Acesta este articolul in intregime, nu o frantura rupta din context...
Dreptul la inadaptare Preocupările pentru teoriile şi filosofiile relative la ideea de Europa şi integrarea europeană m-au dus în diverse etape ale studiului la diferite lecturi. Acestea s-au referit fie la etimologia cuvîntului Europa, fie la abordarea sa istorică, fie la cea geografică, fiecare dintre ele oferindu-mi la rîndul său informaţii care, combinate, mă ajutau să construiesc o parte a întregului. Însă Europa nu e doar etimologie, geografie sau istorie, ci şi populaţie, cu toată diversitatea acesteia, şi ar fi fost imposibil să nu existe şi o abordare a europeanului din perspectivă europeană, pe aceasta întîlnind-o la un autor care a fost tradus, deşi foarte puţin, şi în limba română, şi anume la Denis de Rougemont. În unele din numeroasele sale articole privind cultura şi civilizaţia europeană, acesta se referă la omul european, la cel care ar fi trebuit să stea la baza construcţiei europene concrete. Uimirea a venit însă tocmai de aici. În viziunea lui Rougemont europeanul era tezaurul Europei, un om al contradicţiei creatoare, un om dialectic, care îşi pune în permanenţă întrebări relative la relaţiile sale cu divinitatea, cu comunitatea, cu statul, responsabil faţă de vocaţia sa în interiorul cetăţii, era omul în acelaşi timp autonom şi solidar, liber (dar nu în sens individualist) şi implicat, angajat (dar nu în sens totalitar, adică pasiv), un om care are pasiunea ferventă de a fi diferit, dar care acceptă dialogul, chiar pe baze conflictuale, însă fără a încerca să reducă vreunul din termenii conflictului. Rougemont recunoaşte că acesta nu e omul de pe stradă, dar că şi acesta poate ajunge astfel printr-o educaţie europeană, care să-l determine să devină şi să se simtă european, pentru că uniunea nu poate fi realizată decît de oameni conştienţi de faptul că destinul lor depinde de felul în care ei gîndesc şi acţionează, a civismului lor. Supus procesului educaţional, în care statul ar avea un rol minor, individul trebuie însă să-şi păstreze autonomia, el trebuind doar să devină liber şi responsabil în acelaşi timp. Nu mi-a fost greu ca, citînd, să mă simt europeană de la natură, cu tot freamătul conştientizării acestui fapt. Ţinînd seama că articolele referitoare la omul european erau scrise în perioada de după cel de-al doilea război mondial, pînă prin anii 1980, şi că se scursese deja o perioadă destul de îndelungată în care europeanul de pe stradă nu dădea semne că ar fi ajuns la standardele rougemontiene, nu mi-a fost deloc greu să mă grăbesc să consider teoria drept una elitistă, ba chiar utopică. Tot Rougemont m-a ajutat însă să-mi revin: el oferea, admitea, recunoştea dreptul la inadaptare. Într-adevăr, se încerca realizarea unui nou sistem, a unei noi comunităţi în care oamenii, în majoritatea lor, ar fi fost de dorit să fie într-un anumit fel, şi nu e deloc insignifiant ca o comunitate să aibă o majoritate de asemenea indivizi în componenţa ei, să fie cu adevărat o societate civilă. Dar în noul sistem proiectat individul avea dreptul de a alege cum va fi, avea dreptul de a nu se adapta la sistem, avea dreptul de a fi altfel. Rougemont mi-a arătat un posibil drum, dar mi-a produs un şoc: m-a făcut să mă gîndesc că eu nu am dreptul de a nu mă adapta sistemului, precum şi la ceea ce înseamnă a fi un inadaptat în sistemul în care trăim. Înseamnă a nu te adapta la regula nepotismului, a corupţiei, a incompetenţei, a imoralităţii, a lipsei de simţ civic, a subînţelesurilor, a mitei. Iar dacă veţi încerca să vă imaginaţi un asemenea inadaptat, un asemenea rebel cu cauză, intrînd într-un birou în care nu ţi se răspunde la salut sau eşti considerat o persoană nu tocmai normală dacă ceri o informaţie, într-un magazin în care eşti considerat un intrus pentru că ai întrerupt mica bîrfă, la un concurs la care faci mai bine să nu te prezinţi dacă nu �cunoşti� organizatorii, veţi putea adăuga apoi oricîte exemple doriţi, putîndu-se, probabil, realiza un dicţionar de asemenea situaţii. Rougemont recunoaşte dreptul de a nu te adapta unei concepţii poate prea elitiste despre individ, mie nu mi se recunoaşte dreptul de a nu mă adapta josniciei, vulgarităţii civice, morale, sociale, politice, de a-mi crea o identitate care să mă reprezinte cu adevărat. Ceea ce mi se pare însă şi mai grav e faptul că foarte puţini vor fi cei care vor spune �nu corespund modelului de om european, va trebui să mă schimb� şi foarte mulţi cei care vor ridica piatra către ceilalţi. Eu între timp am lăsat, uşor, piatra să cadă. Arhitectura <[EMAIL PROTECTED]> wrote: In aceasta seara am constatat cu surprindere si mahnire :))) ca altii au "traducatori" mai multi si mai buni. (decat ai mei) Constatarea a fost facuta urmare a primirii acestui link. http://www.provincia.ro/cikk_roman/c000382.html --------------------------------- All New Yahoo! Mail Tired of unwanted email come-ons? Let our SpamGuard protect you.
