Domnule Valinas, Este posibil ca Domnia Voastra sa aveti multa dreptate dar ca sa ne convingeti este necesar sa infiati un copil. De preferinta unul rrom.
Cu stima, Dicu-Sava Cristian www.dsclex.ro ----- Original Message ----- From: Vali To: Vali Sent: Monday, April 23, 2007 10:53 PM Subject: [romania_eu_list] Se presupune... "Acum, insa, Romania fiind in UE, se presupune ca problema copiilor e rezolvata..." Asa e. Romania are acum un sistem "model" si o legislatie "model" de protectie a drepturilor copilului (a drepturilor, nu si a copilului) si deci SE PRESUPUNE ca problema copiilor e rezolvata... Iar toti cei care afirma contrariul -- MDRI, UNICEF, BBC, parlamentari europeni, ONG-uri, organisme internationale etc. -- "se presupune" (de catre Bertzi, Panait & Co.) ca sunt dusmani ai Romaniei care strica imaginea noastra fabulospirituala... ---------------------------- Vali "Noble blood is an accident of fortune; noble actions are the chief mark of greatness." (Carlo Goldoni) "When the power of love overcomes the love of power, the world will know peace." (Jimi Hendrix) http://www.gandul.info/articol_38120/fundatia__quot_sf__macrina_quot__trebuie_salvata.html Fundatia "Sf. Macrina" trebuie salvata Ziarul Gandul | 23 aprilie 2007 120 de povesti pe langa care trecem in fiecare zi. 120 de suflete mici, chircite, asupra carora abia daca ne aplecam privirea. Trecem grabiti, refuzam sa vedem, ne impunem sa uitam. "Tata era rau, rau tare. Ne batea", povesteste Mihaela incruntata. Apoi, fata i se lumineaza: "Am plecat de acasa. Un an de zile am stat pe strazi. Cand era cald, dormeam in parcuri, iar iarna stateam prin scarile blocurilor. Aici e bine. Parintele ne e ca un tata. Parca spune poezii, cand vorbeste. Ne iubeste, intr-adevar." Mihaela e un pui de om, de doar 10 ani, cu par balai si ochi veseli. Mai are doua surori mai mici, de 7 si 5 ani. Toate trei, impreuna cu mama lor, au indurat frigul, foamea, disperarea, pana cand le-a iesit in cale parintele Gabriel. Asa au ajuns la Fundatia "Sfanta Macrina", unde cele trei fetite au o viata normala, impreuna cu alti 22 de copii: se duc la scoala, se joaca, fac excursii, fac terapie prin arta. In total, 120 de copii iau pranzul zilnic, la fundatie. "Le spun tuturor, pentru ca acolo, pe strada, ei se anunta unii pe altii: daca va e frig sau va e foame, veniti la Macrina", povesteste parintele Gabriel, cel care, de 7 ani, conduce fundatia. Desi nu are o parohie a sa, o biserica unde sa slujeasca, parintele a transformat una din camerele casei, unde locuiesc copiii, in capela, iar cei mici au pictat-o. Acolo e altarul lui. "Nu stiu daca mai are timp si pentru altceva. Si-a integrat familia aici. Cei doi baieti ai sai au crescut impreuna cu noi", spune Rebeca. Vorbele ei par ale unui om matur, desi are doar 15 ani. De 6 ani sta la fundatie, impreuna cu doi frati. In total, insa, sunt 5. Cea mai mare parte a vietii si-a petrecut-o pe drumuri, cu mama sa, dupa ce femeia nu a mai putut indura schizofrenia sotului. "Am stat cu chirie si pe la rude. E foarte greu sa vezi alti copii fericiti, cu parintii lor. E groaznic sa ai inima de copil, dar minte de adult", povesteste Rebeca. Toti copiii si-au gasit linistea la fundatie. "E un sentiment de mare responsabilitate. Cand un copil vine la poarta si tu ii promiti ca ii schimbi viata, trebuie sa o faci. E o promisiune in fata unui suflet curat, in fata lui Dumnezeu. Cum sa nu ramai impresionat, cand vezi un copil ca nu isi mananca tot desertul, pentru ca stie ca intr-o ora o sa vina mama lui sa il vada, asa ca ii pastreaza o napolitana?", se intreaba parintele. Nu asteapta recunostinta cuiva. Cand copiii se realizeaza si parasesc centrul, se bucura. Acum, se bucura pentru ca unul dintre baietii pe care i-a ajutat, Cristi, va pleca sa faca facultatea la New York. Dupa ce a fost institutionalizat de la 11 ani, Cristi a avut norocul sa dea peste parintele Gabriel, care l-a facut sa inteleaga ce inseamna sa aiba un ideal. Povestea sa pare un vis frumos. Ce e trist, insa, e faptul ca fundatia ar putea ramane doar un vis frumos. "Daca nu reusim sa strangem bani, exista riscul ca intr-o luna sa inchidem fundatia. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla cu copiii. E greu sa faci ceva numai din mila si din pomana", spune parintele. Nu vrea sa se planga. Ca delegat al Patriarhiei Romane la intalnirile de dialog ecumenic, parintele a cunoscut multi reprezentanti ai fundatiilor religioase internationale, care l-au ajutat. Acum, insa, Romania fiind in UE, se presupune ca problema copiilor e rezolvata, deci banii sunt mult mai putini. A construit o cladire noua, cu etaj, pentru 8 camere, dar este posibil sa nu o mai poata folosi. Prieteni mai vechi ai fundatiei deruleaza acum campania "Strada, dulce strada" (www.macrina.ro), pentru a strange fonduri. Cei care vor sa ajute ca 120 de povesti sa aiba final fericit, pot deveni si ei prieteni ai "Macrinei". (Miruna Covaci) (C) Gandul
