Interviu în exclusivitate cu Daniel Funeriu

Are 37 de ani, este arădean şi e unul din „creierele” care a părăsit România 
acum 20 de ani. Lucrează în domeniul cercetării, iar rezultatele sale sunt 
recunoscute în toată lumea. A profesat în instituţii prestigioase din Franţa, 
SUA şi Japonia, iar din 2006, de când a câştigat cel mai mare premiu de 
cercetare oferit de Uniunea Europeană, 2 milioane de euro, este director de 
cercetare la Universitatea din München, Germania. Pentru că a reuşit tot ce 
şi-a propus pentru el, a decis că e timpul să vadă ce poate reuşi pentru ţara 
sa. Preşedintele Traian Băsescu l-a numit în funcţia de vicepreşedinte al 
Comisiei Prezidenţiale pentru Educaţie. Din această poziţie, ne-a acordat un 
interviu în exclusivitate. CV Daniel Funeriu






if(!window.goA)document.write('');







if(window.goA)goA.addZone(,{displayOptions:{bannerhome:'http://ad.adverticum.net'}});

„Nimic nu mişcă fără politic”
Jurnal arădean:  Aţi prezentat, de curând, la Arad, raportul Comisiei
Prezidenţiale pentru Educaţie. La ce şi cui foloseşte acest raport?
Daniel Funeriu: Raportul comisiei noastre serveşte la stabilirea unui 
diagnostic exact, clar, bazat pe date concrete şi pe studii profesioniste 
precum şi la trasarea unor soluţii concrete, nepartinice.
Pe lângă aspectele tehnice pe care le atinge raportul, el mai are un rol 
fundamental în opinia mea: situaţia gravă în care se află sistemul educaţional 
din România a fost asumată de cea mai înaltă instituţie a statului: 
preşedinţia. Prin urmare, statul, prin braţul său executiv - guvernul -  are 
de-acum obligaţia de a acţiona, nu mai poate ignora această situaţie.
Raportul are şi o utilitate socială mare: plasează educaţia în centrul 
dezbaterii publice (foarte important în an electoral) şi ne readuce cu 
picioarele pe pământ pe aceia dintre noi care credeam că, dacă luăm medalii de 
aur la olimpiadele internaţionale înseamnă că avem un sistem educaţional 
performant. De fapt este tocmai invers. M-aţi întrebat cui serveşte acest 
raport.
Tuturor celor care au puterea să facă ceva în sistem, şi mă refer aici 
preponderent la partide. Orice partid este liber să preia ce elemente doreşte 
din acest raport şi să le pună în practică. Aş fi foarte fericit dacă aş vedea 
acest lucru, repet, din partea oricărui partid!
A mai servit ca suport pentru semnarea Pactului Naţional pentru Educaţie, lucru 
foarte important dacă ne gândim că este prima dată după integrarea în UE când 
toate partidele sunt de acord cu o direcţie strategică. Raportul serveşte şi la 
nivel european: Ambasada Franţei, de exemplu, l-a tradus şi transmis 
autorităţilor de resort de acolo.
Jurnal arădean:  În ce masură credeţi că soluţiile propuse în raport vor deveni 
cu adevarat funcţionale în sistemul de învăţământ românesc?
Daniel Funeriu: În măsura în care partidul sau partidele care vor guverna vor 
aplica Pactul Naţional pentru Educaţie pe care preşedintele Băsescu l-a 
promovat, iar partidele l-au semnat. Şi în măsura în care noul guvern va adopta 
rapid un nou set de legi ale educaţiei, de care avem atâta nevoie. Dar şi în 
măsura în care oamenii din sistem vor fi formaţi din punct de vedere 
profesional pentru a aplica aceste legi.
Am să vă dau un singur exemplu: se preconizează descentralizarea administrativă 
şi, parţial, a programei şcolare. Cum poate, de exemplu, un primar dintr-o 
comună să se implice în viaţa şcolii dacă nu a învăţat acest lucru niciodată?
Nu putem să-i punem în braţe o responsabilitate pentru care nu l-am pregătit. 
De aceea eu insist ca acest proces de descentralizare să fie făcut, cel puţin 
de data aceasta, cu cap şi nu aşa cum e tipic la noi, să facem o lege şi vedem 
dup-aia cum o mai şi aplicăm.
Jurnal arădean:  Ce rol are politicul în punerea în practică a soluţiilor din 
raport?
Daniel Funeriu: Spuneam mai înainte că soluţiile pentru sistemul educaţional nu 
trebuiesc politizate. Aşa este, dar deciziile importante, formularea şi 
aprobarea legilor sunt acte politice în orice ţară. Cel puţin teoretic cu asta 
ar trebui să se ocupe politicienii din România! Soluţiile raportului, dar şi 
alte măsuri necesare, trebuie traduse în legi, ordine de ministru etc. Aşadar, 
politicul are cheia.
Pe de altă parte, vedem cum legi importante sunt declarate anticonstituţionale, 
altfel spus cad testul calităţii minime. Asta ne arată că cei care aprobă legi, 
parlamentarii, nu au calitatea minimă necesară pentru această muncă! E ca şi 
cum un croitor ar vinde haine pe care le-a ars la călcat!
De unde se vede clar necesitatea ca partidele să prezinte la aceste alegeri 
oameni cu competenţe demonstrate în domenii pe care le clamează pe la 
televiziuni ca fiind „prioritare”. Reforma clasei politice trebuie să înceapă 
cu profesionalizarea partidelor. Eu, ca cetăţean, vreau să văd un partid 
capabil să-mi indice în fiecare comună importantă un profesionist în educaţie, 
unul în economie etc.
Nu este un secret, de aceea m-am angajat şi politic în PD-L, pentru că nimic nu 
se poate mişca fără sprijin politic la nivel înalt. Doar un exemplu vă dau: 
Comisia de Educaţie de la Camera Deputaţilor a fost condusă în această 
legislatură de o persoană care nu a profesat niciodată în sistemul educaţional. 
Şi aş dori să mai spun un lucru: sistemul educaţional din România nu poate să 
fie mai de calitate decât calitatea statului însuşi. Iar statul român are mult 
prea multe disfuncţionalităţi pentru ca educaţia să fie o insulă de excelenţă 
într-o mare de mediocritate.
De aceea politicul, cel puţin aşa cum se va defini el după alegeri, are 
responsabilitatea de a face statul, în întregul său, funcţional. Este un mare 
şantier: constituţia, educaţia, sănătatea, justiţia, întărirea instituţiilor 
trebuiesc toate făcute funcţionale şi foarte repede!
Jurnal arădean:  Care consideraţi că este cel mai mare defect al sistemului de 
educaţie din România? Dar principala sa calitate?
Daniel Funeriu: Cel mai mare defect al sistemului de educaţie din România este 
salarizarea profesorilor. Ceea ce duce automat la scăderea sensibilă a 
calităţii celor care intră în sistem. Cariera didactică nu este atractivă, iar 
fără sporirea aceastei atractivităţi nu vom avea niciodată calitate.
Am să vă dau cifre. În România, un profesor câştigă în medie undeva sub 90% din 
PIB pe cap de locuitor. În ţările UE un dascăl câştigă peste 140% din PIB pe 
cap de locuitor. Un dascăl spaniol sau italian este mult mai sus în piramida 
socială a ţării sale decât un dascăl din România. Este imperativă 
repoziţionarea socială a meseriei de dascăl, astfel încât cadrele didactice 
să-şi recapete rolul de model în societate, în mare parte pierdut în ultimii 
ani. Îmi este greu să spun care este principla calitate a sistemului atâta timp 
cât peste 50% din tinerii până la 15 ani sunt analfabeţi funcţionali, adică nu 
au capacitatea de a înţelege ceea ce vrea un text să spună. Dar ştiu care ar 
trebui să fie principala calitate a sistemului: elevul.
Orice măsură, orice leu cheltuit trebuie să răspundă întrebării: cu ce se alege 
elevul din asta? Eu m-am săturat ca sistemul educaţional din ţara mea să 
risipească cu nonşalanţă cel mai mare capital pe care îl avem: calitatea umană. 
Şcoala românească trebuie să devină acea structură în care, indiferent de 
originea socială sau etnică, tinerii noştri să înţeleagă un lucru fundamental: 
succesul este deschis tuturor iar viitorul aparţine celor care îşi constituie 
cel mai bogat patrimoniu educaţional şi învaţă să-şi gestioneze viaţa armonios. 
Iar cuvântul de ordine în şcoală să fie respectul: înainte de toate faţă de 
tine însuţi, faţă de lege, faţă de cei din jur, faţă de mediul care te 
înconjoară, faţă de tradiţiile noastre.
Jurnal arădean:  Trăiţi în afara României de 20 de ani. Ce argumente aveţi 
pentru a-i face pe oamenii din sistemul de învăţământ românesc să creadă în 
dumneavoastră?
Daniel Funeriu: Da, am plecat din România în 1988. Dar am fost plecat doar 
fizic şi de 3 ani cred că sunt tot atât de mult în România cât şi în Japonia şi 
Germania, unde am activat. Nu a fost zi în care să nu ştiu cu exactitate ce se 
întâmplă în ţară. Suntem în era comunicaţiilor până la urmă.
Argumentele de care vorbeaţi nu se clamează ci se impun în timp, se construiesc 
cu migală şi ar trebui să se judece prin prisma a doar doi parametri: 
realizările profesionale şi calitatea umană. Sigur, ar fi uşor să spun că am 
fost cel mai, cel mai şi iarăşi cel mai, dar încă o dată, realizările trebuie 
să vorbească de la sine. Ale mele sunt disponibile pe internet, oricine le 
poate consulta. Iar în ceea ce priveşte calitatea umană, ea trebuie judecată în 
timp.
Dezbateri ca cea de la Arad vor fi organizate în toate judeţele tării, unde 
sper să cunosc şi să mă cunoască tot mai mulţi oameni ai şcolii. Aşa doresc să 
îi conving pe oameni că împreună putem face ceva pentru şcoala din România, iar 
influenţa în sistem nu poate fi obţinută peste noapte. Dar pentru că insistaţi, 
cred că un atu important este faptul că am experimentat „pe propria-mi piele” 
sistemele de educaţie din România, Franţa, SUA, Japonia şi Germania. Îmi place 
să spun că sunt un expert în... normalitate şi sisteme de educaţie funcţionale. 
Exact lucrurile de care România duce lipsă! Dar în nici un caz nu aş dori să 
fiu perceput ca „unul venit din străinătate care ne dă lecţii”.
Sunt destui de acest gen.
Jurnal arădean:  Pe vremuri, eraţi un olimpic cu care România s-a mândrit. Acum 
sunteţi un cercetător ale cărui rezultate sunt recunoscute la nivel 
internaţional. În general, „creierele” noastre, odată plecate în afara ţării, 
nu se mai întorc. Dumneavoastră de ce aţi făcut altfel?
Daniel Funeriu: „Pe vremuri”... ce ciudat sună! Mă face să mă simt brusc mai 
bătrân! Motivaţia mea este simplă: după ani buni petrecuţi în străinătate cred 
că am înţeles, măcar parţial, anumite mecanisme şi raporturi de forţe care 
dirijează lumea.
Nu întâmplător am ales să activez în UE, SUA şi Japonia: acestea sunt centrele 
de comandă ale destinelor planetei. România trebuie să se integreze în acest 
circuit al valorilor, nu mai putem să fim mâna de lucru ieftină a Europei. Am 
reuşit ceea ce mi-am propus pentru mine, iar acum a sosit timpul să văd ce pot 
reuşi pentru ţara mea care, aşa cum e ea, mi-a dat multe. Fie şi numai un 
capital afectiv şi o sensibilitate care mă fac să mă simt zi de zi un om bogat!
Aş vrea ca nici un copil al României să nu mai trebuiască să treacă prin ce am 
trecut eu pentru a reuşi în viaţă.
Jurnal arădean:  Ce înseamnă Aradul pentru dumneavoastră?
Daniel Funeriu: În primul rând, locul naşterii mele, care pentru orice om 
înseamnă mult. Înseamnă un spirit aparte, îneamnă mult bun simţ, ceea ce în 
România e ceva rarisim astăzi, înseamnă oportunităţi şi un mare potenţial.
Am întâlnit, de exemplu, la această dezbatere directori de şcoală extraordinar 
de dedicaţi şi nu pot decât să îmi imaginez ce minuni ar fi realizat ei dacă ar 
fi fost într-un sistem funcţional.
Nu e întâmplător faptul că Aradul, prin domnul Dacian Ţolea, e prima 
municipalitate din România care organizează astfel de dezbateri (sper, urmate 
de efecte!) tocmai pentru a-şi arăta interesul pentru educaţie. Mai înseamnă 
exemplul unui oraş multicultural, dar care are nevoie de mai multă vizibilitate 
la nivel naţional şi european.
Cine este Daniel Funeriu?
S-a născut la 11 aprilie 1971, la Arad. Are dublă cetaţenie, română şi 
franceză. A fost olimpic internaţional la chimie. În 1988, pe când avea 17 ani, 
s-a stabilit, singur, în Franţa. În 1995, a absolvit, ca şef de promoţie, o 
facultate de elită în chimie („Grande Ecole”) la Strasbourg.
A fost colaborator strâns al unui laureat Nobel, cu care a obţinut în 1999 
doctoratul (summa cum laudae) în chimie, la 28 de ani. Din acelaşi an a devenit 
conferenţiar la College de France Paris. În perioada 1999-2002 a dirijat 
cercetări ştiinţifice la Scripps Research Institute din California, de unde a 
fost recrutat de guvernul japonez.
Între 2002-2006 a condus cercetări ştiinţifice la Institutul de Studii Avansate 
din Osaka. În 2006 a câştigat cel mai mare premiu de cercetare (Marie Curie 
Excellence) oferit de Uniunea Europeană: 2 milioane de euro. Din 2006 până în 
prezent ocupă funcţia de director de cercetare la Universitatea din München, 
clasată prima în Germania.
Din 2007 este expert pe lângă Comisia Europeană. A conferenţiat la prestigioase 
universităţi din lume (Zürich, Sydney, Tokyo, San Diego, Paris etc.) În 2006 a 
fost numit de preşedintele României în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei 
prezidenţiale pentru educaţie şi cercetare, iar din 2007 este consilierul lui 
Theodor Stolojan pe probleme de educaţie şi cercetare. Este căsătorit şi are un 
copil.
D.D.
--- On Tue, 12/16/08, Sarau Gheorghe <[email protected]> wrote:

From: Sarau Gheorghe <[email protected]>
Subject: [inspectori_rromi] Ministrul Ministerului Educatiei, Cercetarii si 
Inovarii
To: [email protected], [email protected], 
[email protected], [email protected], 
[email protected], [email protected], 
[email protected]
Cc: "lista" <[email protected]>, [email protected]
Date: Tuesday, December 16, 2008, 7:35 AM











Petru Daniel FUNERIU - Curriculum Vitae Sambata, 13 Octombrie 2007, ora 14:38 
TEXT SIZE:    

 












Data si locul nasterii:

- 11.04.1971, Arad

Starea civila:

- casatorit

Studii, titluri stiintifice:

- inginer in chimie, European Higher Institute of Chemistry, Strasbourg, France 
(1991-1994)
- masterat (DEA) in chimie organica si supramoleculara, Universitatea Louis 
Pasteur, Strasbourg, France(1994- 1995)
- doctorat, coordonator J. -M. Lehn (laureat Nobel in chimie) , Universitatea 
Louis Pasteur, Strasbourg, France (1995-1999)

Activitate profesionala:

- stagiu stiintific (4 luni) la Merck&Co, Rahway, New Jersey, USA (1994)
- stagiu stiintific (3 luni) la Zeneca Fine Chemicals, Huddersfield, Anglia 
(1994)
- asistent, Universite Louis Pasteur, Strasbourg, Franta (1995-1998)
- conferentiar, College de France, Paris, Franta (1998-1999)
- cercetator stiintific la Scripps Research Institute, La Jolla, California 
(1999-2002)
-cercetator stiintific la National Institute of Advanced Industrial Since and 
Tehnology (AIST), Osaka, Japonia, (2002-2006)
- obtine un grant de cercetare EU de aproximativ 2 milioane Euro, Marie Curie 
Excellence Grant, (2006)
- Marie Curie Excellence Team Leader, Technical University Munich (2006)
- inventii : On-Chip Enzyme Activity Measurement and Applications Thereof, 
On-Chip Measurement of Enzyme Ubiquitination and Applications Thereof, A New 
Class of Soluble b-Amyloid Binders and their use in Alzheimer Disease Treatment

Activitate politica:

- membru in grupul de experti pentru elaborarea "Strategiei cercetatrii din 
Romania intre 2007 si 2013"
- vicepresedinte al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza si Elaborarea 
Politicilor din Domeniile Educatiei si Cercetarii din Roamania (din noiembrie 
2006-prezent)

Limbi straine:

- engleza, franceza, germana , cunostinte de japoneza

 














      

Raspunde prin e-mail lui