=
www.ioanciobota.wordpress.com
=
INTERVIU
- ELI HENTES
“Simteam
un gol tot mai adanc in inima mea; la un moment dat credeam ca
banii vor fi cei care vor completa fericirea si
golul. Am avut bani…nici asta…”
“Apoi
imi spuneam: ‘Cei care fac turnee trebuie sa
fie fericiti’.
In acei ani eram foarte eleganta,
eram tanara,
draguta,
curtata,
aveam bani, faceam
turnee in tara,
in strainatate,
dar…departe de a fi adevarata
fericire.”
“Incepusem
sa
ma
ocup cu ghicitul…ce cumplit.”
“M-a
intampinat sotul
meu si
mi-a spus: ‘Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost
vindecat.’ I-am spus sotului
meu ca
am simtit
si
am strigat: ‘Slava
tie
Doamne! Iti
multumesc…’
“
“Faceam
la sfarsit
de saptamana
chefuri cu bancuri porcoase si
dans pana
dimineata.
Toti
eram departe de Dumnezeu.”
“Am
fost operata
de cancer de mai multe ori. Imi era mila
de fiul meu care nu era impacat
cu Domnul si
de sotul
meu, care se clatinase
foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.”
“Sotul
meu, care inainte imi spunea zilnic ca
ma
iubeste,
m-a parasit
pentru alta
femeie.”
“Pe
moment o iertam pe amanta sotului
meu, dar peste putin
timp imi repugna din inima
o ciuda
si
o manie cumplita.”
“Dumnezeu
m-a vindecat de cancer. Pur si
simplu mi-a disparut
tumoarea, dupa
ce mai multi
frati
si
surori s-au rugat pentru mine.”
“Sa-ti
vezi singurul tau
copil bolind, sa-l
vezi efectiv in pragul mortii,
este ceva cumplit.”
“La
picioarele patului era Satan. L-am vazut
nu numai prin ochi spirituali, l-am vazut
si
prin ochi fizici.”
“Oamenii
erau intunecati
de puterea malefica
a celui rau
si
veneau la bunica mea ca la un purtator
de mesaje divine.”
Eli
Hentes
a lucrat ca
actrita
la Teatrul de papusi
din Targu Mures,
apoi a devenit manechin.
In
familia ei au fost persoane care s-au ocupat de vrajitorii,
iar aceste practici au lasat o amprenta
puternica
asupra gandirii doamnei Eli Hentes.
Mai tarziu a avut probleme de sanatate
si
boli grele.
Eli
Hentes:
-
Bunicii
din partea tatalui
se ocupau cu magia alba,
asa
zisa magie alba.
O practica
oculta,
daunatoare,
pe care, din nefericire astazi
in Romania o practica
foarte multi.
si
cei care o practica
nu stiu ca
aceasta ii duce in iad.
Bunica
mea se ocupa cu ghicitul si
cu descantatul. Nu aveam decat vreo 8 - 10 anisori
cand obisnuiam
sa
stau de-a dreapta ei la masa
si
sa
urmaresc
aranjamentele cartilor
si
toata
practica, care isi
pusese amprenta pe fiinta
mea cruda.
Astfel incat mai tarziu, dupa ani, incepusem sa
practic si
eu. Mai in joaca,
mai in gluma,
dar fara
sa-mi
dau seama ca
de fapt eram o marioneta
in mana Satanei.
Le
ghiceam colegilor mei si
ei erau tare incantati
ca
Eli le ghiceste..
Veneau cu cesti
de cafea, bineinteles
veneau cu o prajitura,
cu un mar,
cu un
dar ca sa
le ghicesc, iar eu nu vedeam ceva rau
in asta si
nici ei.
Dar,
pe zi ce trecea, aceasta
practica
ma
lega tot mai puternic cu niste
legaturi
demonice invizibile, care nu le putea rupe nimeni. Omeneste
nu puteau fi rupte, decat de o putere dumnezeiasca.
Ma
distram bineinteles,
dar colegii imi spuneau ca
tot ceea ce le spun eu este adevarat.
Pentru
ca
nu-mi gasisem
bucuria si
fericirea nici acolo, am inceput sa
fac anumite cursuri, de ghizi, de manechini, devenisem manechin…
Reporter:
-
Ce urmareati
prin toate acestea, ce cautati
atunci? Ce va
lipsea?
Eli
Hentes:
-
Simteam
un gol parca
tot mai adanc in inima mea; la un moment dat credeam ca
banii vor fi cei care vor completa fericirea si
golul. Am avut bani… nici asta. Pe urma imi spuneam: “Cei
care fac turnee trebuie sa
fie fericiti”.
Va
marturisesc
ca
in acei ani eram foarte eleganta,
eram tanara,
draguta,
curtata,
aveam bani, faceam
turnee in tara,
in strainatate,
dar… departe de a fi adevarata
fericire.
Faceam
la sfarsit
de saptamana
chefuri cu bancuri porcoase si
dans pana
dimineata.
Toti
eram departe de Dumnezeu.
Reporter:
-
Raspunsurile
pe care le ofereati
colegilor dumneavoastra
atunci cand va
solicitau sa
le ghiciti,
veneau din faptul ca
intuiati
ce aveau ei nevoie, sau efectiv simteati
ca
altcineva va
comunica
acele lucruri? Era o inventie
a dumneavoastra
sau erati
folosita
ca “transmitator”?
Eli
Hentes:
-
Bineinteles
ca
toate acestea erau dictate de Satan, pentru ca
lucra in subconstientul
meu, iar gura mea debita ceea ce vroia Satan sa
comunice si
oamenii erau incantati.
Ma
intorc iarasi
putin
la bunica mea. Mereu casa ei era plina
de oameni evlaviosi
din sat, carora
bunica le ghicea si
oamenii credeau ca
e un dar dumnezeiesc. Dar era ceva demonic, dracesc.
Nici preotul din sat nu-si
facea
probleme. Oamenii erau intunecati
de puterea malefica
a celui rau
si
veneau la bunica mea ca la un purtator
de mesaje divine.
Era ceva cumplit.
Peste
ani, credeam ca
sunt si
eu purtatoare
a acelor mesaje divine, insa
a venit o zi binecuvantata
cand intr-adevar
mi-am dat seama ca
tot ceea ce am facut
era un pacat
cumplit, care ma
ducea in iad. Dar Dumnezeu a trebuit sa
ma
treaca
prin incercari.
Copilul
meu s-a imbolnavit
destul de rau,
incat la 3 ani zacea
pe pat. Avea o pareza
si
la mana
si
la picior, de cateva zile se hranea
doar cu ceai.
Sa-ti
vezi singurul tau copil bolind, sa-l
vezi efectiv in pragul mortii,
este ceva cumplit. Stateam
langa
patutul
lui si
plangeam, spunandu-i lui Dumnezeu: “Doamne,
ia viata
mea si
da-o
propriului meu copil. As
vrea sa-l
vad
ca
traieste,
Doamne. Eu nu mai contez, dar copilul meu sa
nu se chinuie.”
Sotul
meu nu suporta suferinta
copilului si
din pricina aceasta venea foarte rar pe acasa.
?ncepuse sa
bea, venea baut
si
bineinteles
ca
asta agrava situatia
mea. Durerea era si
mai profunda..
?n
aceasta
stare, Dumnezeu mi-a descoperit niste
oameni minunati,
o familie minunata
de oameni cu adevarat
pocaiti.
Prin aceasta
familie - familia Lungu din Targu-Mures
- parintii
mei spirituali de altfel, prin acesti
oameni minunati
L-am cunoscut pe Cristos. Prin modul lor de a trai,
prin viata
lor de zi cu zi in familie - pentru mine a fost un exemplu
extraordinar.
Uneori
credeam ca
joaca
teatru, dar fiind vecinii mei, am inceput sa-i
cunosc mai indeaproape. Ei mi-au spus:
“Eli, orice vei cere lui Dumnezeu cu credinta
vei primi”.
?ntr-o zi mi-au adus o Biblie si
mi-au spus: “Apuca-te
si
citeste
Biblia si
roaga-te
asa
cum stii
tu sa
te rogi. Simplu, nu povesti
invatate”.
Am
inceput sa
citesc si
Dumnezeu a inceput sa
mi se descopere.
In
suferinta
mea, nu aveam de ce sa
ma
agat.
De cine sa
ma
agat?
De sotul
meu care pleca de acasa
si
se imbata?
Cui sa-i
spun oful meu? Copilului meu care avea 3 anisori
si
ceva si
zacea
in pat… el ce sa
inteleaga?
Atunci
am inceput pur si
simplu sa
vorbesc cu Domnul. M-am dus pentru prima oara
la o biserica
evanghelica.
Imi
aduc aminte ca
am plans cu lacrimi fierbinti
si
am spus: “Doamne,
daca
existi,
te rog sa-mi
vindeci copilul. si
vreau ca aceasta
minune sa
se petreaca
chiar astazi
sub ochii sotului
meu.”
Sotul
meu era acasa
in seara aceea si
nu m-a impiedicat sa
merg la acea
biserica,
pentru ca
si
el suferea mult pentru copil. La biserica
incepuse rugaciunea
si
eu m-am rugat printre primii. Mi-aduc aminte ca
a fost o rugaciune
extraordinara,
care a ajuns
la Dumnezeu. Am simtit
in acel moment o putere extraordinara
peste fiinta
mea, am simtit
ca
Duhul lui Dumnezeu lucreaza
chiar in acel moment si
chiar am spus in rugaciune:
“Doamne,
medicii nu i-au mai dat sanse
copilului meu decat maxim 2 ani. Dar Tu, care esti
doctorul doctorilor, arata-i
sotului
meu, care nu crede in Tine Dumnezeu, ca
Tu existi”.
In cele din urma,
cu lacrimi in ochi, i-am multumit
lui Dumnezeu ca
mi-a ascultat rugaciunea,
pentru ca
am simtit
efectiv ca
Dumnezeu s-a atins de copilul nostru.
Acasa
m-a intampinat sotul
meu si
mi-a spus: “Eli,
minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat!”
I-am spus sotului
meu ca
am simtit
si
am strigat: “Slava
tie
Doamne! Iti
multumesc!”.
Baietelul
a venit in fata
mea si
acum putea sa
miste
manutele
si
picioarele perfect.
Reporter:
-
Acest miracol v-a apropiat mai mult de Dumnezeu?
Eli
Hentes:
-
Da, insa
s-a mai intamplat ceva foarte interesant. Practica magiei, care-si
pusese amprenta pe fiinta
mea, m-a urmarit
mult timp, si
Diavolul nu se da
biruit atat de usor.
Inainte
de a ma
pocai
cu adevarat,
incepusem sa
studiez tot felul de practici. Prima data
am studiat practicile oculte si
tainele chiromantiei,
dupa
aceea am trecut la Yoga, apoi la teozofie, dar toate acestea parca
ma
legau si
mai puternic de Satan si
simteam
ca
Duhul lui Dumnezeu imi vorbeste
ca
nu e
bine ceea ce fac.
Chiar
si
Yoga, cu toate ca
par doar exercitii
fizice extraordinare la prima vedere, in realitate nu sunt trasate de
Dumnezeu, ci sunt o fatada
a intunerecului, a Diavolului, ca sa
cuprinda
mai usor
tinerii in cursa.
Sunt
fatade
pe care Satan le foloseste
asa
cum se foloseste
chiar si
de televiziune - ne aduce in fata
anumite emisiuni, chiar si
crestine,
dar in realitate… cat la suta
sunt de alta
natura,
ca sa
ne rupa
de tot ce este dumnezeiesc?
Dupa
studierea teozofiei, Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Am stat in post
si
in rugaciune
si
pur si
simplu am auzit soapta
Duhului: “Opreste-te!
Opreste-te
pana
nu este prea tarziu!”.
Dar am inceput sa-i
spun Domnului: “Doamne,
dar invat
atatea lucruri extraordinare!”.
Duhul lui Dumnezeu imi spunea: “?ti
este de ajuns Scriptura si
ceea ce-ti
voi descoperi Eu prin Duhul Meu pe parcurs”.
M-am
oprit, dar intr-o noapte ma
trezesc lovita
peste picior, ca o lovitura
de palma.
Locuiam la etajul 3 la bloc si
afara
era undeva un neon care batea
cumva spre camera.
Mi-am zis:
“Cu
siguranta
sotul
meu s-a dus la baie si
cine stie cum m-am dezvelit si
m-a lovit peste picior.”
Dar nu era sotul
meu. La picioarele patului era Satan. Efectiv l-am vazut
nu numai cu ochi spirituali, ci l-am vazut
si
prin ochi fizici. Lumina batea
din spatele lui. I-am vazut
fizicul, era ranjit inspre mine. Mi-am dat seama ca
este Satan. Statea
pe marginea patului la picioarele mele. Sotul
meu era langa
mine, sforaia.
M-am
ingrozit. Pentru ca
deja stiam
cum sa
ma
rog Domnului, m-am acoperit cu patura,
m-am intors spre sotul
meu si
am inceput sa
ma
rog: “Doamne,
indeparteaza-l
te
rog pe cel rau..
Indeparteaza-l
si
ia-mi Doamne duhul de frica”.
stiam
ca
Satana lucreaza
foarte mult si
prin duhul de frica,
care, daca
te cuprinde, poate pune stapanire
pe tine. Domnul a indepartat
duhul de frica
si
am adormit foarte repede. Am si
uitat ca
Satana era la picioarele mele.
A
doua noapte, a venit Satana in vis din nou. A inceput sa
ma
acuze, sa-mi
spuna:
“Tu
mi-ai slujit mie, tu trebuie sa-mi
slujesti
in continuare. Tu ai ghicit, ai facut
tot felul de practici, chiar Yoga, ai studiat asta, ai facut
asta”.
Atunci
am spus: “Chiar
daca
am facut
asa,
eu acum vreau sa-i
slujesc stapanului
meu”.
El zicea: “Te
voi distruge”.
Cauta
in vis sa
ma
distruga,
dar m-am trezit. si
m-a cuprins iarasi
frica. Am luat Scriptura si
pana
spre dimineata
am citit.
A
treia noapte, din nou a venit Satana, tot in vis, in chipul unui om
credincios. Insa
mi-am dat seama din Cuvantul pe care-l citisem chiar cu o noapte
inainte, cand mi se aratase,
ca
ceea ce-mi spunea Satana - chiar din Evanghelia dupa
Matei citisem - era rastalmacit,
deci nu era Cuvantul clar al lui Dumnezeu. Atunci am spus: “Pleaca
Satano de aici, pentru ca
tu nu esti
omul lui Dumnezeu, nu esti
trimisul lui Dumnezeu”.
In
acel moment, i s-a transfigurat chipul. Privirea ii era diabolica
si
ranjetul la fel. Atunci a cautat
din nou sa
ma
omoare prin vis, dar am strigat si
cu adevarat
am reusit
sa
ma
rog si
sa
spun: “Sangele
lui Cristos sa
te faca
sa
dispari si
sa
te mustre”.
Atunci el s-a spulberat in mii si
mii de bucati.
Viata
mea se schimbase total. Din Eli care spunea bancuri chiar porcoase,
de asta
data
marturiseam
ce a facut
Domnul in viata
mea, cum Dumnezeu mi-a vindecat copilul, cum Dumnezeu l-a indepartat
pe Diavolul,
cum Dumnezeu mi-a dat atata pace.
Pana
atunci ochii mei erau plini de lacrimi. Nu ma
simteam
implinita.
Sotul
meu venea tot mai baut
acasa,
ma
batea,
parintii
mei si
rudele mele nu ma
intelegeau.
Intre
timp, sotul
meu, care inainte imi spunea zilnic ca
ma
iubeste,
m-a parasit
pentru alta
femeie.
Pe moment o iertam pe amanta sotului
meu, dar peste putin
timp imi repugna din inima
o ciuda
si
o manie cumplita.
Colegii
spuneau: “Cum,
Eli nu ne mai ghiceste?”
Pana
le-am ghicit, pana
dansam cu ei, pana
mergeam cu ei, eram buna,
apoi, dintr-o data,
Eli s-a stricat de cap. Acum eram toata
numai zambet, numai pace si
mergeam sa
le spun o noua
experienta
cu Cristos.
Am
fost operata
de cancer de mai multe ori. Imi
era mila
de fiul meu care nu era impacat
cu Domnul si
de sotul
meu, care se clatinase
foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.
Dumnezeu
m-a vindecat si
de cancer. Pur si
simplu mi-a disparut
tumoarea, dupa
ce mai multi
frati
si
surori s-au rugat pentru mine.
[Non-text portions of this message have been removed]
