Romeo-Valentin Musca, Ortodoxia mioritica. Crestinismul valah de la gotul Ulfila la evreul Wurmbrand, Pallas Editions, Focsani, 2006 Liviu Antonesei, Timpul, Nr. 7-8, iulie-august 2006: La nici patruzeci de ani, Romeo-Valentin Musca este unul din cei mai scoliti teologi romani. Dupa studii de teologie si istorie la Bucuresti, incheiate in 1994, studiaza vreme de sase ani la Fribourg, unde obtine, in 2000, un doctorat in teologie latina medievala, dupa care, inca patru ani face studii postdoctorale la Facultatea Autonoma de Teologie Protestanta a Universitatii din Geneva. Deci, studii complete de teologie in Universitati ortodoxe, catolice si protestante, care-i permit o viziune globala, intregitoare asupra crestinismului si care, in orice tara normala, l-ar fi integrat inaltului corp teologic universitar si de cercetare. Nu si in Romania, de buna seama, unde si-a gasit locul ca redactor pe chestiuni religioase la un cotidian din Focsani! Punind in balanta ceea ce stiu despre biserica stramoseasca, cu bizantinismul, arhaicitatea si hiperdogmatismul sau, si paginile acestei carti de o incredibil de libera viziune asupra celor religioase, nu ma indoiesc ca soarta lui Romeo-Valentin Musca nu poate fi decit cea a unui teolog independent. Cel putin, daca nu decide, ca atiti alti tineri teologi sau intelectuali din alte bresle, hipercalificati, sa se destareze. Ca lucrurile sa fie mai clare si pentru cei care n-au avut sansa sa tina in mina aceasta carte exploziva, dar fundamental inteleapta, extrag un mic fragment lamuritor din prefata autorului: In cele 107 capete ale acestei lucrari am descris maniera in care duhul Evangheliei a fost pervertit de mezalianta dintre ortodoxie si romanism, prin care Biserica a fost subordonata intereselor nationale, fiind redusa la frontierele statale. In aceasta hora nationaloida, oamenii bisericii s-au prins zdravan si daca miine va izbucni un razboi interetnic sau interreligios, acesti oameni le vor binecuvinta steagurile de lupta, cum o fac ortodocsii greci, sirbi si rusi . Faptul ca lucrarea este centrata pe ortodoxia aborigena nu inseamna ca in cele 107 de capete nu si-au gasit locul si accente critice dedicate aberatiilor, de alta natura, ce pot fi intilnite in bisericile surori, catolice si protestante. Cartea de fata este, probabil, cea mai concentrata, mai completa si mai onesta radiografie a ratacirilor istorice si contemporane ale Bisericii stramosesti incadrata in rama unei radiografii schitate a Bisericii crestine universale. Autorul pregateste o lucrare despre gindirea religioasa romaneasca din secolul XX. Nu ma indoiesc ca va fi menita unei lecturi la fel de pasionante. Valentin Musca: Pe meleagurile valahe, Biserica este aceeasi ca acum o mie de ani, iar duhul Evangheliei a fost intinat de galbeaza oitei din povesti. Aceleasi mentalitati folclorizante ca in anii Crainicului Nichifor, aceasi ortodoxie exclusivista a mefistofelicului Nae Ionescu, acelasi duh cu iz de «mistica a caftanului», taxata just de Vasile Bancila. In cele 107 capete ale acestei lucrari am descris maniera in care duhul Evangheliei a fost pervertit de mezalianta dintre ortodoxie si romanism, prin care Biserica a fost subordonata intereselor nationale, fiind redusa la frontierele statale. In aceasta hora nationaloida, oamenii bisericii s-au prins zdravan si daca miine va izbucni un razboi interetnic sau interreligios, acesti doi oameni le vor binecuvinta steagurile de lupta, cum o fac ortodocsii greci, sirbi si rusi, uitind ca Iisus Hristos Insusi ne-a spus ca «Fericiti facatorii de pace, caci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema». Ortodoxia mioritica este formalismul nostru bisericesc si nebunia care a cuprins Romania dupa 1989, cind am pierdut simtul masurii si am inceput sa construim biserici in toate intersectiile si parcurile tarii, abandonind tocmai omul sfisiat de haosul tranzitiei. Or, Hristos nu S-a intrupat pentru ziduri si betoane, ci pentru restaurarea firii umane distrusa de pacatul adamic. Dar asta nu intereseaza pe conducatorii Bisericii care se intrec in a raporta anual numarul de biserici zidite si sfintite. Va veni insa si Ziua Judecatii, cind vom veni fiecare in fata Dreptului Judecator. Eu cu aceste hirtii, ierarhii cu tablourile votive din megalomanicile constructii. Vor fi de fata si cei care au murit de foame si frig, uitati de Biserica prin orfelinate, aziluri de batrini, ospicii, spitale si mahalale. Desi forma acestei lucrari ar putea deranja anumite fete bisericesti, fondul nu este decit o simpla cronica a departarii Bisericii de spiritul Evangheliei. A venit timpul sa intram, din nou, in catacombe pentru ca din crestinismul primelor secole nu a ramas nimic, iar viata noastra este o lunga ipocrizie, pe care o putem numi, fara sa gresim, ortodoxie mioritica. (p. 5-6)
--------------------------------- Need Mail bonding? Go to the Yahoo! Mail Q&A for great tips from Yahoo! Answers users.
