22-26 august, 2006, 1st European Congress of Conservation Biology (Eger, Hungary)
 
Eger, nordul Ungariei.
 
O bazilica uriasa, a doua ca dimensiune in Ungaria, plina de peste 1.000 de oameni care se ocupa de ‘conservation biology’. Sositi din toate tarile europene, dar si din unele ca si Canada, Statele Unite si Mexic, Argentina, Bolivia, Brazilia, Azerbaijan, India, Nepal, Japonia, Africa de Sud, Tunisia, Egipt sau Australia… … … in tacere deplina cu totii asculta sunetele de orga care se revarsa ametitor, incorporandu-te cu totul asa cum doar sunetele te pot cuprinde. Din cand in cand aplauzele rabufnesc umpland pauzele dintre debordantele transpuneri in perceptibil a unor note muzicale insirate pe hartie. Inainte de concertul de orga, a vorbit ministrul mediului din Ungaria, dl Miklos Persanyi, cateva oficialitati locale, despre natura si despre om, despre credinta in mai bine, despre monumentalitatea locului in care suntem. (radem, cu niste cunoscuti din Romania, oare cum s-ar descurca sa tina prezentari in engleza, oficialitatile de pe la noi :).  Bazilica, ridicata in anii 1830, este spectaculoasa intr-adevar, prin coloanele ei roscate si cenusii, prin marmura colosala ca dimensiuni si striatii; arcade si picturi, detalii de finete fac ca totul sa para de neimbunatatit in interior, iar din exterior aspectul impunator este crescut si de numeroasele trepte ce trebuie urcate pana la nivelul de intrare. Arhitectura, picturile oricat de dinamice sunt, ele raman totusi statice si masurabile… pe cand diferita este orga aceea care manuita de persoane cu har educat, poate crea o punte intre descriptibil-cuantificabil si altceva de nedescris. Privesc in sus spre inscriptia cu literele mari, vizibila de catre muritorul care intra in bazilica: ‘‘…si Dumnezeu ne va sterge lacrimile din ochi…’’ Pentru ca aceste cuvinte sa fie scrise in maghiara, multe lupte au fost duse, pentru a apara locul de care depinzi tu si copii si copiii copiilor. Aici la Eger, au fost crancene lupte intre rezistenta maghiara baricadata in cetatea Egerului, si turcii veniti cu nemiluita, umpland peisajul inconjurator din care au pustiit tot ce insemna crestinism si om. Ma gandeam, de ce detalii nesemnificative depindea, oare am fi avut acum oportunitatea sa ne integram in Uniunea Asiatica, si sa invatam araba ca limba de circulatie care te ajuta in orice situatie din vre-un loc paraginit al Lumii?
 
Fata in fata cu bazilica, exista o cladire la fel de impresionanta, numita Lyceum, cu uriase sali pompoase si totusi cu bun gust total. Intram sa bem cateva cupe de sampanie si sa mancam cate ceva, sa bem vinuri si sa povestim cu prieteni vechi si noi cunostinte. Ciudat suna ca aici, la astfel de evenimente internationale, sunt sanse mai mari sa ne intalnim cunostintele din domeniuul mediului din Romania, decat in locul pe care il numim acasa. De la Academie, de la institute de cercetare, de la universitati si de la parcuri nationale, de la organizatii neguvernamentale sau de la gradini botanice, nu prea dam importanta unor evenimente de la noi, zicem ca nu avem timp acum, dar a iesi in lume… Chiar discutam intre noi, oare de ce la noi nu este posibil asa ceva, sa fie congrese majore in mod frecvent? Anul viitor va fi la Cluj ceva intalnire mare, cu vreo 300-400 de oameni, Flora Europaea. Dar, ajungem la concluzia ca in general este destul de dificil de a organiza ceva relevant pe la noi, macar ceva national, in contextul orgoliilor, in care fiecare are ceva de impartit cu altii, ‘raca personala’, ‘bete in roate’, ‘bagat de strambe’, la care se mai adauga lipsa de bani, lipsa capacitatii de a obtine bani, lipsa dorintei de a contribui cu munca voluntara, lipsa experientei in organizare si frica de probabilitatea mare a esecului rasunator. Asa ca ii lasam pe altii sa orienteze, sa promoveze, sa fie in centru, sa gaseasca rezolvarea pentru ei, si ne multumim cu pozitii marginale, cu ‘colectarea de experienta’, cu bucuria de a fi totusi macar pe acolo, pe undeva, sa mai povestim ceva despre o zona, o tara, cu mare valoare in ceea ce priveste natura, biodiversitatea.
 
Daca suntem sinceri, trebuie sa ne si intrebam, avem oare altceva decat o tara cu biodiversitate mare, si eventual un trecut in ceea ce priveste cercetarea si/ sau protectia naturii? Sunt firavele grupuri de cercetatori tineri o speranta pentru un viitor mai rezonabil care sa inlocuiasca dezastrul comunist, in care au fost cativa specialisti, atat de putini incat puteai sa ii numeri pe degete pe cei care au cat de cat o viziune asupra lumii, asupra vre-unui domeniu?
 
Acum, suntem aici parca 23, cel putin pe lista de participanti, dar nu toti au si venit. Vom putea vreodata sa venim in masa, asa cum sunt aici spre exemplu cei din Spania sau Marea Britanie, sa aratam lumii cu ce ne ocupam, care sunt problemele si solutiile noastre, care sunt valorile pe care le avem in natura si in creierele noastre, care este rezultatul gandirii noastre creative? Sa venim cu mintea deschisa pentru a intelege noul, cu dorinta de a intari legaturi internationale si nationale, de a crea altele noi, de a exista in comunitatile si retelele care exista cu sau fara noi. Vom fi capabili sa vedem cand merita sa zici ceva si cand este mai bine sa taci? Sa intelegem ceva din jocul acesta stiintifico-politico-uman ce inseamna conservarea biodiversitatii, dezvoltarea durabiala? Natura 2000 si politicile europene de mediu. Vom vedea. Poate.
 
Peter   
  


Yahoo! Messenger with Voice. Make PC-to-Phone Calls to the US (and 30+ countries) for 2¢/min or less. __._,_.___

*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***










SPONSORED LINKS
Nh lake region real estate New hampshire lake region real estate


YAHOO! GROUPS LINKS




__,_._,___

Raspunde prin e-mail lui