Germania, cu o scadere de 0.5% a GDP intre iulie si septembrie 2008? SUA are trepidatii? Recesiune, falimente, somaj, pesimism, nesiguranta, criza economico-financiara, cea mai mare criza din ultimii 80 de ani, doar inceputul unor probleme mai grave care "se vor dezvolta" pe termen lung? "Crestere economica negativa ;)" Cam asta se defineste a fi viziunea asupra situatiei actuale, conturata de analisti, politicieni si media. OK. Era oare posibil ca pe o perioada indefinita sa continue cresterea, cresterea, cresterea? Sau, odata si odata acest monstru al economiei globale expansioniste mai da cate o tranta, un rateu, pe traseul sau pe unde devasteaza resursele naturale si lasa mormane de gunoaie? Criza asta pare ca are cauza intrinsece economico-financiarului, deci este doar o 'criza partiala', o 'criza de moment'. Cu o restructurare, cu ceva durere momentana, din asta se poate reveni pe traseul expansionist. O astfel de economie expansionista in mod inevitabil isi submineaza propriul viitor. Odata ce se va ajunge la fundul sacului cu resursele globale, atunci sa o vedem pe cea adevarata, nashul tuturor crizelor, criza din care nici un fel de restructurare, nici un fel de sacrificii nu mai pot sa readuca sistemul economico-financiaro-social pe linia de plutire. O criza data de epuizarea definitiva a resurselor neregenerabile si mai ales problema crunta a efectelor subminarii functionalitatii ecosferei. Pierderea capacitatii planetei noastre de a mentine echilibrul ecosferei, pierderea stabilitatii, pierderea sperantei... Vedem cu ocazia crizelor partiale cat de greu este omului sa se obisnuiasca cu orice pierdere cat de mica ar fi ea, cu orice "reducere a consumului". Chiar si crizele aparent minore, produc durere si probleme sociale, cu efecte politice imprevizibile. In acest context, o criza ecosistemica globala daca va deveni realitate, va avea efecte greu de imaginat: efectele asupra societatii umane, pe planurile sociale, economice, financiare, politice, efectele asupra sanatatii fizice si psihice, asupra criminalitatii, vor fi atat de mari si atat de complexe incat nici un fel de efort nu va putea sa 'tina sub control' situatia, sa pastreze calmul si sa mentina coerenta la nivel de societate. O anarhie incontrolabila si decaderea tuturor mecanismelor societale este o consecinta inevitabila. Deci, pierderea civilizatiei pe care o cunoastem. In principiu, daca criza ecosistemica este mai mare, specia umana va ramane prezenta pe planeta asta doar prin artefacte si fosile. Citeam in Photo Magazine din septembrie 2008 un articol al lui Harris Wallmen, intitulat Apocalipsa animalelor, in care scrie: "Pentru animale, odata cu aparitia omului, pamantul a devenit exact acel spatiu de care noua ne e cel mai frica: iadul. La fel ca intr-un tablou de Hieronymus Bosch, animalele sunt jupuite, chinuite, inghitite si exterminate." Astfel de exprimari, descrieri ale degradarii si distrugerii din cauze antropice, apar deja nu doar in reviste ale 'ecologistilor', ci practic oriunde, de la publicatii de fotografie la emisiuni de televiziune, de la dezbateri politice la cursuri universitare. Deci, la nivel de societate 'se stie' ca natura este terminata sub senilele economiei/populatiei globale, dar 'actiunile protective' sunt niste bascalii fara efecte rezonabile, cu exceptia unor glume la nivel local nereprezentativ pentru peisaj. Deci. -Cunoastem efectele mari ale unor mici probleme economico-financiare. -Cunoastem efectele distructive ale economiei globale asupra ecosferei, pe care se bazeaza aceasta economie a noastra ca substrat material pentru civilizatia pe care am contruit-o. -Cunoastem ca ecosfera este suprasolicitata si ca nu poate rezista indefinit cresterii economice si demografice. -Ne putem inchipui ce efecte dramatice ar avea asupra umanitatii o criza ecosistemica 'mama tuturor crizelor'. -In mod rational, a evita o criza ecosistemica globala este interesul primordial al omenirii, fata de care orice alt interes este o mica gluma. -O criza economico-financiara este si o oportunitate, cat timp face ca civilizatia sa isi puna probleme (chiar daca asta nu aduce multa fericire pentru cei care vor deveni 'pierderi colaterale'). O astfel de criza poate sa devina o 'imunizare', in contextul 'tot ce nu ma ucide, ma face mai tare': daca o criza economico-financiara, cu aspecte legate de concurenta pentru resurse va deveni destul de profunda pentru a produce regandirea sistemului, poate fi o oportunitate de a include elemente de sustenabilitate totalmente absente in sistemele de pana acum; economia actuala are o mare problema a autocontrolului absent, fiind bazata pe o crestere permanenta, gandita ca bucla cu feed-back pozitiv, sistem care poate sa se termine doar prin krackh in lumea finita a unei marunte planete. Deci, este criza actuala buna la ceva? Doar daca va deveni atat de puternica incat prin efectele sale sa produca restructurari majore in domeniul economico-financiar, social, politic, restructurari majore la nivelul perceptiei umane asupra situatiei civilizatiei noastre. Daca se va tempera repede, fara efecte majore, si daca sistemul se va reface in stilul actual doar cu mici diferente, atunci omenirea a mai pierdut un moment cand putea sa ajunga pe traiectoria care pernite sustenabilitatea civilizatiei noastre pe un termen mai lung, pe aici, pe la noi, pe dealuri, prin vai, pe langa ape. Peter
