Vilm, natura si protectia Imagine de toamna tarzie. Soare si liniste. O liniste incredibila. Vilm, o insula marunta, de-abia are 2,5 km lungime, in nord-estul Germaniei. Stejari colosali, trunchiuri de multe secole, rupte de trecerea vremurilor. Mesteceni ici-colo, fagi mai multi, dar mai ales padure de stejari Ultima padure virgina a Germaniei, nu a mai fost masacru de padurar de 5 secole. In jurul insulei, o mare albastru-inchis-cenusie, ca o idilica cerneala a copilariei, Marea Baltica, sau cum ii zic germanii, Ostsee niste nori pufosi albi, plutesc pe linia orizontului, peste tot jur-imprejur. Cateva lebede albe stralucesc in trecerea deasupra marii, gaturile lor intinse, bataia viguroasa a aripilor... foarte frumos. Rugen . Rezervatia Biosferei Sudost Rugen cuprinde evident partea de sud-est a insulei Rugen, incluzand ca si core area mica insula Vilm, o arie de 94 hectare, aflata intr-un golf sudic numit Rugisher Bodden. La ora asta, in octombrie 2007, in zona Rugen, cocorii se vad pe campuri, stoluri de gaste salbatice coboara spre sud . Am mai fost pe aici de cateva ori, si daca revin inseamna ca exista ceva motive... Insula Rugen are anumite arii superbe, niste pinteni calcarosi de creta friabila, care albe coboara pana la nivelul marii; tarmul, o fasie dantelata cu valuri ce se sparg ritmic, desparte oglinda uriasa a apelor marine, de padurea care se coloreaza a toamna. Pe insula Vilm, arie protejata din 1936, cea mai importata caracteristica este prezenta padurilor care nu au fost agresate de cca 500 de ani, ceea ce a facut posibila dezvoltarea unor exemplare viguroase extraordinar-de-monumentale, apartinand unor specii arborescente, preponderent stejari, fagi. Dupa sute de ani de existenta, unele exemplate cad la pamant, sau se usca pe verticala, oricum trunchiurile lor colosale se destrama in locul unde semintele au incoltit, puietii au crescut, arborele si-a trait viata. Rupturi, trunchiuri sucite cazute sau putrezind lent in pozitie verticala .coaja desprinsa, diverse putregaiuri, scorburi de nenumarate tipuri, trunchiuri fragmentate in fel si chip, despicate, coroane rupte, rani ale trecutului indepartat, sau mai recente, refacute sau nu. Exista trunchiuri pline de ciuperci, o adevarata cuvertura din corpuri de fructificatie mai tinere, mai pline de spori sau deja in descompunere, valuri de existenta fungica temporara traind pe trunchiul unui arbore care nu mai traieste. Astfel, arborii batrani, scorburosi, rupturi masive de lemne aflate in diferite stadii ale descompunerii, fac posibila prezenta unor specii de cerambicide (croitori), precum si a unor specii de chiroptere (lilieci) care nu au conditii de existenta in paduri mai putin batrane. Vilm are peste 300 de specii de plante. Daca vezi padurea de pe Vilm, pare incredibil ca asa ceva a putut sa supravietuiasca in Germania, sau undeva prin Europa de Vest, arii unde biodiversitatea este deastruos afectata de civilizatia umana. Despre insula Vilm, pictorul Carl Gustav Carus, a scris in Journey to Rugen, 1819, cu aproape 2 secole in urma: Hardly ever have I again experienced the same owerwhelming sense of nature at its most pure, its most beautiful and its most alone, as then, on that small secluded island which has yet to be discovered by visitors to Rugen. Aceasta afirmatie legata de splendoarea naturala exceptionala este valabila si azi, dar este mai acuta, de atunci natura degradandu-se mai peste tot, cu putinele exceprii de genul Vilm-ului. Lobul sud-vestic al insulei este totalmente nevizitabil, nu exista nici un fel de poteca, si este totalmente lasata Naturii; zona lubului nord-estic are o poteca circulara care strabate mai cu seama vecinatatea costiera, prin padure si pe langa stufarisuri, astfel incat oamenii care ajung pe insula pot sa isi faca o parare cam ce valori naturale exista pe aceasta cocoasa de morene si aluviuni. Zilnic este permisa vizitarea insulei de catre maxim 30 de persoane, care pot sa faca o plimbare pe aceasta poteca: o firma se ocupa de ghidarea acestora, ii aduce, ii supravegheaza si ii duce de pe insula. O plimbare pe poteca din padure, care ajunge uneori pe coasta, ofera o imagine asupra realitatilor naturale ale insulei. Arborii seculari, ferigile cu viata scurta, pe langa mare stuful si pasarile de balta, o combinatie aparte de existente. La o plimbare la ora asta prin octombrie, poti vedea cateva sute de lebede cucuiate, rate salbatice, cateva mii de gaste. Dealtfel, daca vezi cat de multa curatenie este, adica nu vezi o punga de plastic, un pet, ceva cat de cat artificial nu se compara cu situatii de pe la noi; aici vezi doar plante si pasari, valuri ce se sparg pe prundis, pietre aduse de gheturi care au trecut pe aici cu ocazia ultimei glaciatiuni (de pana acum). Pe insula Vilm cuibareste codalbul, o singura pereche; este o specie dependenta de zone umede, deoarece se hraneste mai cu seama cu pesti si pasari de balta; cuibareste pe arbori de mari dimensiuni. Vedem aici ca protectia doar a insulei uscate cu padure cu tot, fara a asigura protectia zonelor umede din vecinatatea ei, nu ar duce la pastrarea valorilor naturale. Se doreste desemnarea intreagii zone umede din aria Vilm, ca sit Ramsar, pe baza acestor realitati din teren. Dealtfel, la ora actuala Germania are 33 de situri Ramsar (Conventia de la Ramsar), totalizand 845.000 hectare, toate fiind si situri Natura 2000 (Directiva Habitate si Directiva Pasari a UE), mare parte a lor fiind in zona costiera de la Marea Nordului, mult mai putine in rest. Se zice ca pe teritoriul siturilor Ramsar ale Germaniei, efectivele de pasari au crescut fata de nivelul anilor 1970, si a crescut si constientizarea importantei protectiei zonelor umede. Desi marunta, insula Vilm are o istorie interesanta, cu capele si calugari, locuri de pelerinaj demult apuse din fericire. Datele de proprietate asupra insulei Vilm se intind pana la 1249, cand insula era in proprietatea familiei Putbus. Prin secolele 19- inceput de 20, pe Vilm era o colonie de artisti, iubitori ai peisajului incredibil al zonei, si a luminilor fantastice care se creaza prin reflexia razelor de pe mare pe nori, in aceasta arie nordica. Intre 1960-1990, Vilm a devenit baza de recreere a ministrilor GDR, iar la 6 octombrie 1990, a fost inaugurat centrul de documentare International Academy for Nature Conservation, parte din BfN (Bundesamt fur Naturschultz, = Federal Agency for Nature Conservation), subordonat Ministerului german al mediului. Acum la Vilm lucreaza cca 60 de oameni. Insula Vilm are o mica zona unde sunt cladirile Academiei Internationale de Conservare a Naturii, in zona centrala; prin Academia sa, Vilm este considerat centru regional de educare in cadrul CBD (Conventia asupra Diversitatii Biologice). Cum arata centrul de conferinte pentru protectia naturii de la Vilm? Un mic port unde poate acosta o nava de vreo 8 m lungime, ce transporta participantii si personalul dinspre insula Rugen, apoi o cladire numita centru de conferinte, o alta cladire cu sala de mese si birouri si vreo 11 casute cu cate 5 camere, in care se cazeaza participantii la intalniri. Candva un loc de odihna a ministrilor RDG, pe atunci casa nr 2. era cea la care venea mr. Honecker, presedintele Germaniei Comuniste. Cu exceptia casei 2, care a ramas un fel de muzeu, spatiile au fost reamenajate, echipate cu tehnica moderna, calibrat totul pentru intalniri de cca 40-50 de persoane. La Vilm se organizeaza anual cca 70 de intalniri, dintre care cca 20 sunt organizate de Academie, iar restul sunt activitati ale diferitelor entitati care inchiriaza spatiul. 2007 Octombrie 17-22, este perioada in care la Vilm, in cadrul Academiei a fost derulata o intalnire focalizata pe planurile de management pentru zone umede Ramsar/ Natura 2000. Au fost desemnate prin Europa tot felul de arii protejate, Ramsar, situri Natura 2000, dar cum anume se face managementul lor, este o chestiune destul de cetoasa inca . atat in vest, cat in estul european, ce sa mai zic de Asia samd. Dealtfel, la Vilm sunt si persoane in stagii de perfectionare, spre exemplu de la ministere din Tadjikistan, Tibet/ China etc. Stau baietzii pe aici cateva saptamani, mai invata limba engleza, germana, mai invata modul de abordare vest european, ceva comportament interuman, asa ca e bine. Apoi pleaca inapoi in Asia. Dar pana la intoarcere, poti admira apusul rosiatic, ai ocazia sa asculti cum apele negricioase de seara se sparg de coasta, cum fosneste Padurea in noapte, cum luna galbena rasare si cum incep sa strige cateva bufnite prin semi-intuneric. Peter
__________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com
