Privind din avion peisajul corean, ai impresia ca are doar 3 componente: 1. 
dealuri/ munti impaduriti masiv, 2. lunci ale cursurilor de ape in care sunt 
asezari si orezarii ocupand antropic toata suprafata orizontalizata, si 3. zone 
costiere. Coasta vestica, ca si cea sudica este puternic 'franjurata', cu multe 
estuare care intra de-a lungul raurilor destul de adanc spre interiorul 
uscatului, ca si o sumedenie de insule si insulite care continua prezenta 
'uscatului' spre mare: in total cca 3.000 de astfel de insule apartin de 
Korea. Tara este inconjurata de apele marine spre vest (Marea Galbena), spre 
sud (Marea Chinei de Est) si spre est (Marea Japoniei). Avand atat de multa 
prezenta marina, exista in Corea de Sud o mare diversitate (si totodata o mare 
cantitate) de 'hrana marina' (sea food), iar vizita la o piata majora de acest 
gen devine o amintire de neuitat. 
 
Azi am vizitat o astfel de piata in orasul numit Masan (vest de Busan, care are 
peste 3 mil locuitori), in sud-estul Korean. Erau probabil cca 40-50 de specii 
de pesti, cca 10 specii de crustacei (raci, crabi), cateva specii de holoturii, 
ascidii, vreao 15 specii de scoici, vreo 10 specii de melci etc. Animalele de 
vanzare sunt vii in acvarii sau alte recipiente, ori sunt moarte si puse pe 
gheata, ori sunt deja uscate (atarna mari pisici de mare uscate, vrafuri de 
caracatite, gramezi de pesti marunti etc). Rechini, pisici de mare, nenumarate 
caracatite si sepii..., vii, uscate sau pe gheata, fantastic ce este pe aici. 
Cand vezi un lighian cu 3 sepii, care in valuri rapide isi schimba culorile si 
desenul... incredibil ce capacitate de a isi modifica aspectul... dar degeaba, 
asta nu le mai ajuta. Doar dintre anghile sunt poate vreo 5-6 specii. Pare ca 
in zona, mancarea 'oferita' de mare este un important constituent al meniului 
zilnic. Plus orez. Dar,
 resursele naturale nu sunt inepuizabile, iar la o asemenea rata de utilizare, 
cand doar in piata de aici sunt probabil prezente la un moment dat cateva sute 
de tone de 'biomasa animala marina' ... cat se poate intinde coarda? 
 
In estuarul de la marginea orasului, mari vapoare incarcate si descarcate, pe 
maluri din ce in ce mai multe platforme industriale, zone rezidentiale etc. Se 
mai trage cate-un dig, se mai 'recupereaza' teren de la mare, iar tot ce exista 
pe aici inainte, toata biodiversitatea marina, de la crabi la pesti si scoici 
si pasari din zone costiere, totul devine o amintire stalcita sub senilele 
'progresului'. Despre protectia naturii se discuta in schimb in termeni 
festivisti, pompos aratand cat de mare este grija statului X sau Y fata de 
generatiile viitoare care si ele au dreptul sa ... vada migratia de cocori. 
Poate pe filme de arhiva.
 
In Corea de Sud, practic tot terenul orizontalizat este ocupat de 
infrastructura antropica, orase care se ating unele pe altele, incat mergi 2 
minute printre terenuri de orez pana la localitatea invecinata, pragtic 
inchegandu-se un urias megalopolis in care alearga nenumarate masini, aporoape 
toate numai Kia, Daewoo si Hyundai, marci locale, ca si electronicele de gen 
Samsung, LG... Numai Seoul, capitala, are cca 19 milioane de locuitori, deci 
aproape cat toata Romania. Daca te plimbi prin Korea, remarci cat de multe fete 
tinere si frumoase poti vedea la tot pasul. Nefiind singurul care remarca asta, 
observi ca multe dintre acestea au deja copii mici. La ora actuala Korea este 
una dintre cele mai dens populate tari din lume, iar daca luam in calcul ca o 
mare parte a tarii este reprezentata de zone muntoase/ deluroase care sunt 
lipsite de asezari, vedem ca exista o uriasa concentratie de oameni pe la 
zonele de coasta si de-a lungul terenurilor mai
 orizontale, lunci de rauri, campii costiere etc. Cu o populatie de cca 49 
milioane de oameni, o crestere economica sustinuta, ramane din ce in ce mai 
putin loc pentru 'natura' (in afara locurilor 'abrupte'), asa ca in stilul 
acesta acest 'tigru asiatic' se va ineca odata si odata in propria sa mare 
galbena.  
 
Peter
 
      


      

Raspunde prin e-mail lui