Problema avorturilor aduce in primul rand in atentia generala aspectul validitatii credintei crestine si mai ales pozitia femeilor fata de procreere in viata laica si in fata Lui Dumnezeu. Trupul ei in primul rand. Vorbind despre trup si fiecare femee care este pentru controlul sarcini subliniaza acet aspect, femeea uita ca daca in aceasta lume face ce vrea cu corpul si sufletul ei, hotararea unui avort este si contra sufletului pruncului ne nascut in lume care nu mai este al ei ci al Lui Dumnezeu. Nu cunosc credinta care accepta avortul. Practicat pe sara larga legal sau ilegal, din considerente sociale , avortul ramane o expresie a relatiei om biserica cu consecinte pe care numai fiecare dintre noi le poate intelege si interpreta singur. La fel de singuri cum ne caram crucea simbolica o viata intreaga, la fel cei ce practica avortul stiu ce fac in fata Lui Dumnezeu. Nu este pentru mine sa judec si nici sa dau cu piatra dar a gasi scuza "laica" a controlului sarcinii ignorand invataturile credintei ramane in opinia mea do dovada de fatarnicie in credinta in Dumnezeu. Cu multi ani in urma am cunoscut un om care de pe pozitia laica strict legala splunea foarte clar: Problema laica nu este daca avortul este crima sau nu. Problema ramane daca acceptam legal ca suntem o societate care practica crima sub forma de control a sarcinilor . Avortul este o crima. Vasile Bouleanu .
