http://www.interesulpublic.ro/gardA_14/recompensa-pentru-hoti_8754
De aici se vede ca nu numai la Rosia a fost coruptie, aurul minjeste...
Peter
Oficialii Ministerului Culturii au plătit ilegal unui inculpat din
dosarul „Aurul Dacilor 200.000 de euro, apoi l-au transformat în
martor al acuzării, în expert internaţional şi au împărţit banii.
Reporterii „Interesul Public au intrat în posesia unor mail-uri
schimbate între reprezentantul Ministerului Culturii şi Cultelor,
Mircea Angelescu, şi unul dintre învinuiţii devenit martor-expert în
dosarul „Aurul dacic, Barbra Deppert-Lippitz, ce dovedesc modalitatea
bizară în care au fost răscumpărate brăţările dacice.
Angelescu o roagă pe experta Lippitz să îi confirme dacă sumele
menţionate de el în mail sunt cele care trebuie livrate în contul său
de statul român, deşi, potrivit legii, ar fi trebuit să existe o
negociere oficială între cei care deţineau podoabele şi MCC, ca
reprezentant al statului român.
Autorităţile române au susţinut că au recuperat brăţările în baza
Convenţiei Unidroit, ratificată de România prin Legea 149 din 24 iulie
1997. Potrivit acestei convenţii, deţinătorul unor bunuri culturale
mobile furate dintr-un stat sau exportate ilegal poate primi
despăgubiri doar dacă se dovedeşte că nu a avut cum să ştie că acestea
sunt furate şi a fost, prin urmare, cumpărător de bună-credinţă.
Altfel, statul din care au fost furate bunurile poate să ceară instan-
ţelor de judecată din ţara deţinătorului să impună acestuia returnarea
bunurilor. MCC a susţinut că buna-credinţă a deţinătorului a fost
demonstrată de către procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Alba Iulia, cei care le-au şi trimis actele din care reieşeau
sumele ce trebuiau plătite.
Numai că, de-a lungul anchetei penale, procurorii au susţinut că nu au
avut contact direct cu deţinătorii podoabelor, ci doar prin
intermediul expertului Lippitz. Ba mai mult, procurorii au declarat că
reprezentanţii MCC sunt cei care s-au ocupat de răscumpărarea
podoabelor.
Vă vom demonstra, în cele ce urmează, modalitatea bizară şi la limita
legii prin care autorităţile române au ales să plătească sute de mii
de euro din bani publici pe nişte brăţări despre a căror autenticitate
sau apartenenţă nu s-a putut pronunţa fără putinţă de tăgadă niciun
expert autorizat din România sau din lume.
De asemenea, vă vom informa cu privire la motivul pentru care MCC,
împreună cu procurorii, nu au ales să parcurgă traseul prevăzut de
lege şi de Convenţia Unidroit, pentru a ajunge la adevăr. Şi mai ales
pentru a recupera brăţările fără a plăti sute de mii de euro din
bugetul de stat. Variantele pe care procurorii, împreună cu
reprezentanţii MCC, le aveau la dispoziţie erau două: ori nu puneau în
discuţie, conform Convenţiei Unidroit buna-credinţă a deţinătorilor
podoabelor, şi le plăteau acestora sumele pe care le cereau pentru
răscumpărarea brăţărilor, ori mergeau în faţa instanţelor din ţările
în care au fost descoperite podoabele şi demonstrau că aceştia nu au
fost de bună-credinţă, că podoabele sunt bunuri culturale mobile,
conform Legii 182/2000, şi cereau judecătorilor să impună predarea
brăţărilor.
Autorităţile din România au ales calea cea mai simplă. Au plătit din
banii publici. Asta pentru că nimeni nu demonstrase autenticitatea
brăţărilor şi, mai ales, pentru că acestea nu făceau parte din
patrimoniul cultural naţional. Dar procurorii şi MCC erau prea adânc
implicaţi în dosarul penal „Aurul Dacilor ca să mai ţină cont de
câteva sute de mii de euro. Motiv pentru care au recurs la un târg cu
expertul Barbra Deppert Lippitz, astfel încât statul român să
plătească sumele cerute de acesta, iar brăţările să intre în
patrimoniul cultural naţional. Târgul a fost menit să asigure, pe de o
parte, capital politic ministrului Culturii, şi nu numai, şi, pe de
altă parte, justificarea prin succes a banilor cheltuiţi de
anchetatorii de la Alba Iulia, în instrumentarea cauzei „Aurul
Dacilor.
Barbra Deppert-Lippitz a fost, în primă fază, suspectă în acest caz.
Procurorii din Alba au susţinut că ea a fost cea care a anunţat
autorităţile române despre existenţa unor brăţări posibil dacice,
posibil din România. Fiind singurul liant dintre traficanţii de
antichităţi şi cumpărători, procurorii au făcut o comisie rogatorie şi
i-au controlat acesteia domiciliul, în speranţa că vor descoperi ceva.
Din învinuit, intermediar al banilor
Nu ştim exact care a fost rezultatul percheziţiei. Cert este că Barbra
Deppert-Lippitz a devenit în scurt timp martor-expert în cauza penală.
Şi intermediar „în acte între statul român şi deţinător. Astfel, toţi
banii pe care MCC i-a plătit pentru răscumpărarea a patru brăţări au
intrat în conturile acesteia, fără ca statul român să ştie unde au
ajuns banii mai departe. Reporterii „Interesul Public au intrat în
posesia unor mail-uri dintre Angelescu şi Lippitz, (vezi facsimil) pe
care reprezentantul MCC le-a depus la dosarul cauzei ca fiind o probă
a faptului că tranzacţia a fost una
