Draga Codruta,
Nu stiu la cate evenimente de acest gen ai participat, dar daca ai fost pe la
asa ceva, gen plen de la Conferinta Ministeriala, sti cat de stricte sunt
regulile. In acest caz, spre exemplu cel care reprezenta Banca Mondiala avea 3
minute, cel care reprezenta UNEP 3 minute samd. Cand mai ai un minut ti se
arata tablita, apoi daca cumva intreceai limita, ti se atragea atentia ´fara
jena´, ca ai terminat timpul si basta.
Cei care au vorbit la conferinta ministeriala in sine, din partea ONGurilor,
erau reprezentanti ai unor ´grupuri de interese´, majoritatea lor fiind din
spatiul ex-sovietic, care este foarte bine reprezentat in cadrul Eco-Forum. Din
partea noilor membre UE nu cred ca a fost ceva prezentare. Pentru a putea vorbi
in cadrul Mesei Rotunde Ministeriale, trebuia sa fi inscris din timp, iar
inscrierile sau facut prin Eco Forum. La finalul acestor monologuri, totul a
fost terminat, nu a fost admisa nici macar o intrebare, o luare de pozitie.
Ce am zis eu, in general nu lipsit de aciditate, a fost in cadrul unor
´evenimente paralele´ care desi fac parte din procesul Mediu pentru Europa, si
in cadrul carora participa tot felul de oficialitati din diferite institutii
relevante (Consiliul Europei, structuri UN, ministri, oficiali UE,
reprezentanti EEA, IUCN, Banca Mondiala etc) ´regulile´ nu sunt atat de
stricte, mai sunt si dezbateri reale etc.
Peter
Codruta N <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
Dar bine, mai, Peter - daca tot erai pe acolo, CATE din problemele
astea le-ai pus in plen, la urma-urmelor? si ce te impiedica sa le dai peste
nas exact cu aceleasi cuvinte cu care ne scrii noua?
Poate oamenilor alora le lipseste un feed-back, unul mic... mic... sau vorba
aia: "orice sut in c*r inseamna un pas inainte" ;)
Codruta
From: Peter Lengyel
10-12 octombrie 2007
Cum a fost la ‘conferinta ministeriala’? Slab, cel putin in partea
formala. ‘Dezbateri’ de gen momologu lu’ Pesthe: fiecare
povesteste cat de mult incearca sa faca pentru mediu, ca tara lui asa si asa..
probabil, ca este cea mai buna! Ca are expertiza si are capacitate, si are
dorinta si are echipa si are valoare :)… Numai rezultate in imbunatatirea
mediului nu prea are. Ca lumea e rea! Si ca taie, si ca braconeaza, si ca
pescuieste si polueaza si betoneaza si asfalteaza si construieste si se
inmulteste samd. Peste ‘plenare’ care intarzie, se suprapun
nenumarate ‘side-events’, doar la ora 13 aveam
‘invitatie-obligatorie’ la 3 evenimente de acest gen, unele au oameni
zeci, eventual spre suta, altele au putini interesati si se
‘comaseaza’ cu cele care sunt cu tema asemanatoare. Ceva
PowerPoint-uri, ceva mancare, ceva racoritoare, ceva interes si ceva intrebari,
ceva prezentari care se termina cu aplauze in
general anemice. Despre retele si alte retele, despre oportunitati de
cooperare, cercetare si participare, despre finantari si Europa… oahh ce
tare. Barbati cu cravate batzoase, si savanti cu barba lunga, femei cu
pretentii de la institutia X, adevarate doamne. Si tineri si tinere, si
prieteni si prietene, poate ca ar fi crema celor care se ocupa de mediu pentru
Europa. Dar au oare incredere in tot acest proces Mediu pentru Europa, sau sunt
aici doar ca nu este altceva mai credibil? Cand vezi cat efort se pune in
negocierea unor texte, documente care mai apoi raman niste hartii uitate,
… pare destul de aberanta situatia. Cand vezi ca pana si acest proces, asa
sarman cum este, marginal in lumea politicii-adevarate, este pe muchie de cutit
– chiar poate dispare…
Mai vezi cate-o actiune ce pare reusita, o sclipire in masa de balast: tinerii
din Zagreb invatand despre fluturi, tinerii pe deal in Natura. Platforme de
cercetare a mediului extinse la nivel european, incluzand cateva sute de
institute de cercetare. Incercarea regiunii Brabant din Olanda de a crea o
retea ecologica regionala. In rest? Bla-bla cat incape, si poate si mai mult.
Ministerial Roundtable on Biodiversity? Cate 3 sau 5 minute, chintesente
rezultate dintr-o viata de gandire, de ce par insa slogane slabe? Vorbesc in
numele finantistilor, a proprietarilor de padure, a tinerilor si a femeilor, a
academicienilor si a statului X… ca Natura trebuie protejata. Dar hai
rapid, ca timpul e scurt si imediat incepe receptia data de guvernul X, iar
autocarele pornesc spre hoteluri. O ploaie marunta ineaca peisajul.
Declaratie ministeriala? Cand vezi cam ce valoare au hartiile astea semnate de
domnii-ministri, parca nu-ti vine a crede cata bataie de joc. O joaca tampita
la nivelul statelor, o joaca ce te face sa nu dai 2 lei pe intregul sistem.
Mari Ministri, dar in realitate parerea pe care eventual (in cazuri
exceptionale) o au, nu valoreaza nimic, ca nu sunt capabili de implementare.
Ministrii mediului in Europa sunt niste baietzandrii marginali care sunt pe
langa focurile guvernamentale, dar care nu au capacitatea de a interveni in
‘lucrurile serioase’. Pot ei politic sa faca fatza ministrului
industriilor ? Poate ca sunt smecheri cand se duc ‘la tara’, dar cand
este vorba de a face ceva concret pentru sustenabilitate, pentru conservarea
biodiversitatii, pentru educatie ecologica in tarile unde ei
‘lucreaza’, vai de mama lor. Desigur, vina nu este a lor personala,
ci societatea actuala ahtiata de putere si bani acum si aici, de parca acum ar
fi ultima
zi a Lumii, fara a mai tine cont de viitor, este cea care le creaza
‘nisa’, pe care ei o ocupa firavi si marginali, penibili si jalnici.
La cheremul unor aranjamente politice ale momentului, dar macar de 5 minute ar
avea capacitatea sa faca ceva... Sentimentul pe care il ofera impreuna este
ceva de genul: carnati in ploaie. Au astia capacitatea sa implementeze
‘dezvoltare durabila’, sa fie un factor de presiune asupra
ministrilor transportului, agriculturii, economiei? Hai sa fim seriosi!
Din punct de vedere organizatoric, la Belgrad uriasul centru de conferinte Sava
Center, nu departe de varsarea raului Sava in Dunare, este un centru de
conferinte bine echipat, spatios, in general OK, parca este mult mai OK decat
la ‘Environment for Europe’ la Kiev in 2003, cand inainte de sosirea
ministrilor noaptea se plantau copaci ‘cu verdele-n sus, sa arate
bine’… :). Cand discutiile erau purtate imposibil pe fondul
ciocanelor-pneumatice care spargeau ceva betoane de te minunai cum de nu se
prabuseste tot mormanul, si cand sistemele de sonorizare din ‘sali
vecine’ interferau intre ele de nu se mai intelegea nimic, daca mai era
ceva de zis…
Ca si la Kiev, la Belgrad ‘milioane’ de publicatii, de la pliante
firave la carti groase si butucanoase de multe sute de pagini, care necesita
poate 4 zile sa le citesti. Afise si CD-uri, expozitii cu produse traditionale
si proiectii de filme, nenumarate chestiuni legate de mediu, receptii si
speach-uri de nu se mai termina. Te intrebi, oare cat din aceste pareri emise
ajung cat de cat la un receptor uman? Si cat de mult este poluare, balast,
mizerie? Cum vor fi ‘selectate’ publicatiile inainte de comasarea
bagajului de X kg pentru avion? Si trimiterea lor acasa prin posta are ceva
costuri, cam 10 euro/ kg, pentru srb-ro, dar daca te gandesti la valoarea
lor…? Desigur, aici daca nu trimiti cel putin 10-15 kg nu ai facut prea
mare branza, iar siguranta postei… Cam jumatate in rusa, jumatate in
engleza, pe langa care mai sunt nesemnificativ de putine in alte ‘limbi
marunte’, oricum o incredibil de mare energie investita in a le gandi,
a le finanta, a le produce…. Vad ca a aparut si volumul reprezentativ
despre Carpati a Natiunilor Unite, imi place ca vad pozele mele atat la
inceputul unor capitole, cat inclusiv pe coperta din fata si spate: tineri
tarani/ taranci dansand in Maramures, clai in peisajul maramuresean…
frumos. Dealtfel, am mai adus si eu cateva teancuri de publicatii realizate de
noi, de-abia mai am cateva din ele. Cati vor citi acele pagini, cati vor
contempla acele poze? Vor schimba ele ceva? In ce masura vor fi respectivele
publicatii doar mizerie? … hhmmm …
Dupa cateva zile de astfel de concentrare de evenimente, de prezentari claie
peste gramada, discutii, si pareri, si semnarea de documente de parteneriat, si
planuri de viitor, si proiecte, pana si cei ‘antrenati’ ajung sa
devina cam apatici, iar cei care sunt prima data in astfel de locuri, deja sunt
‘terminati’. Multi pleaca prin oras, la plimbare, cand ‘nu se
mai poate’. In ‘pauze’ mai trebuie sa comunic cu cei de acasa,
mai trebuie completat un formular, 7 documente, sa nu uiti ca existi. Opt zile
pline (8-15 oct) neintrerupte, cu astfel de program, din zori pana
noaptea… nu seamana cu efortul obisnuit de munca ‘normala’. Plus
ca mai trebuie sa si zambesti, ca da, totul este OK, este parte din
afacere… :) Are si parti bune, macar nu mai auzi de circul politic
permanent de acasa :)
Merita oare sa fi aici? Intalniri cu cei mai relevanti in domeniul protectiei
naturii, macar vezi ce se mai intampla, si ce nu se intampla cu toate ca se
presupunea ca se va intampla… Cand vezi ca mai apare licarirea credintei
in viitor combinat cu realismul dur al analizei la nivelul concretului, un
geolog albanez, un biolog rus cu uriasa barba roscata, o fata din kazahsatan
care vorbeste engleza si poate exprima un punct de vedere coerent despre cum
vede ea Lumea… Batrani lupi de mare din Islanda, americani, germani si
alte zeci popoare… Olandezi care povestesc de conservarea biodiversitatii
: amuzant, prin reconvertirea terenurilor arabile la Natura! Reducerea
emisiilor, sustenabilitate, proiecte de inverzire a oraselor si povesti cu
frisca expuse de Banca Mondiala… milioane de pliante cu
‘empowering’ care cred ca In Realitate ca se poate traduce
‘impovarare’…
A fost si o expozitie cu mere din soiuri traditionale, diverse forme, culori,
arome: totul semi-natural, nestandardizat, nemodificatgenetic, doar selectat de
stramosii nostri umani pe baza merilor salbatici-padureti. Am adus si eu o
punga de mere din livada noastra. Era o expozitie din toata Europa. Acum aceste
soiuri urmeaza sa dispara sub presiunea standardelor UE, cand o livada trebuie
sa faca mere identice, care sa stea frumos incolonate: mere galbene cu gust de
masline, mere verzi cu gust de carnati, mere rosii cu gust de motan, fara
seminte si cu diamatrul de 9,8 +-0,1 cm. Asa le sta bine in economia de piata,
mere cu gust de cascaval, cu gust de slanina, mere verzi sau rosii, dar fara
pete, fara zbarcituri, fara coaja :)… Future, sau nu asa se scrie?
Belgradul? La fel ca si in anii anteriori, inca are in centru cladirile
bombardate, terase prabusite, culoare-gaura prin cladire pe unde a trecut
proiectilul-devastator: nu sunt multe aceste cladiri, dar destul ca sa iti poti
lejer inchipui ce a fost pe aici in acele momente. O capitala europeana la
trecerea din secol 20 in 21? Oare cum de a fost posibil? Desigur, cunoastem
cauzele, epurari etnice, genocid, interventie militara, dar parca suna
imposibil, in Europa, la 100 km de Timisoara… sau poate ca nu suna
incredibil, daca a fost posibil la Timisoara masacrul in 1989… militarii
contra civili… si unde au fost pe atunci marii lideri de azi? Taceau,
taceau in liniste, sa nu ii auda nimeni, eventual il felicitau lingusitor pe
Ceusescu! Jalnica treaba mare.
Dealtfel, prin Belgrad este relativ OK, situatia nu prea difera de state cu
pretentii de noi membre UE. Circulatie infernala in orele de varf, sau aproape
permanent. In zona Novi-Beograd, pe langa cladirile de metal si sticla,
dominante in peisajul urban modern, apare langa Sava pe langa podul de cale
ferata o adevarata favela, nu extraordinar de extinsa, dar oricum nici mica, un
loc cu cocioabe acoperite de gunoaie, cu oameni degradati la niveluri subumane,
niste sobolani care se zbat intre existenta si degradare. Nu prea cred ca mai
exista in Europa un astfel de loc. Pe langa aceste ‘locuinte’ trec
sosele supraetajate, pe care nu sunt rare masinile luxoase… o ruptura
sociala hiper-clara.
Serile tarzii iesim ici-colo, dar discutiile raman tot la doctorate despre
melci si la mlastini desecate, la UN si REC, la EEB si EcoForum, la EEA si
IUCN, la ECNC si UNESCO, la UE si Natura 2000 si Emerald, la mediu... parca nu
putem gasi o alta tema... desi canta rusii/ rusoaicele cand tiganii
interpreteaza ‘ceva de-acasa’ desi sarbii darzi/ sarboaicele infocate
urla cand martini rosso a fost cam mult si trompeta, vioara si contrabasul le
atinge o coarda interna, dar si dupa aceea, in tacere, revine intrebarea:
‘la voi cum e cu padurile’, ‘la voi cum e cu parcurile
nationale’, ‘cat de puternic e ministrul mediului’, ‘ce
le-ai face vanatorilor cand sti ca in sezonul de acum au cota de a impusca
peste 300.000 de ciocarlii de camp in Romania.. oare cine-s imbecilii care au
aprobat aceste cote’, ‘cand iesim sa ne plimbam cu prietena si
copilul ei prin Padure…’, ‘ai auzit cum trec noaptea
cocorii’? Cum
trec noaptea cocorii!
Peter
_________________
www.nuclearinfo.ro
ARIN
Al. Cinematografului 2, bl. H3, sc. 2, ap. 27
810271 Braila, tel. 0740.026091
__________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around
http://mail.yahoo.com
