate in liceu), unde comisia
nu era intotdeauna la curent cu gramatica foarte avansata pe care o
invatam noi la speciala. Evident, nu am fost singura in aceasta
situatie - colegele mele, care au excelat la testele standardizate
straine (CAE, CPE, SAT, TOEFL), au fost de multe ori depunctate si
nedreptatite la fel. Imi amintesc desperarea pe care am simtit-o
atunci, dar dupa o vreme, cred ca am ajuns sa-mi dau seama ca
olimpiadele nu sunt alfa si omega si ca mai sunt si alte lucruri care
merita traite (am renuntat la nationale cand am avut sansa sa plec in
Anglia in vacanta respectiva).
Acum, gandindu-ma la acei ani, imi doresc sa fi avut puterea sa fi
spus un "nu" definitiv participarii la olimpiade pentru a ma disocia
de fenomen. In fond, din momentul in care am pus piciorul in
facultate, liceul s-a sters din CV, deci faptul ca am un teanc de
diplome de acum 10 ani nu-mi foloseste la nimic. Insa pregatirea pe
care am facut-o pentru olimpiade (si mai ales pentru testele
Cambridge, pentru TOEFL, SAT, Soros, etc.) a fost nepretuita: m-a
invatat ce inseamna work ethic, m-a invatat secretele unei analize
textuale sofisticate, si mi-a pavat drumul spre un prim an de
facultate usor, spre o engleza perfecta, spre creativitate si
eleganta in scris, si poate spre altele pe care de care nici nu-mi
dau seama. Nu cred ca exista o problema cu pregatirea intensa,
pentru performanta. Important e sa ne dam seama, atat studentii, cat
si profesorii, ca ceea ce conteaza e ceea ce inveti, nu daca ai
primit o medalie. Poate la asta te refereai, Florin, pentru ca imi
inchipui ca sunt si profesori care isi distrug psihic elevii care nu
obtin aceste medalii. Daca gresesc, poate ma poti ajuta cu mai multe
detalii?
Gabriela
*** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 -
detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php ***
YAHOO! GROUPS LINKS
- Visit your group "romania_eu_list" on the web.
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
