Rezervatia Cheile Tatarului se ineaca…
   
  Cheile Tatarului! Batrani molizi ce se-apleaca peste stanci negricioase, 
andezite bazaltoide ce se ridica sub forma de pereti, coloane sau ace; ape 
inspumate coborand peste praguri, bulboane cu pastravi… Exista printre molizi 
si cativa arbori cu frunze cazatoare, ce ridica spectaculozitatea cromatica a 
peisajului pe timpul splendorilor de toamna. De pe o intinsa arie valurita a 
platoului vulcanic Ignis, apele se aduna in paraul care si-a adancit sectorul 
numit Cheile Tatarului. Mii de ani doar o iregularitate stancoasa in 
Imensitatea Padurii, in deceniile trecute a devenit o atractivitate turistica 
pentru cei ce iubesc maretia Peisajului Salbatic. 
   
  In zile calduroase din verile copilariei, cat de mare era fericirea cand 
ajungeam pe-aici… Mi-aduc aminte cum ne destindeam cu prietenii pe stancile 
printre care apa se pravaleste in vale, dupa ce strabateam pe jos zecile de 
kilometri dintre Sighet si Cheile Tatarului… Traiam experiente incredibile 
printre paduri si mlastini, pe langa focuri de tabara ce dadeau sentimentul de 
libertate, discutam despre viata si natura, despre scrieri si despre stele. 
Aici am vazut prima data croitor alpin (Rosalia alpina), o specie de insecta 
rara, critic periclitata cu exinctia si protejata de legi, de Conventia de la 
Berna, de Directiva Habitate a UE care o considera specie prioritara pentru a 
carei conservare este necesara desemnarea de arii speciale de conservare… 
Oricum, zona are o biodiversitate fantastica, vipere melanistice, cu piele 
neagra, acvile si sorecari ce se rotesc peste piscuri, ursi ce rup cate-o oaie… 
mistreti ce-si taie caile nestiute prin desisuri… Andezite, chei,
 fluturi cu aripi irizante, dar pe cine mai intereseaza? 
   
  Cheile Tatarului sunt sapate in andezite piroxenice, avand o sectiune 
asimetrica, versantul dispre vest foarte abrupt, cu pereti verticali si avand 
si surplombe, pe cand versantul dinspre est este mai lin, avand preponderent 
suprafata impadurita, intrerupta pe-alocuri de trene de grohotisuri. Frumoasele 
Chei ale Tatarului, vor ajunge inundate aproape in totalitate de catre apele 
lacului de acumulare Runcu, daca acesta va exista vreodata, si pare ca va 
exista in timp scurt. Este oare bine ca o rezervatie naturala sa fie inecata de 
apele lacului de baraj?
   
  Muntii vulcanici neogeni, constituiti din andezite acide, o catena insirand 
Ignis-Gutai-Tibles-Calimani… Muntii Ignis (Platoul Vulcanic Maramuresean) apar 
ca un edificiu de stanca de cca 850 kmp, cu pereti abrupti marginali de sute de 
metri inaltime si cu acoperis valurit, un masiv rezultat din lave scurse si 
intarite, andezite, dacite, riolite. Parca nu-ti vine a crede ca pe-aici candva 
nu erau acesti munti, apoi au aparut vulcanii, totul era incins si fumega, 
lavele fierbinti se revarsau in valuri mai line sau mai bombastice, explozii 
imprastiau piroclastite, subliniind o violenta neinduplecata a naturii 
salbatice. Se zice ca eruptiile au inceput prin tortonian, deci cu 11-12 
milioane de ani in urma, si s-au oprit in urma cu cca 7 milioane de ani… Intre 
timp, prin mai multe faze de activitate, au depus straturi, stive de roci 
vulcanice care au inaltat relieful cu 1 km… Se zice ca vulcanii acestia sunt 
inactivi. Sau poate doar dorm? :)
   
  Iulie 2007. Urcam din satul Mara (ce apartine de comuna Desesti), pe un drum 
uneori betonat (culmea, betonat pe un sens!), alteori acoperit de piatra 
concasata. La inceput inaintand pe vale, urcand mai apoi pe versanti, sapat in 
munte, drumul traverseaza un peisaj dominat de padure, din care ies stanci 
razlete, ce dau uneori aspect destul de salbatic, mai cu seama in zona numita 
Cheile Tatarului. Drumul trece pe la barajul care este deja de 20 de ani in 
constructie (inceput in 1987), apoi pe la Cheile Tatarului, pe la cabana 
Plesca. 
   
  Barajul Runcu. Urias morman de piatra, urca in trepte pana la platforma larga 
din actualul varf, ce va urma sa se inalte si sa se ingusteze in anii (sau 
deceniile?) ce vor urma… Mi se povesteste ca barajul va avea 93 metri inaltime. 
Fiind un baraj din piatra, deci fara betoane prin interior, are o baza foarte 
larga, urca in unghi destul de lin (in comparatie cu abruptul barajelor de 
beton) de cca 45 grade, un fel de mare piramida-alungita care inchide valea. 
   
  Daca urci pe drumul ce candva va serpui pe marginea apelor lacului, si care 
acum taie versantul sus, prin padure, poti vedea undeva sub tine cateva 
buldozere, macarale pe senile, un amarat de cilindru, mai incolo cateva 
camioane ce pot duce cate 20 (sau40?) de tone de piatra… marunte echipamente 
ca-de-jucarie in imensitatea peisajului, dar care folosite ani de zile vor bara 
calea apelor. Mai incolo se vede caria uriasa in stanca, cariera de piatra din 
care se extrag blocurile folosite la ridicarea barajului; zona de depozitare, 
santier la intrarea in ‘rezervatia’ Cheile Tatarului…
   
  Cladirile muncitoresti acum sunt intr-o stare incredibil de distrusa, arata 
ca (autocenzurat), dar poate niciodata nu au aratat mai bine. Santier ce-ti 
aduce aminte de aberatiile de tip comunist, doar ca acum poti bea la birt bere 
si cola. Cativa muncitori tuciurii, probabil ca arsi de soare, in haine trecute 
de a 3-a tinerete, stau pe bara. Manele urla din doua boxe scoase intr-un gem 
al blocului de caramida, cladire netencuita, neterminata de zeci de ani. Un fel 
de cloaca ce sfaraie la cer, un fel de marlanie subreda a omului constrans sa 
supravietuiasca oricum. Una dintre cele doua cladiri mari, are camerele goale, 
fara geamuri, totusi are la parter un birt functional. Cum arata? Merita vazut? 
Ce poti face daca stai aici? Sa citesti o carte? Cat de concentrata sa fie? 
Cand vezi cum intra cateva zeci de bivoli printre cladirile coloniei, cum unul 
trage cu buzele de gunoaiele adunate in ‘cupa’ unei foste basculante.. 
Dealtfel, mai este si o basculanta ‘ranita’, ii
 lipseste una dintre uriasele-i roti… “Fain, aici la munte.” Barbati izolati. 
Venus se vede uneori, cum se ridica din vale. O imagine generala, o atmosfera 
care l-ar face pe Tarkovski sa se sinucida de placere. Are tot ce trebuie: 
scena, actorii, poate fi turnat filmul!
   
  Monstruozitatea caminelor si a santierului este inconjurata de natura, 
virgina uneori, paduri intinse in vai, codrii ce se catara peste stancarii si 
varfuri tesite ale muntilor vulcanici; pe platoul vulcanic se-ntinde o pasune 
cu flori multe si fluturi ce-si flutura aripile din floare-n floare. Pasunea 
are vreo 2.000 de hectare, are si petece marunte de padure. Vanturei, sorecari 
si ulii ce vaneaza pentru-a supravietui, ursoaica ce are doi pui si seara se 
misca pe la margine de padure. Imi zice proprietarul unor oi, ca mai ies si 
lupii la ele, dar asta este destul de natural, in intelegerea omului cu sine 
“ca si altii trebuie sa traiasca”. Mistreti rama cautand bulbi, radacini si 
larve de insecte, sau rozatoare mici si ciuperci, sau orice poate fi digerat. 
Campia are si acum sute de bivoli ce sa balacesc prin noroaie, cai ce se 
fugaresc in herghelii, vaci ce pasc tampe, oi ce se preling manati de caini 
smecheri dar parliti de soarta, si pastori si-mai-si.  
   
  Constructia barajului a inceput in anii sfarsitului de comunism, erau adusi 
cu masinile muncitori de la Petrova si din Sapanta, in fiecare dimineata, iar 
altii stateau in caminele muncitoresti ridicate la fata locului. Cu poticneli 
si hei-rupisme, barajul se ridica sacadat, ca vietile muncitorilor ce sparg si 
cara piatra. Mai un somaj tehnic, mai un val de finantare, mai vine iarna 
cate-o jumatate de an… Intre timp, in postcomunism, industria baimareana pentru 
care era nevoie de apa a colapsat, dar tunelul exista, iar barajul este in 
constructie. Apele nu se vor scurge pe aici prin fosta vale, dar imi povestesc 
bajetzii ce scurgeri au fost din banii de investitie, prin anii cetosi ai 
post-comunismului. Cata motorina, cat resurse variate… dar unde au fost oare 
‘utilizate’? Ideea actuala este ca apele din viitorul lac sa fie directionate 
spre sisteme care vor alimenta localitatile din Maramuresul Istoric. Se zice ca 
din planurile refacute acum, apele lacului de acumulare ar
 putea alimenta cu apa cca 60-70% din locuitorii judetului Maramures. Ne 
trebuie apa, dar care este costul? Afectarea naturii salbatice, inundarea 
padurilor, secarea cursului in aval, schimbari in microclimatul din preajma 
lacului? 
   
  Volumul de apa din viitorul lac de acumulare va fi de 26 milioane metri cubi, 
lacul se va extinde pe o suprafata de 82 de hectare. Se zice ca barajul, un 
morman de piatra de 93 m inaltime, este proiectat sa reziste la cutremur de 8 
grade pe scara Richter. Atunci este bine. Sau nu!? Oare cat de sigur este un 
lighian de asta cu 26 milioane de metri cubi de apa, care se afla deasupra ta? 
Un lighian pus pe cocoasa unui vulcan… Daca are ceva probleme, sigur ca ar fi o 
reproducere a Diluviului prin valea Marei, Izei… Este oare bine sa sufli in 
iaurt, in idea ca daca asta se varsa peste tine nu mai ai sansa sa iti pui 
probleme existentiale? Cata apa este asta? Cam un cub cu latura de 296 metri? 
Fain. Candva in perioada ‘societatii multilateral-dezvoltate’ industria din 
Baia Mare avea nevoie de apa si mai multa decat putea sa fie asigurata prin 
lacul de acumulare de la Firiza. A fost imbratisata ideea ca mai trebuie un 
baraj ‘dincolo de deal’, ale carui ape sa fie aduse la Baia
 Mare printr-un tunel ce leaga bazinul Izei de bazinul Somesului, prin gaurirea 
unui intreg munte. Cu asta au si inceput..
   
   
  Ce se cunoaste despre valorile naturale, despre biodiversitatea din zona? Nu 
prea multe. Pe site-ul web al APM,
   http://www.apmbm.ro/index.php?cod=31&ce=cheile_tatarului
  scrie: „Din punct de vedere al faunei in anul 1966 s-au mentionat scorpioni.” 
Ma intreb este oare credibila aceasta informatie? Scorpionii sunt niste 
nevertebrate mai termofile, care la noi sunt prezente in zona de sud-vest, prin 
Valea Cernei-Mehedinti etc. Este oare posibil ca in frigurile si umezeala 
muntilor din nord sa existe asemenea animale? Oare nu au fost confundati niste 
pseudoscorpioni, niste artropode mai inrudite cu paianjenii decat cu scorpionii 
adevarati, iar cei de la Agentia de Protectia Mediului neavand oameni care sa 
poata analiza informatia biologica, au preluat o informatie neverosimila si o 
pastreaza pe site? Dealtfel, este insirata o lista de specii de licheni si 
muschi, specii probabil preluate din lucrarea lui Codoreanu V., 1972: Flora si 
vegetatia lichenologica saxicola de la Cheile Tatarului (Maramures) - Contrib. 
Bot. Cluj: 123-132. 
   
  In cartea “Defileuri, chei si vai de tip canion in Romania” scrisa de Mihai 
Grigore, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1989, apare cate-o 
descriere a zonei la pg 212 si la pg 220 facandu-se deosebirea dintre Cheile 
Runcului si Cheile Tatarului, desi descrierile lor se suprapun puternic, 
practic repetandu-se aceleasi date. Despre Cheile Runcului se scrie ca ar avea 
cca 5 km, despre Cheile Tatarului ca ar avea 4,5-5 km: “Pereti verticali, 
masivi, cu inaltimi care depasesc in unele locuri 100 m, le dau si caracterul 
de mic defileu (miniatural). Albia paraului prezinta multe rupturi de panta, 
repezisuri, formand serii de cascade de un pitoresc deosebit.”
   
  Protectie legala si custodie? Desigur, o asemenea arie interesanta 
peisagistic, geologic, foloristic si faunistic, Cheile Tatarului despre care se 
zice ca ar fi in Romania singurele chei in andezite, a devenit arie protejata: 
este inclusa sub codul 2578 in Legea 5/ 2000 privind aprobarea Planului de 
Amenajare a Teritoriului National – sectiunea III, zone protejate. Avand o 
suprafata de doar 15 hectare, nu este o arie prea mare, dar totusi este mai 
mult decat zero. Aria protejata cuprinde cheile pe o lungime de cca 0,7 km. 
Conform datelor de pe site-ul web al Agentiei de Protectia Mediului Maramures, 
rezervatia Cheile Tatarului “se afla in custodia Directiei Silvice Baia Mare in 
baza prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind 
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei 
si faunei salbatice, aprobata cu modificari prin Legea nr.462/2001 prin Ordinul 
nr.850/2003 privind incredintarea administrarii sau atribuirii
 custodiei ariilor naturale.” 
   
  Care va fi impactul lacului de baraj asupra rezervatiei? In ziarul Glasul 
Maramuresului a aparut in 27 iunie 2007 un articol al lui Alexandru Ruja, avand 
ca titlu “Barajul Runcu – de la ‘relicva comunista’ la investitie de miliarde”. 
Ce zice oare despre Cheile Tatarului dl Gheorghe Nemes, seful de santier de la 
barajul Runcu, intervievat in articol? “La nivelul maxim al lacului, se acopera 
cheile in proportie de 40%. Eu spun ca abia atunci cu iesirea in luciul de lac, 
vor fi cu-adevarat frumoase…” Dealtfel, in documentul de pe site-ul APM, 
http://www.apmbm.ro/docs/raport98.htm, se scrie: “(…) rezervatiei "Cheile 
Tatarului", afectata de lucrarile de la barajul de acumulare Runcu, care in 
final va fi inundata in proportie de 75%”. Nu de parca tare ar mai conta daca 
este 40 sau 75%, dar protectia de acest gen in cazul unui arii protejate… daca 
sa zicem Bucurestiul sau Clujul ar fi inundat in asa fel incat apele sa acopere 
40 sau 75% din cladiri, oare ce-am zice? 
   
  Ce se zice despre costuri, la Senat? Ce zice oare la 5 iunie 2006, in Senat, 
doamna Ana Lucia Varga - secretar de stat in Ministerul Mediului si 
Gospodaririi Apelor? “(…) privind amenajarea barajului de la Runcu, judetul 
Maramures, va comunicam urmatoarele: Valoarea totala a lucrarii amenajarea 
Runcu, judetul Maramures, este de 328.543.137 lei, din care, realizat pana la 
31 decembrie 2005, 30.719.503 lei. In cadrul planului de investitii pe anul 
2006 al Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor, lucrarea "Acumularea 
Runcu", Judetul Maramures, are prevazuta suma de 5.500.000 lei din fonduri 
bugetare, fiind realizate, pana la 30.04.2006, lucrari in valoare de 2.400.000 
RON.” Este oare o greseala, sau realmente au fost investite intre 1987 si 2005 
ceva sub 10% din valoare investitiei?
   
  La 12 martie 2007, in Senat doamna Lucia Ana Varga – secretar de stat in 
Ministerul Mediului si Gospodarii Apelor, zice: “(...) finantarea acumularii 
hidroenergetice de la Runcu, (...) acest obiectiv este cuprins in lista 
obiectivelor de investitii pentru anul 2007, fiind finantat atat de la bugetul 
de stat, cat si din credite externe, de la Banca de Dezvoltare a Consiliului 
Europei. Valoarea totala de program pentru anul 2007 este de 17.900.000 lei. 
Acumularea este prevazuta a fi pusa in functiune in luna noiembrie 2010.” 
   
  Deci, anul acesta (2007) se investesc 5,77 mil Euro in acest baraj. Pana la 
urma cat costa un baraj de asta? Poate el sa fie 105,9 mil Euro? La costuri au 
fost calculati doar muncitorii, materialele si energia, sau au fost calculate 
costurile de mediu prin pierderea habitatului la ursi si lupi, mistreti si 
veverite, vipere si croitori alpini, molizi si fagi, buhe mari si ciocanitori 
pestrite, salamandre si cerbi? Sau astea nu conteaza, sunt ‘pierderi 
colaterale’? Dar cu rezervatia cum ramane? Va fi stearsa de pe lista? Devine de 
acum rezervatie subacvatica in acest lighian cu apa?
   
  Peter 
   
   

       
---------------------------------
Boardwalk for $500? In 2007? Ha! 
Play Monopoly Here and Now (it's updated for today's economy) at Yahoo! Games.

Raspunde prin e-mail lui