= www.ioanciobota.wordpress.com =
INTERVIU - RAMONA ACATRINEI
"Este mult dezmat la discoteca, fetele sunt aproape dezbracate acolo, se aud
doar vorbe urate. Atmosfera este ca de iad - fum de tigara de te ineci, lumini
in penumbra, este multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata
bine despre dicoteca."
"DAR eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din
Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo."
Ramona Acatrinei:
Multi oameni se simt singuri si neimpliniti.
Parintii mei se certau foarte des, iar certurile lor mi-au afectat foarte mult
copilaria. Am crescut un copil frustrat si complexat, nu aveam prieteni in
jurul meu si eram foarte rautacioasa.
Eram asa de revoltata ca tata o facea pe mama sa sufere, incat ii spuneam in
fata, de multe ori: "Te urasc, mi-e rusine ca-mi esti tata", si reactionam
foarte urat.
Pur si simplu "musteam" de frustrare si de rautate fata de tatal meu. Tata
suferea si el pentru ca este dureros - acum imi dau seama cat de mult l-am
ranit, si mi-am cerut iertare pentru asta - ca intr-adevar copilul tau sa vina
la tine si sa-ti spuna ca te uraste.
Este o durere extraordinar de mare pentru un parinte. Oricum ar fi fost el, nu
aveam dreptul sa-i spun ca il urasc. A fost o mare greseala.
Reporter:
Ramona Acatrinei a cunoscut si a gustat bucuriile acestei vieti, in special in
perioada cand era studenta, dar, mai mult decat atat, a ajuns sa cunoasca si sa
guste bucuria suprema - a ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus Cristos si sa-L
"guste" pe Domnul Isus Cristos. A ajuns ca sufletul ei sa fie implinit in
Cristos.
Ramona s-a nascut in orasul Moinesti, jud. Bacau. A studiat Engleza si Franceza
la Facultatea de limbi si literaturi straine la Universitatea din Bucuresti.
- Ramona, cum a fost viata ta inainte de a-L intalni pe Dumnezeu, in mod
personal?
Ramona Acatrinei:
Tatal meu s-a purtat intotdeauna foarte urat cu mama.
De cand ma stiu eu, de cand m-am nascut, am auzit certurile lor, cuvintele lor
de jignire. Mama il injura, tata a inselat-o pe mama de multe ori. Pur si
simplu tata nu a avut niciodata respect si dragoste pentru mama.
Mama nu a fost niciodata fericita, iar certurile lor ma afectau asa de mult
incat ma durea burta de emotii cand se certau si mi-era frica ca tata sa nu o
loveasca pe mama.
Tot timpul uram ideea de familie, uram ideea de a avea o familie vreodata,
pentru ca nu vroiam sa trec prin ceea ce trecea mama.
Mi se parea ca viata este o viata de calvar, si eu nu mi-as dori niciodata o
astfel de familie.
Copilaria mea a fost tot timpul tracasata de certurile lor, ascultam zi si
noapte durerile mamei mele, i-am vazut lacrimile pe obraji, sufeream foarte
mult. Ajunsesem sa-mi urasc tatal. Credeam ca nici nu ma iubeste, nici pe mine
nici pe mama. Desi stiam ca este tatal meu si de multe ori imi arata dovezi de
dragoste.
In astfel de mediu traiam, dar sunt multe familii care traiesc intr-o
astfel de atmosfera. Toate familiile pe care eu le-am cunoscut inainte sa ma
intorc la Dumnezeu, traiau intr-o atmosfera aproximativ la fel. Lipsa de
dragoste si de respect - am cunoscut aceste sentimente inca de mica si in
familia bunicilor mei si in familia rudelor mele, tot timpul am fost martora
unor asemenea manifestari, ca in familia mea.
Eram singura, nu aveam multi prieteni, si imi doream tare mult sa realizez
ceva in viata. Visul meu era sa castig multi bani, sa-mi fac o cariera, sa fiu
independenta. Nu vroiam sa-mi fac o familie, nu credeam in ideea ca exista
familii fericite, cu dragoste, credeam ca lucrurile acestea sunt imposibile, si
nu-mi doream o familie.
Doream sa traiesc cu fiecare barbat care ar fi ajuns in preajma mea, dar nu
doream sa formez o familie niciodata, pentru ca nu credeam in aceasta valoare.
Daca unii dintre prietenii mei m-ar fi cunoscut inainte, nu m-ar fi
recunoscut. Dumnezeu a facut o minune cu viata mea, si El poate face acelasi
lucru cu viata oricarui om.
Am fost socata cand am ajuns la Facultate. Eram intr-o camera de camin
studentesc, in care mai erau inca 3 fete ca mine. Cand m-am dus la baie, am
fost pur si simplu socata. Am vazut fete si baieti impreuna acolo, erau ca si
cainii. Eu nu fusesem niciodata intr-un astfel de context. Eram socata. Toate
colegele mele traiau in imoralitate, iar pe mine ma dispretuiau.
Atunci am experimentat ce inseamna viata de infrangere. Eram disperata.
Incercam totusi sa-mi fac prieteni, pentru ca eram asa de singura.
Atunci am inceput sa fac compromisuri - sa merg la discoteca, sa merg la
chefuri, sa merg in baruri, pe terase, si culmea este ca nu mi se parea ceva
anormal. Aceasta era mentalitatea acelor oameni, acesta era felul in care ei se
distrau, felul in care se simteau bine, aveau senzatia ca se simt impliniti.
Reporter:
- Libertatea sexuala pare acum un standard. Daca nu ajungi acolo, esti
privit cu dispret.
Ramona Acatrinei:
- Asa este. Dar din punctul asta de vedere nu am avut probleme. Pur si
simplu Dumnezeu m-a ferit si cred ca doar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul ca toate
colegele mele aveau relatii sexuale si erau parasite dupa aceea, apoi vedeam
lacrimile lor si auzeam discutiile din camera, ma faceau sa am un mare dispret
fata de baieti si ma gandeam sa nu am de-a face niciodata cu niciunul dintre ei.
Dumnezeu m-a ferit sa fac un pas pe care sa-l regret.
Dar in schimb, la discoteca, la chefuri, mergeam si eram tot timpul dezamagita
pentru ca baietii erau intotdeauna interesati de aspectul fizic si asta ma
facea sa-i dispretuiesc. Nu ma legam sentimental de nimeni, mai ales ca ma
speria ce pateau colegele mele de facultate.
Fetele au un suflet extrem de sensibil, chiar daca de multe ori afiseaza o
masca de incredere in sine. Cu o tigara in mana, cu o fusta scurta si cu o
atitudine dispretuitoare la o terasa, poti sa crezi ca fetele astea sunt asa de
implinite.
Dar, daca ajungi la inima lor si le asculti povestile, sa vezi cum plang dupa
aceea si cum spun ca: "Am fost dezamagita si m-a parasit. L-am iubit si am
cedat" - am auzit atatea povesti din astea de dragoste si am vazut atatea inimi
frante. Toate astea de la fete la care nu te asteptai, fete care tot timpul
sunt cu zambetul pe fata si cu o atitudine de genul: "Eu am tot ce-mi doresc,
eu pot totul". De fapt este atata suferinta, atata neimplinire in vietile lor.
Si eu abordam o atitudine de om implinit, mai ales la discoteca. Dar cand
ajungeam in camera mea eram atat de singura, atat de nefericita. Baietii
acestia, daca nu faceam ce vroiau ei, plecau, cautau alte fete..
Am ajuns la concluzia ca tot ceea ce conta era interesul propriu. Eu sa ma
simt bine. Daca eu ma simt bine, altceva nu mai conteaza. Aici si acum sa ma
simt bine, clipa de maine nu mai conteaza, iar eu sufeream ingrozitor. Era o
suferinta inconstienta, nu stiam de ce sufar, nu stiam de ce ma simt atat de
neimplinita cand ajung acasa de la discoteca.
Reporter:
Ramona, tu ai reusit sa vezi spectacolul lumii si "cu masca" si "fara
masca", ai reusit sa vezi si ce este in spatele mastilor.
Ramona Acatrinei:
Cred ca eu eram cel mai bun subiect de studiat, pentru ca eu purtam o masca
si cand ajungeam in camera mea imi lasam masca jos si ii vedeam si pe ceilalti
cu masca si fara masca. Pana la urma, nevoile umane sunt aceleasi - nevoia de a
fi iubit, de a fi respectat, de a fi acceptat asa cum esti - acestea sunt
valabile si pentru crestini si pentru necrestini.
Dar oamenii acestia incercau ei insisi sa puna mana pe aceste impliniri, si
sa-si implineasca viata in felul in care ei credeau ca este bine. Erau
incercarile lor si este firesc sa cauti, dar daca tu cauti unde nu trebuie,
este clar ca nu vei gasi decat neimplinire si esec.
Traiam si eu si ei din esec in esec. Pacatul este dulce atunci cand il
faceai, dar apoi consecintele erau o inima franta si neimplinire.
In aceasta perioada, am intalnit cateva fete crestine, de la organizatia
Alege Viata, care au venit la usa mea. Au batut: "cioc, cioc", la usa, iar eu
le-am poftit inauntru.
Reporter:
Ceva de genul "Knock, knock on the heavens door". (cioc, cioc la usa
cerului)
Ramona Acatrinei:
Da, sau mai bine spus "knock, knock on the hells door" (cioc, cioc la usa
iadului), pentru ca acolo in camin nu erau portile raiului, ci erau portile
iadului.
Fetele au intrat in camera mea, le-am ascultat, dar toate informatiile mi-au
intrat pe o ureche si mi-au iesit pe alta.
Mai tarziu, am mers la mare impreuna cu cei de la "Alege Viata". Acolo am fost
uimita sa descopar tineri de varsta mea, frumosi, plini de viata si de bucurie,
plini de veselie, care se distrau atat de frumos, FARA sa vorbeasca vulgar.
Iti dai seama, pentru mine erau asa de obisnuite glumele vulgare, de prost
gust, de dispret si de batjocura vis-a-vis de fete cateodata.
Nu-mi venea sa cred ca erau baieti care se purtau frumos cu fetele si le
vorbeau cu respect, fara nici un interes fizic. Prima mea reactie a fost ca
oamenii astia sunt ipocriti, nu credeam ca poate fi adevarat.
Mi se parea ca sunt niste oameni care au instinct de turma, toti se duc intr-un
loc si nu au personalitate.
Nu intelegeam de ce oamenii acestia vorbeau despre Isus asa de mult, mi se
parea ca sunt blocati pe ideea asta.
Cand am inteles, m-am rugat Domnului si I-am spus: "Doamne, Tu poti sa-mi
atingi si mie viata, Tu poti sa ma schimbi si sa-mi implinesti viata. Nu mai
pot sa umblu asa, nu mai pot. Vreau sa te accept in viata mea, si vreau sa ma
bucur de relatia cu tine."
Din clipa aceea toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. Dumnezeu mi-a
dat un cadou minunat exact atunci. Ceea ce eu am tanjit intotdeauna - sa am
prieteni adevarati. Toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. A fost cadoul
cel mai concret si imediat pe care l-am primit din mana Domnului - o multime de
prieteni adevarati.
Dupa acel moment am mai mers la discoteca, dar ma simteam oribil, parca ma
dedublam. Aveam impresia ca Isus se uita la mine si ma intreaba:
"Ramona, crezi ca eu imi gasesc placere in ceea ce faci tu acum?"
Pur si simplu ma dispretuiam acolo si ma simteam ingrozitor, ma simteam oribil.
Reporter:
De ce crezi ca nu te simteai bine acolo, de ce crezi ca este rau sa mergi la
discoteca sau sa dansezi? Ce se intampla acolo?
Ramona Acatrinei:
Si David a dansat de bucurie. Dar, in mediul acela de la discoteca, este
destrabalare foarte mare. Fetele danseaza sa se expuna. Sa-si expuna trupul,
iar pe baieti ii stimuleaza mult asta, si se leaga multe relatii care duc
imediat la sex si lucruri de genul acesta.
Este mult dezmat, fetele sunt aproape dezbracate acolo, cu fusta de 3
centimetri si decolteuri adanci, vorbe urate, etc. Atmosfera este ca de iad -
fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, era multa destrabalare acolo.
N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca.
Eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din
Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo. Ma duceam pentru ca anturajul ma
tragea, dar nu era locul meu, si de asta ma simteam asa de nefericita.
M-am mai dus de cateva ori, dar m-am simtit din ce in ce mai rau si am zis:
"Gata ! Nu mai vreau !".
Din acel moment m-am hotarat astfel: "Doamne, nu mai vreau sa merg pe 2
cai. Vreau sa Te slujesc pe Tine si doar pe Tine !".
[Non-text portions of this message have been removed]
