Am mai scris o parte pentru cartea care trebuie publicata in viitorul apropiat, poate veniti cu niste observatii. In ceea ce priveste zona urbana, pe langa textul de mai jos, mai doresc sa conturez o imagine asupra "speciilor non-umane care traiesc in orase", si despre "omul ca mediu de viata". Peter 10. Zone urbane. Zona urbana este o creatie eminamente umana. Practic, este furnicarul uman, locul unde omul isi creaza conditii rezonabile pentru viata sa, cuibul unde se simte acasa, unde temperatura este optima, unde are provizii, unde munceste, iubeste, isi creste puii. Beton, asfalt, otel, sticla, cabluri si tuburi, retele diferite ce se suprapun formand o unitate infrastructurala functionala coerenta. Lumina de neon, reclame ce atrag privirea, restaurante, sali de expozitii, cadouri de Craciun oferite din suflet, sau camere jegoase pline de milioane de boarfe. Oameni, interese, comunicare, un paienjenis de interrelatii Miroase a om, comunitati sarace cu arome naturale de cloaca aglomerata sau bogatie cu parfumuri si tutun fin, motorizari luxoase platite nu se stie de unde. Exista oameni care au gresita impresie ca omul si orasele construite de el sunt esenta lumii, si ca omul poate rezolva orice. Realitatea este insa cam diferita, omul si orasele sale sunt o oarecare iregularitate a ecosferei, cuiburi de oameni, dar omul este tot o specie de animal, dintre mamiferele primate, dependenta de mediu la fel ca celelalte organisme. Atmosfere urbane. Oameni. Vrabii. Iedera ce urca pe ziduri de piatra Constructii, spatii amenajate, piete in forfota spre care sosesc si pleaca oamenii din 7 zari, centrele urbane sunt zonele unde mediul este eminamente dominat de prezenta umana. Constructii mai mari sau mai mici, biserici monumentale ridicate de secole, blocuri noi si case, strazi si parcari cat vezi cu ochii. Oameni si masini, claxonari si zgomotul motoarelor, muzica ce se aude de pe terase. Centrele urbane sunt cele care domina viata umana la momentul de fata, urbanizarea continuand sa progreseze si in viitor. Zonele urbanizate sunt spatiile unde marea majoritate dintre noi ne petrecem timpul in mare parte: locuim in orase, muncim in orase, calatorim intre orase. Totodata, persoanele care locuiesc in zona extraurbana, rurala, sunt totusi legate de spatiul urban prin chestiunile administrative, invatamant, sanatate, flux informational, progres stiintific, produse industriale, piata de desfacere etc. Spatiul urban este locul unde se deruleaza mare parte din viata oamenilor lumii moderne. Arhitectura spatiului urban, o valoare evidenta pentru noi, comoditatea urbana, este parte a vietii de zi cu zi, dar este prezenta si poluarea fonica si atmosferica, stressul urban Oamenii orasului au tendinta sa uite ca viata lor este totalmente dependenta de spatiul din afara orasului, de zonele rurale si de paduri, de oceane si de marile cicluri energetice ale Planetei noastre, de stabilitatea climatica si de capacitatea mediului de a produce hrana, de a asigura apa curata, de a asigura energie, de a absorbi si neutraliza deseurile si poluantii produsi de activitatea umana. Zona urbana, desi de dimensiuni reduse in comparatie cu restul peisajului, este importanta pentru protectia mediului prin 1. uriasa ei absorbtie de resurse dinspre zonele mai naturale, paduri, balti si terenuri inierbate, si 2. poluarea pe care o emite in aer, apa, efecte negative ce se intind pana departe de limitele asezarilor urbane. Apa potabila de unde vine? Din ceva lac de acumulare sau vreun rau din apropiere? Eventual apa minerala a unui izvor de undeva, imbutaliat si transportat la noi? Alimentele noastre, portocale, mere, pepeni, carne de vita, pui de pasari si pesti oceanici, cafea si zahar, lapte si branza, faina si palinca si bere, nimic nu se produce in oras, ci vine de undeva. Unde eliminam dejectiile, urina, resturile ramase dupa utilizarea hranei, compusi de degradare din medicamente etc etc? In apele de langa oras: apele care mai jos, in aval, sunt utilizate ca surse de apa potabila de catre oamenii din alte orase Asezarile umane se individualizeaza prin istoricul lor, arhitectura, monumente, statui, traditii regionale, cultura specifica locului, atmosfera aparte creata de intrepatrunderi diferite. Exista o anumita coerenta sociala intre persoanele care se cunosc si coexista intrun anume oras, familii care se intrepatrundeau de secole, dar odata cu globalizarea, calatoriile, schimbarea mai frecventa a domiciliului, a locului de munca, relatiile interpersonale devin si ele mai volatile si mai bazate pe contextul momentului, pe interesul zilei: cooperare in interes comun azi, apoi maine mai vedem. Modelul vietii moderne necesita o adaptabilitate puternica in vederea gasirii si utilizarii oportunitatilor, a unor schimbatoare window of opportunity a unor ferestre care stau deschise o scurta perioada si unde nu este timp de multa meditatie. In comunitatile umane mici, toti indivizii umani se cunosc intre ei, isi cunosc pozitia reciproca, istoricul interrelatiei din cadrul grupului. Odata cu cresterea dimensiunilor comunitatii unei asezari umane, cresterea populatiei face imposibila existenta interrelatiei la nivel constient personal intre individ si toti ceilalti indivizi ai comunitatii. In comunitatile urbane exista pe langa o gradare intre relatii personale mai profunde, altele mai tangentiale si o mare masa de oameni cu care individul X nu are nici un fel de comunicare, doar o neutralitate, o masa a oamenilor pe care nu ii cunoaste. Sentimentul apartenentei la comunitate este mai puternic in cazul comunitatilor mai mici, rurale, unde interdependenta intre persoane este mai evidenta, si unde gura satului este un puternic factor de influenta, factor care dispare insa in comunitatile mai mari. In oras se vede cum anume apare o stratificare a societatii umane, cum exista familii bogate si altele sarace, zone luxoase si zone inecate in mizerie si disperare. Comparativ cu zonele rurale unde diferentele de avere nu sunt chiar atat de evidente de la prima vedere, in orase apare grupul marunt al celor hiperbogati si hiper-influenti, apoi straturi mai consistente sau mai subtiri ale diferitelor nivele de bunastare/ saracie. Desi omul are in general pretentia ca doreste o impartire echitabila a bunurilor, a resurselor, tine la asta mai cu seama pana cand trebuie sa primeasca: atunci cand trebuie sa isi reduca pretentiile, imediat se gasesc motive pentru care asta nu se poate. In societatile moderne exista o anumnita permeabilitate intre straturi, dar sansele reale de succes sunt mult mai mari in cazul cand te nasti unde trebuie. Vorbim de drepturile omului, de dreptul la educatie, la sanatate, la fericire etc, numai ca exista o ruptura intre aceste drepturi teoretice si realitatea practica, in masura in care anumite posibilitati materiale (dar si conditii culturale) pre-seteaza din familie viitorul unui anumit individ uman. Orasul este atractiv prin oportunitatile pe care le ofera, diversitatea posibilitatilor. Calitatea vietii urbane este insa afectata de stressul urban, aglomeratie, blocaje, poluare, goana absurda. Iti dai seama ce inseamna sa locuiesti langa un drum, plin de masini, langa o sosea, o intersectie unde aerul este plin de poluare iar tu esti expus la aceasta otrava? Poti sa incerci sa te speli pe dinti, sa mananci hrana naturala, sa traiesti o viata rezonabil de sanatoasa, dar daca mediul in care traiesti este plin de poluare, viata ta va fi mai plina de boli, mai putin fericita, si mai scurta: la fel cei din famila ta, copii La nivel planetar, cel putin 40 % din boli sunt produse direct de poluarea din mediu, iar incidenta bolilor legate de mediu creste, mai cu seama a celor datorate chimicalelor, pesticidelor, compusilor de ardere, a factorilor disruptivi ai sistemului endocrin. Calitatea aerului este scazuta in orase, iar circulatia automobilelor din ce in ce mai numeroase face ca blocajele sa fie din ce in ce mai frecvente, deplasarea mai anevoioasa pe strazile care nu au fost concepute pentru un astfel de numar de vehicule: masinile parcate ocupa zone pietonale, consumul de energie al transportului este urias, poluarea aerului pe care il inspiram face ca bolile respiratorii sa devina agresive. Re-crearea pietelor si a strazilor pietonale cu magazine, restaurante si cafenele, unde circulatia vehiculelor de aprovizionare se face pe timp de noapte, este o metoda care degajeaza macar zonele mai turistice, centrale ale localitatilor, oferind locuitorilor un spatiu de respiro unde copilul nu se ineaca de la fumul masinilor, nu ajunge sa faca alergie, astm, cancere pulmonare. Oare ce calitate au produsele pe care le atingi zi de zi, in locuinta ta? Mobila este facuta cu anumite cleiuri si alte substante care ajung in aerul camerei? Cu ce substante se face curatenie, cu ce se spala farfuriile, tacamurile, sau hainele, paturile, covoarele etc. Ce calitate au tot felul de materiale plastice pe care le folosesti, sunt oare rezonabil de limitate radiatiile din ecrane, televizoare, monitoare? Din ce sunt facute hainele, pantofii, in ce materiale este impachetata mancarea? Ce compozitie a adaosurilor are mancarea, cum se regleaza culoarea parizerului, cum sunt sucurile, cum de nu se altereaza mancarea o lunga perioada? Este bine sa mananci asa ceva? Daca apare o investitie de genul fabrica producatoare de emisii cancerigene, sau o centrala nucleara care se vede din balcon, ce poti face? Iti poti pune intrebarea: mai merita sa stai aici, sau e cazul sa te muti? Ori e cazul ca investitia agresiva la om si mediu sa nu fie facuta? Cum este sa traiesti cu familie, iubita/ iubite (iubit/ iubiti), copil/ copii, in aria unde sti ca dimineata insorita, daca privesti pe geam poate ca vei vedea o mare ciuperca? Se poate trai intr-o zona nuclear-contaminata: plutoniu, cesiu etc? Poti sa iti faci planuri de viitor in asemenea zone? Daca este prin vecinatate o centrala nucleara, iti da sentiment de siguranta? In eventualitatea unui accident, o scurgere radioactiva, o explozie pe care niciodata nu o poti exclude, care este mortalitatea produsa de iradiere, cancere, cum este afectat sistemul imunitar, ce sanse de viata umana mai exista. Cand te plimbi pe strazile orasului natal, cand vezi biserica monumentala ce se inalta spre cer, cladiri de sute si sute de ani poate iti trece prin minte ca pe aici sau plimbat candva si strabunicii tai, pe aici treceau indragostiti strabunicul si strabunica mana in mana, la vremea aceea doi tineri fericiti in seara de primavara sau peste cateva decenii o zi insorita de toamna, tot mana in mana, printre frunze vestede, traindu-si clipa. Tu nu i-ai cunosctut, dar sti ca au existat candva, ca daca nu erau, tu nu ai povesti. Si-au venit razboaie, si foamete, si tichete de masa, si intuneric cu aplauze, fiecare perioada cu cate-un Guru al momentului, si alte vremuri mai bune sau doar speranta lor, seri de Craciun cu promisiunea unui nou inceput, dar cladirile, strazile orasului au ramas, ca o statornica infrastructura pe unde oamenii isi traiesc existenta temporala, temporara. Dar cat de mult se schimba viata urbana, odata cu trecerea secolelor? Candva doar niste aglomerari de constructii, acum pline de cabluri, retele, comunicare globala. Puteau oare strabunicii nostri sa isi inchipuie ca daca este un concurs undeva pe alt continent, tu poti sa il urmaresti acasa, in culori, in detalii, cu sunet stereo, in timp real? Sau ca poti avea in buzunar o mica chestie, sa ii zicem telefon mobil, si ca poti oricand vorbi cu prietenii, chiar daca nu sti in ce tara, pe ce continent se afla atunci cand ii suni? Sau gandit oare ca poti trece prin zbor pe deasupra oceanelor? In trecut era clar cine apartine de cetate si cine nu. Atacurile/ apararea erau pe plan fizic, ziduri, arme, luptatori. Acum orasele nu mai pot defini clar cine apartine de respectiva comunitate si cine nu, cine este in interiorul zidurilor si cine este afara, care sunt interesele legitime ale unei persoane sau a unui grup si care sunt cele care pot submina viitorul. Care sunt oare investitiile care sunt benefice comunitatii, si care sunt cele care doar spoliaza locuitorii, jefuiesc resursele, polueza zona, si apoi se muta in alte arii inca nedegradate? Oare care va fi viitorul oraselor? Se va produce o uniformizare in globalizare, o pierdere a identitatii locale, se va transforma totul in beton-otel-aluminiu-neon? Daca vizitezi orasele, in afara unor centre istorice eventual pastrate, observi cum oriunde ai fi, apare aceeasi atmosfera a modernitatii, cu un anumit tip de fast-food, anumite nume de hipermarketuri, anumite nume de cafenele, anumite marci de masini si anumite marci de haine este oare asta ireversibila transformare a localitatilor in fragmente ale orasului-global? Prin standardizarea si uniformizarea de acest gen, cand intri intr-o anumita incapere sti la ce sa te astepti, surprize mari nu poti avea, dar unde ramane farmecul descoperirii, a naturalului local, a trecutului ce este suportul prezentului, trebuie acestea sa se retraga in muzee si in paginile cartilor de istorie? Zonelor urbane nu ar fi prea corect sa le zicem ecosisteme urbane, deoarece exista o totala dependenta a zonelor urbane de spatiul extraurban, de paduri, cursuri de ape, terenuri cultivate, pasuni, fanate etc: fara spatiul extraurban, fara peisajul de unde isi extrage resursele, orasul nu poate exista nici 5 minute. Totodata, un ecosistem are o capacitate de autoreglare, ceea ce in cazul de fata, este o puternica lipsa: caracteristica este aici cresterea, cresterea, cresterea. Aglomerarile urbane cresc si cresc, iar asta inseamna ca greutatea lor apasa asupra peisajului, atat prin absorbtia lor de energie si resurse, cat si prin emisiile lor poluante. Cum ar putea sa reziste peisajul, natura, biodiversitatea, ecosistemele de care depindem, la o astfel de supraexploatare care continua doar sa creasca? Culmea, este posibil ca dragostea si copiii din ce in ce mai multi sa produca mai mult rau omenirii decat razboaiele: desi suna bine, poate ca in esenta sa, nu este prea bun sloganul: Make love not war!, cel putin in cazul cand acel love nu se face in paralel cu controlul natalitatii Peter
__________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com
