Impactul reformei Politicii Agricole Comune asupra Politicii de coeziune a UE
Romanescu Salomeea Consilier de integrare lector la Scoala de Finanþe Publice ºi Vamã a. Introducere Capitolul introductiv al articolului va prezenta scopul, ipoteza articolului, definirea conceptelor ºi importanþa politicii de coeziune. Politica de coeziune are drept scop atingerea unei societãþi mai egalitariene ºi mai juste capabilã sã creeze oportunitãþi pentru toþi cetãþenii UE, fãrã deosebire de locul unde se aflã reprezintã ipoteza de lucru a acestui articol. Acest articol doreºte sã demonstreze faptul cã problematica redefinirii ºi reformei politicii de coeziune a UE s-a ivit odatã cu reformarea politicilor agricole. Mai întâi ar trebui sã definim conceptul de coeziune. Nu vom folosi definiþia din logicã, cu gen proxim ºi diferenþã specificã, ci voi încerca o definiþie descriptivã, bazatã pe silogisme ºi întrebãri. Conceptul de coeziune rãspunde întrebãrii care este obiectivul acestei politici. Acest scop a servit, încã din 1986, schimbãrii cursului integrãrii prin expansiunea obiectivelor sale fãcând astfel posibilã definirea uniunii politice ca scop final al procesului de integrare. Intr-o manierã asemãnãtoare, coeziunea a ajutat schimbarea semnificaþiei conceptului de convergenþã economicã. Convergenþa nu este numai un proces economic. Este procesul prin care se ajunge la o formã de echitate mai mare într-o societatea europeanã. Cel de-al treilea raport de coeziune se referã la politica de coeziune, în mod clar, ca fiind unul din cei trei piloni ai spaþiului politic ºi economic european alãturi de Piaþa Unicã ºi Moneda Unicã. Meritã sã reamintim faptul cã politica de coeziune - unul dintre pilonii construcþiei europene împreunã cu Piaþa unicã ºi Moneda Unicã - este singura politicã europeanã care în mod explicit adreseazã inegalitãþile economice ºi sociale. De aceea este o politicã specificã care implicã un transfer între statele membre, via bugetul Uniunii Europene cu scopul sprijinirii creºterii economice ºi a dezvoltãrii durabile, prin investiþii în oameni ºi în capital fizic. Importanþa politicã a politicii de coeziune este asociatã cu scopul ei de a crea o societate mai justã ºi o uniune mai coezivã cu ajutorul transferurilor bugetare de la cele mai bogate la cele mai sãrace zone. Politica de coeziune a fost controlatã încã de la început din 1989 pânã în prezent în baza abordãrii comunitare ºi nu în baza procesului de guvernanþã inter-guvernamentalã. Primul concept, coeziunea, reprezintã obiectivul politic, al doilea concept, convergenþa, este mijlocul prin care poate fi atins obiectivul politic. Convergenþa rãspunde întrebãrii cum poate fi atinsã coeziunea. Dacã nu poate fi atinsã convergenþa economico - socialã, atunci obiectivul politic al coeziunii nu poate fi realizat, cu alte cuvinte coeziunea este rezultat al procesului de convergenþã. Pe termen mediu ºi lung, convergenþa nu este sustenabilã dacã nu existã un proces paralel de integrare. Cel de-al treilea concept, de integrare, se referã la construcþia supranaþionalã sub forma noilor instituþii ºi adoptarea noilor legi care permit atingerea obiectivelor coeziunii. Intrebarea rãspunde tot unei întrebãri când ºi rãspunsul implicã un lung proces de convergenþã. b. Intrebarea principalã ºi derivatele ei Care sunt schimbãrile în cadrul actualei politici de coeziune a UE, la nivel de instrumente, induse de cãtre procesul de reformare a Politicii Agricole Comune? Ar trebui mai întâi sã ne punem câteva întrebãri derivate, înainte de a rãspunde la principala întrebare a articolului. · Care au fost motivele reformãrii Politicii Agricole Comune? La o primã analizã am identificat trei tipuri de motive: exogene, endogene ºi eterogene. 1. Exogene - nivelul internaþional al dependenþei economice ºi apariþia unor potenþiali hegemoni Conceptul de putere transmite mesajul conform cãruia mai multã putere în sistemul internaþional, mai multe ºanse de a obþine preferinþele dorite. Acest mesaj identificat de Valentin Cojan în articolul sãu este valabil ºi în cadrul Politicii Agricole Comune,. în actualul context hegemonic, caracterizat prin asimetrie a puterii. Inceperea noilor negocieri OMC a reliefat faptul cã Politica Agricolã Comunã trebuie din nou sã se ajusteze la cerinþele marilor actori de pe pieþele agricole mondiale. (SUA). In ciuda faptului cã produselele agricole reprezintã numai 10 % din comerþul internaþional, ele au constituit dintotdeauna un dosar extrem de sensibil. Liberalizarea comerþului cu produse agricole a fost stabilitã pentru prima datã, prin negocieri multilaterale, la Marrakech, prin Actul final al Rundei Uruguay. Agricultura a beneficiat de reglementãri preferenþiale în cadrul negocierilor GATT, având posibilitatea folosirii instrumentelor comerciale nepermise pentru alte categorii de mãrfuri, cum ar fi: preþuri minime la import, restricþii cantitative, prelevãri la import, sprijin intern substanþial, subvenþii la export, agenþii ale statului specializate în comerþ exterior. La momentul creãrii sale Piaþa Comunã era importatoare de produse agricole dar datoritã politicii de subvenþionare intensã a exporturilor, Europa a cucerit o poziþie importantã pe piaþa mondialã a produselor agricole, devenind o concurenþã a produselor americane similare, subvenþionate ºi ele la rândul lor. SUA, fiind prim exportator de produse agricole pe piaþa mondialã la momentul respectiv, ºi-a vãzut periclitatã poziþia de lider pe piaþa mondialã. Aceastã ameninþare a dus la aplicarea unei strategii duale: o Pe de o parte ºi-a reformat propriul sistem de susþinere a agriculturii ºi a exporturilor agricole, prin reducerea sprijinului direct- care se monitorizeazã de cãtre OMC prin Masura Agregatã de Sprijin (MAS) ºi trecerea la sprijinul decuplat- mãsurã neinclusã in MAS; o Pe de altã parte ºi-a folosit poziþia de actor principal în cadrul GATT/OMC pentru a impune reducerea treptatã - pâna la lichidare - a tuturor mãsurilor de sprijinire a producãtorilor agricoli, precum ºi a celorlalte mãsuri de sprijinire a pieþelor interne. Prin aceastã strategie SUA a vizat în principal slãbirea poziþiei UE pe piaþa mondialã a produselor agricole. Cadrul de principii ºi reguli care vizeazã funcþionarea comerþului agricol internaþional a fost stabilit la încheierea Rundei Uruguay ºi se referã la patru domenii: · Accesl pe pieþe · susþinerea internã, · subvenþiile la export ºi · masurile fito-sanitare. Acordul prevede o aplicare diferenþiatã a angajamentelor pentru þãrile dezvoltate, respectiv pentru þãrile în curs de dezvoltare, impunând o disciplinã în politica ºi comerþul tuturor pãrþilor contractante. Printre cauzele exogene se numãrã ºi ameninþarea celor douã state asiatice, India ºi China, care au o rata de creºtere anualã între 8-9 %, la adresa hegemonului internaþional, SUA. 2. Endogene - crearea coeziunii economice ºi sociale Pe lângã presiunile de ordin extern UE a început sã se confrunte cu un fenomen inerent unei dezvoltãri economice moderne, industriale ºi post-industriale: scãderea numãrului de persoane ocupate în agriculturã ºi migrarea acestora spre zonele industriale. Alocarea disproporþionatã a sprijinului comunitar a avut consecinþe negative asupra mediului rural din zonele mai sãrace. Conºtientizarea problemelor complexe ale spaþiului rural alãturi de necesitatea elaborãrii politicilor ºi strategiilor pentru realizarea unei coeziuni economice ºi sociale reale în Europa, au condus la deplasarea accentului de la politica agrarã la politica dezvoltãrii rurale. Necesitatea politicilor de dezvoltare ruralã derivã din faptul cã peste 80% din teritoriul UE este compus din zone rurale ºi peste un sfert din populaþie locuieºte în aceste zone. PIB pe locuitor în zonele rurale este extrem de redus, situându-se între 8% ºi 30% din mediile naþionale. Zonele rurale se caracterizeazã printr-o densitate scãzutã ºi un mediu înconjurãtor destul de fragil Numãrul de gospodãrii agricole din UE este în continuã scãdere. De la un numãr total de 8,6 milioane în 1989 s-a ajuns, în UE15, la aproximativ 7 milioane de gospodãrii, ºi cã abandonurile sunt de 200 000 de ferme pe an, în cinci ani circa 1 milion de gospodãrii din mediul rural ar putea fi pãrãsite. Acest lucru este deja evident în Spania, aºa numitelele pueblos abandonados (sate care sunt complet abandonate). In Franþa se întâmplã acelaºi lucru, existã sate care sunt locuite doar în timpul vacanþelor de varã iar din septembrie locul este complet închis. O altã trãsãturã specificã a multor comunitãþi din mediului rural din Europa este rata mare a ºomajului, peste media pe þarã. De ce aceastã situaþie? Deoarece nu se reuºeºte sã se creeze suficient de repede locuri de muncã pentru a putea absorbi persoanele care pãrãsesc acest sector economic. De ce se pãrãseºte acest sector economic? Deoarece progresul tehnic ºi continua liberalizare a pieþelor agricole au demolat în timp mitul agriculturii - coloanã vertebralã a economiei - ºi de aceea dezvoltarea ruralã a devenit cel de-al doilea pilon al Politicii Agricole Comune. Astfel au fost create instrumente speciale regionale, ale cãror obiective ºi prioritãþi depãºesc mult sfera agriculturii: · Fondul pentru îndrumarea ºi garantarea agriculturii europene (EAGGF, cunoscutul acronim din limba englezã) - Secþiunea îndrumare, prin care se sprijinã structurile agricole ºi dezvoltarea ruralã ºi · Instrumentul Financiar pentru îndrumarea pescuitului (FIFG, cunoscutul acronim din limba englezã), care contribuie la acþiuni structurale în domeniul pescuitului ºi în domeniul de prelucrare a peºtelui din regiunile care nu se încadreazã în obiectivul 1 ºi care a fost recunoscut ca fond structural numai din 1 ianuarie 2000. Aceste douã instrumente au fost redenumite în cursul reformei politicii de coeziune a UE actuale ºi au fost transferate din domeniul Politicii regionale în domeniul Politicii Agricole Comune. Astfel Fondul de Orientare ºi Garantare în Agriculturã a devenit Fondul European Agricol de Dezvoltare Ruralã iar Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului a devenit Fondul European pentru Pescuit. (Fondul European pentru Pescuit este un nou fond pentru perioada 2007-2013. Comisia a hotãrât sã aloce un pachet financiar de 7000 milioane de Euro pe an pentru acest fond, care urmãreºte sã asigure exploatarea durabilã a resurselor ºi perenitatea activitãþilor de pescuit, într-o manierã economicã mai eficientã ºi echitabilã din punct de vedere social. Pe 29 aprilie 2005, Consiliul a aprobat crearea unei Agenþii Comunitare de Control a Pescuitului, care a fost operaþionalã începând cu iunie 2006 ºi are sediul la Vigo, în Spania.) Aºadar problematica redefinirii ºi reformei politicii de coeziune a UE s-a ivit odatã cu reformarea politicilor agricole. Astfel instrumentele destinate realizãrii coeziunii economice ºi sociale specifice Politicii regionale au fost transferate PAC spre compensarea dezavantajelor regionale, deoarece resursele instituþionale ºi fiscale dedicate acestei pãrþi a PAC erau foarte limitate. Astfel politica de coeziune, dupã reformã, are mai mult un caracter regional, cele trei instrumente structurale rãmase (Fondul European de Dezvoltare Regionalã, Fondul Social European ºi Fondul de Coeziune) având misiunea de a îndeplini prioritãþile Uniunii Europene prin obiectivele Strategiei de la Lisabona ºi Göteborg. Astfel se reorienteazã Politica de Coeziune a UE prin: .- Articularea în jurul a 3 piloni de dezvoltare durabilã: · Competitivitate: inovaþie, cercetare, educaþie ºi accesibilitate · Ocuparea forþei de muncã ºi integrare socialã · Mediu ºi prevenirea riscului - Transformarea treptatã dupã trei traiectorii: - de la redistribuirea spaþialã la competitivitatea regionalã, nu se mai pune accentual pe reducerea decalajelor în sine, dar mai degrabã pe potenþialul regiunii pentru a contribui la creºterea economicã. - de la o abordare sectorialã care are o abordare cros-disciplinarã la o abordare centratã pe dezvoltarea economicã - de la subsidii la suportul indirect pentru mediul economic local, ceea ce a dus la substituirea plãþilor directe cu investiþiile ºi mãsurile de îmbunãtãþire a calitãþii mediului local. In esenþã, Politica regionalã s-a mutat gradual de la redistribuþie la o adordare bazatã pe creºtere endogenã, bazatã pe mobilizarea resurselor materiale si imateriale locale, în linie cu teorii cum ar fi noua geografie economicã ºi noul regionalism. Conform acestor teorii exploatarea capitalului ºi a potenþialului regional sunt cruciale pentru avantajul comparativ care joacã un rol important în departajarea unei regiuni faþã de alta, prin prisma eficienþei. (Acesta include factori precum: aºezarea geograficã, mãrimea regiunii, clima, resursele naturale, calitatea vieþii, economia de scalã, incluzând toþi factorii care reduc costurile tranczaþiei. Exemple de astfel de factori sunt acces la cunoaºtere Tradiþiile ºi obiceiurile locale, calitatea guvernanþei, încredere reciprocã ºi reguli informale care fac actorii economici sã lucreze împreunã în condiþii de nesiguranþã. Mai existã ºi factori informali care rezultã din ceva în aer care rezultã din combinaþia tuturor acestor instituþii, norme, practici, producãtori, cercetãtori ºi decidenþii politici ºi face posibil un anumit grad de creativitate ºi inovare, ca ºi condiþie care se referã la calitãþile mediului regional.) 3. Eterogene implicaþiile extinderii UE cãtre Est asupra UE15 Evidenþa aratã cã UE15 au creat ºi au apãrat un anume tipar al transferurilor financiare, pe care extinderea chiar la scara din 2004, nu va fi lasatã sã-l modifice. Pachetul financiar al UE pentru Tãrile din Europa Centralã ºi de Rãsãrit reprezintã aproape jumãtate din bugetul total al UE. Deºi Politica Agricolã comunã este descrisã ca o piatrã de temelie pentru extindere, este implementatã în mod diferenþiat în þãrile UE 15 ºi în noile state membre, pentru a pãstra câºtigurile dobândite de cãtre primele ºi reflectate în perspectivele financiare 1999. Astfel perspectiva extinderii UE cãtre Tãrile din Europa Centralã ºi de rãsãrit a fãcut evidentã necesitatea reformãrii Politicii Agricole Comune pentru prezervarea statusquo-ului transferurilor financiare ºi pentru perspectivele financiare 2007-2013. Cel mai recent val de extindere implicã o schimbare dramaticã a structurilor agricole ºi sociale cãrora trebuie sã li se adreseze PAC de aceea fostul ministru de finanaþte poloney a scris în 1999 cã fãrã reforme profunde ale PAC, este greu de imaginat o extindere reuºitã Pentru ca UE sã se extindã fãrã costuri excesive, este necesarã o reformã a PAC orientatã spre piaþã. Modificãrile din 1999 ºi din 2003 au continuat o reformã începutã cu schimbãrile introduse de Raz MacSharry, care vizau decuplarea sprijinirii veniturilor de subvenþionare pentru producþie prin intermediul politicii de preþ. Astfel ceea ce iniþial fusese un sistem centrat pe administrarea preþurilor s-a transformat într-un sistem de plãþi directe cãtre fermieri. Aºadar nu produsele ci producãtorii sunt principala þintã a sprijinului UE. Nici plãþile directe eºalonate de la bugetul UE, nici propriile bugete naþionale strâmtorate nu oferã posibilitatea compensãrii fermierilor pentru utilizarea unor tehnici agricole ecologice, dar costisitoare, în special deoarece în cadrul celui de-al doilea pilon al PAC guvernele trebuie sã poatã cofinanþa programele de dezvoltare ruralã. Prin urmare, instrumentul FEOGA pentru dezvoltare ruralã alocã celor zece membri noi doar 17,5% din ceea ce se alocã pentru þarile UE15. Refuzul de a adapta noile instrumentre PAC la nevoile specifice ale acestor noi state membre contrasteazã în mod izbitor cu extinderea din 1995, când Austria, Finlanda ºi Suedia, þãri relativ bogate s-au alãturat UE. A existat o separare totalã între reforma PAC din 2003 ºi extindere. Agenda 2000, adoptatã la Consiliul European de la Berlin din 1999, era destinatã menþinerii cheltuielilor agricole ale UE în interiorul unor limite bugetare.O creºtere a cheltuielilor pentru Politica Agricolã Comunã va însemna diminuarea altor capitole de cheltuieli ale bugetului UE, pentru a respecta o anumitã limitã de cheltuieli, explicitã sau noþionalã. O datã cu apropierea aderãrii, Comisia a pus accentul pe capacitatea administrativã a noilor state membre de a pune în aplicare la timp acquis-ul, ceea ce nu a reprezentata niciodatã o problemã în valurile anterioare de extindere. Principalul argument pentru refuzarea plãþilor directe cãtre noile state membre a fost cã nivelul preþurilor acestora urma sã creascã datoritã extinderii pieþei comune cãtre TECE, ºi prin urmare fermierii nu vor suferi pierderi datoritã acestui factor, aºadar nefiind necesarã nici o compensaþie. c. Concluzii Noua politicã a relaþiilor comerciale internaþionale a avut probabil un impact mai mare asupra reformei PAC ºi implicit asupra politicii de coeziune a UE asupra decât presiunile bugetare din interiorul UE ºi factorii interni. Aºadar principalul impact asupra Politicii de coeziune a fost reorientarea ei de la asigurarea echitãþii la asigurarea eficienþei, având un caracter mai pronunþat regional decât de coeziune, vezi chiar denumirea ei, de politicã regionalã. Deºi cel de-al treilea raport de coeziune se referã la politica de coeziune, în mod clar, ca fiind unul din cei trei piloni ai spaþiului politic ºi economic european alãturi de Piaþa Unicã si Moneda Unicã bugetul alocat acestei politici nu a fost mãrit substanþial ºi nici nu au fost alocate mai multe fonduri Tãrilor din Europa Centralã ºi de Rãsãrit comparativ cu vechile state membre. Cu toate cã politica de coeziune - unul dintre pilonii construcþiei europene împreunã cu Piaþa unicã ºi Moneda Unicã - este singura politicã europeanã care în mod explicit adreseazã inegalitãþile economice ºi sociale, fondurile nu au fost alocate regiunilor care aveau mai multã nevoie de a recupera decalajele economice existente, bugetul fiind împãrþit în mod egal, jumãtate pentru vechile state membre, jumãtate pentru noile state membre. Deci ipoteza de lucru de la care am plecat nu poate fi confirmatã atâta timp cât nu existã un proces de convergenþã economico-socialã real. Asociatia/The Association"Proeducatia Rromilor Europeni in Contextul Integrarii Euro-Atlantice si Mondiale"Vizitati pagina http://www.geocities.com/survivor1977roVisit the web page http://www.geocities.com/survivor1977ro __________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com *** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> Your email settings: Individual Email | Traditional <*> To change settings online go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/join (Yahoo! ID required) <*> To change settings via email: mailto:[EMAIL PROTECTED] mailto:[EMAIL PROTECTED] <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
