Textul de mai jos l-am scris pe la inceputulu lui August, a ajuns la 6 august pe listele 'mediu', 'natura2000' si 'ape'.
Alexandru Paleologu si parerile despre Lume
In ploaia serii de ieri am citit o carte a lui Alexandru Paleologu, "Breviar pentru pastrarea clipelor", aparuta la Humanitas in 2005.
Am retinut cateva formulari care mi se par a fi interesante, atingand subiecte care ma
intereseaza, si despre care am scris si eu: vanatoarea, educatia, competenta intr-un domeniu, probleme majore ale civilizatiei umane, tehnologia, arta, etica, cultura umana, sau eventual gandirea Indiana. Asa cum este natural, in unele privinte suntem de aceeasi parere, in altele nu.
Referitor la vanatoare, avem o viziune destul de asemanatoare. Privind vanatoarea, Alexandru Paleologu zicea: Lasitatea a inceput de cand a aparut praful de pusca. Lasitate este si in vanatoare, ca nu poti sa lupti cu mistretul cot la cot. Eu nu am facut niciodata vanatoare si imi displace, mi se pare un exercitiu foarte las
sa ucizi niste biete animale care traiesc si ele pe pamant, ca si tine. A fost, ce-i drept, apanajul nobilimii, dar eu unul nu am gustat vanatoarea cu arme de foc. Mai mult respect am pentru vanatorile de foarte demult, care necesitau un oarecare efort si o rezistenta fizica mai mare si cand arma de vanatoare era sageata; mai brutala, mai dura, dar mai barbateasca si mai onorabila.
Privind invatamantul, uriasele transformari si degradarea permanenta a statutului cadrelor didactice, o subminare a calitatii procesului de invatamant, au dus ca din rolul de simbol al profesorului din urma cu un secol, invidiat si recunoscut de intreaga
societate, acum profesorul sa fie un personaj marginal in societate, simbol al incapacitatii, frecvent perceput de elevi ca un dusman frustrat, sarac, coruptibil, ahtiat dupa margarina, un personaj demn de mila, la care eventual poti sa ii dai si un sut in cap. Desigur, atat in trecut cat si acum, invatamantul are o buna doza de sadism, cand profesori nu foarte normali iti vor binele. Mi-a placut cum toata aceasta atmosfera este surprinsa succinct si la obiect in formularea lui Paleologu: Am ramas cu sentimentul ca scoala primara de stat era un loc unde se exercita un soi de sadism asupra copiilor. Acum cred ca s-au mai schimbat lucrurile. Am auzit chiar de cazuri in care profesorii au fost batuti de elevi
Cred ca orice om inteligent este interesat de caile realiste pentru urmarirea atingerii rezultatelor, conditiile eficientei etc. Cea mai importanta preconditie, consider ca este interesul personal pentru subiect. Asa cum scrie si Paleologu, Omul devine competent in ceea ce iubeste. Daca nu esti realmente, personal si profound interesat de un anume subiect, este probabil imposibil sa ajungi la nivelul necesar pentru a avea performante. Invatamantul bazat pe constrangere, pe fortarea notei din exterior, duce cel mult la niste rezultate de moment, dar si la o scarba majora fata de subiect, si la lipsa oricarei dorinte de a continua atunci cand dispare constrangerea. Invatamantul bazat pe trezirea interesului, pe deschiderea atractiei spre subiect, creste sansele aparitiei unui interes pe termen lung, care in timp duce la performante
majore.
Privitor la aceeasi activitate, aceeasi munca, perceptia umana este foarte subiectiva, 1. un sentiment negativ cand esti constrans, sau din oarecare motive ai ajuns sa nu iti placa subiectul, si 2. un sentiment de atractie si capacitatea de a investi uriasa energie, daca ceva te atrage, esti interesat etc. Cred ca doar omul care gaseste placere in ceea ce munceste, poate printr-o abordare ludica, este cel care poate ajunge sa produca ceva mai insemnat. Interesanta este abordarea de catre Paleologu a unei idei tangentiale acestui subiect: Etimologic, munca inseamna tortura. Imi place foarte mult definitia data de Nicolae
Basilescu: Munca este o sfortare penibila, facuta pentru dobandirea de beneficii. Sigur, imi face uneori o imensa placere sa lucrez ceva care ma pasioneaza; asta nu e munca, e distractie.
Dupa aceea este nevoie de capacitatea de a intelege in profunzime un anumit domeniu, de a ramane cu afirmatiile tale in limitele a ceea ce ai inteles destul de bine, cu incercarea de a largi sfera cunostintelor atat cat existi. Paleologu formuleaza succinct idea, zicand: Important este sa stii sa foloseti bine lucrurile pe care le stii.
Putem considera contemplatia o activitate concreta, ca libertate a spiritului uman, ca parte importanta a activitatii de creatie, a muncii elevate. Cu toate ca in lumea actuala plina de parametrii cuantificabili ai succesului, se da impresia ca pana si munca intelectuala este o transformare mecanica a informatiei, cu input si output, ca la o masina de tocat carne. Mi-a placut abordarea lui Paleologu, cand zicea: Dar cel mai de admirat e tot omul care, in mod negrabit si fara sa se apuce sa munceasca ostentativ, contempla si vede. Oamenii sunt anticontemplativi. Dar cum sa vezi ceva, daca nu contempli? Daca stau sa ma examinez cu atentie, eu n-am avut mai niciodata treaba. Nu am facut, slava
Domnului, nimic in viata, nu am ajuns nimic si sunt foarte mandru de asta. Mi se pare o nebunie sa traiesti dupa un program. Sistemul e o prostie. Ce a ramas din toate sistemele? Mai are astazi cineva curajul de a se declara purtatorul unui sistem? Desigur, cand un intelectual de marca cum este Paleologu, fost ambasador al Romaniei la Paris
Omul, ca si celelalte fiinte, cauta fericirea,
sentimentul provenit din satisfacerea nevoilor sale de pe diferite planuri. In societatea de consum a zilelor noastre, cand a cumpara si a consuma devine scopul existentei umane, cand reusita in viata este echivalentul acumularii de bunuri, multe domenii nemateriale isi pierd valoarea in ochii majoritatii manipulate prin reclame care-ti promit fericirea. Goana dupa fericirea promisa prin achizitia de obiecte si servicii, este o fuga fara sens, o fata morgana care se indeparteaza dupa ce ai urcat pe dunele de nisip. Prin aceasta goana, omul uita sa savureze placerile care nu trebuiesc scump platite, cum este spre exemplu plimbarea in natura, contemplarea lumii, cititul, etc. Intrati in capcana consumerismului, nu doar ca oamenii nu au devenit mai satisfacuti, mai fericiti, ci chiar din contra, dar acest model economico-social si cultural duce inevitabil la subminarea viitorului civilizatiei umane.
Este interesanta abordarea lui Paleologu privind reusita in viata si cautarea placerii, a fericirii: Sa reusesti in viata nu inseamna sa ocupi nu stiu ce functii, ci sa realizezi un cuantum de placere cat mai constant si cat mai indelung. Cea mai minunata virtute a omului e putinta de a procura, savura si produce placere. (
) Ce poate fi mai frumos decat sa privesti un spectacol frumos al naturii sau al vietii, sau decat sa citesti o poezie de un mare poet, sau decat sa mananci o masa excelenta? In alt loc scrie: Accept ca fericirea poti sa ti-o faci, daca ai un
temperament capabil sa identifice filoanele frumoase din orice circumstante ale existentei.
Privitor la unele probleme majore ale civilizatiei noastre, Al. Paleologu zice: Pentru civilizatia umana, a fost un dezastru inventia motorului cu explozie. Cu asta a inceput santajul nerusinat al tarilor producatoare de petrol si bombardarea oraselor. Armatele se vad in posesia mijloacelor celor mai lase de a extermina populatii intregi. E oribil. Si in timpul copilariei mele omul cel mai glorios era
considerat Edison, fiindca inventase nenumarate lucruri care, de fapt, sunt inutile si fara de care s-a trait mii de ani foarte bine, chiar mai bine decat acum. In schimb, inventiile au dat nastere la tot felul de dobitocii: invidie, pofta, emulatie prosteasca. (
) Oricum, progresul tehnic nu este nelimitat si va duce, probabil, la o catastrofa de natura sa ne faca sa o luam de la zero. (
) Omul crede ca totul i se cuvine, datorita geniului sau inventiv. Geniul sau inventiv este tampenie.
Desi mi-a placut modul de curgere a unor idei care se leaga in rationamente interesante, nu pot fi de acord cu idea ca inventiile majore au dus la
degradarea vietii umane si la nastarea invidiei. Eu cred ca omul difera de restul animalelor prin dorinta si capacitatea de a incerca permanent sa gaseasca variante mai facile, mai fezabile de a isi asigura existenta; civilizatia umana este rezultatul inventiilor si descoperirilor care au facut posibil ca o anumita specie de maimuta sa detina capacitatea tehnico-stiintifica de a acapara in interesul ei resursele naturale, practic aproape intreaga ecosfera a Planetei. Acest geniu inventiv care ne deosebeste de alte animale, dealtfel identice din punct de vedere biologic, este un factor care ne poate ajuta sa ramanem specia dominanta a Planetei, dar ea poate la fel de bine sa ne faca capabili de a submina viitorul nostru ca civilizatie si ca specie de animal.
Desigur, tehnologia a dat in mana omului o capacitate incredibila de a transforma, de a distruge, de a crea noul, de a ucide in masa alti oameni, inclusiv capacitatea de a isi submina viitorul. Este bine ca Paleologu aminteste de faptul ca progresul tehnic nu este nelimitat si va duce, probabil, la o catastrofa de natura sa ne faca sa o luam de la zero. Este o abordare optimista, care zice ca am mai exista ca specie, pentru ca sa putem sa o reincepem de la zero; desigur varianta asta este mai putin sumbra ca cea care nu ofera sansa reinceperii.
Zice Paleologu la un moment dat, ca acum ne gasim in epoca tehno-latrinei. O epoca abjecta. Lumea noastra cretina si fudula imi provoaca o greata inimaginabila. Cat putem fi de prosti! Si cat de usor renunta omul la demnitatea fiintie sale. Ce pot sa zic? Ca daca ai vedea ce s-a intamplat in oricare epoca a existentei umane, unde pe langa substratul de normalitate si fericire, era permanent prezent amalgamul macelurilor si vanitatile stupide, cu toata mizeria fizica si toata lipsa de siguranta, cu toate molimele si despotii locali, cu inchizitia, dezastru, nu alta
Toate micile dezastre sau marile catastrofe, nu erau insa capabile sa aduca atingere insasi existentei civilizatiei umane la nivel Planetar, ceea ce acum este altfel.
In privinta fundamentelor prin care oamenii Indiei privesc existenta, critica lui Paleologu bazata pe idea ca stupizenia abordarii ar proveni din incapacitatea de a intelege intelepciunea divina, mi se pare o ciudatenie de logica; nu cred ca indienii sau europenii (sau altii) ar fi mai indreptatiti sa creada ca ar cunoaste asemenea sfere, dar abordarea stiintifica bazata pe ceva concret mi se pare ca te duce pe alte cai la concluzia lui Paleologu, anume ca viata omului este unica si irepetabila. Al. Paleologu zicea: Si de India am avut oroare, mai ales in anii 30 cand toata lumea era stapanita de acea manie care mai bantuie si acum. Reincarnarea ar fi o infinita plictiseala; adica s-o tot tii asa, sa te nasti ba
puscarias, ba imparat, ba sobolan, sa fii iar germene, sa te nasti, sa iei trei la matematica, asa la infinit. Mi se pare o ipoteza stupida, care jigneste grav intelepciunea divina: chiar asa de lipsa de imaginatie sa credem ca este? Pentru mine e clar ca viata omului e unica si irepetabila.
Odata am vizitat in Italia un muzeu de arta moderna, cu ocazia unei conferinte organizate de Consiliul Europei; cand vedeai o capodopera pe un intreg urias perete, totul o panza vopsita in rosu uniform, iar o tanti iti tinea un lung discurs despre ce anume reprezinta creatia respectiva, iti venea sa
. Mi-am adus aminte zambind de fericirea oferita de terminarea
vizitei, cand am citit textul urmator: M-au ingrozit intotdeauna discursurile pe teme de arta, care sunt cele mai pline de tampenii; debiteaza unii, in fata operelor de arta, niste dobitocii nemaipomenite, cu reteta fixa: sa nu ai nimic de spus, sa folosesti cateva cuvinte care suna bine si sunt la moda, sa citezi cateva nume, ca acela al lui Jacques Derrida, fie ca se potrivesc sau nu, si sa gargarisesti cat cuprinde.
Desigur, poate doar eu nu am capacitatea necesara pentru a intelege lumea acea a artistilor moderni care sudeaza impreuna niste fiare ruginite si apoi au pretentia sa te minunezi de uriasa lor
valoare estetica. Oricum in acest context, este interesanta formularea lui Paleologu: Dar si un om destept e capabil de mult cretinism. Si eu am fost in nenumarate randuri, cretin. Inteligenta e recurenta, numai prostia e continua.
Despre o abordare pesimista, realista sau optimista, se pot aduce tot felul de argumente pro si contra fiecareia, dar de a defini limita dintre ele, este mai greu. Modul de abordare, gandirea puternic promovata in lumea moderna vestica este o gandire optimista, uneori hiperoptimista. Pot zice ca o asemenea abordare inseamna si acceptarea unor riscuri mult mai mari decat in cazul unei abordari
mai putin optimiste, cu tente de realism sau eventual pe pesimism. Atat timp cat abordarea optimista, care minimizeaza importanta riscurilor, este utilizata la chestiuni personale marunte, este relative lipsit de importanta. Dar atunci cand directia in care se indreapta omenirea este data de oameni optimisti, zambitori si plini de sperante ca resursele limitate vor fi indeajuns pentru pretentii nelimitate, atunci avem ingredientele dezastrului civilizatiei.
Paleologu zice: De multe ori cinismul a fost salvator pentru mine. Cinism neinsemnand ticalosie si prostie, ci priza corecta la real. Trebuie sa ai un spirit
pesimist; cel optimist e lamentabil, grotesc si stupid. Gandeste pozitiv! Cum adica, sa gandesc in mod deliberat fals numai ca sa am o stare pozitiva, care sa placa cui si cui sa faca un bine? Trebuie sa fii apt sa privesti realitatea exact asa cum e, frumoasa sau pocita. Daca nu asumi toate imbecilitatile care se afla in circulatie, daca le demontezi in gura mare, esti considerat un om rau, un cinic, un imoralist. Dar tocmai acest imoralism este inceputul unei vieti etice corecte. Cine nu este capabil sa discrediteze falsele virtuti este un impostor periculos.
Mi-a placut totusi ideea optimista, datatoare de liniste si eliberare, pe care Paleologu o
formuleaza in felul urmator: Eu nu cred ca binele poate fi calculat in durata, ci in calitate. Daca ai avut chiar numai o singura clipa de mare fericire, tot restul vietii tale a meritat sa fie trait.
Departe de gravitatea unor subiecte evident dificile, este interesanta legarea unor 1. realitati simple de 2. umanism, si crearea unor contexte care sa arate implicatiile oricarei activitati umane. O referire interesanta in ceea ce priveste relatia dintre abordarea naturii pe la noi si cultura umana, este urmatoarea: Am mai observat ceva: romanul gaseste o mare placere in a taia
pomii. Pe str. Maria Rosetti era o casa veche, frumoasa, cu un pom mare, care ii masca, oarecum, fatada. Fiindca nu se vedea, chipurile, intrarea in institutia care isi avea sediul acolo, au taiat pomul. Cu o astfel de mentalitate barbara, nu se poate spera la cultura.
Peter
Yahoo! Messenger with Voice. Make PC-to-Phone Calls to the US (and 30+ countries) for 2¢/min or less. __._,_.___
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
SPONSORED LINKS
| Nh lake region real estate | New hampshire lake region real estate |
YAHOO! GROUPS LINKS
- Visit your group "romania_eu_list" on the web.
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
__,_._,___
