Zonele urbane, ca iregularitati produse de oameni in matricea ecosferei, 
prezinta o biodiversitate aparte. Pe de o parte, biodiversitatea urbana este 
dominata extraordinar de puternic de o singura specie: omul, care pentru a isi 
intretine biomasa populationala si stilul de viata characteristic civilizatiei, 
absoarbe resurse din afara oraselor si elimina poluarea aferenta. Pe langa 1. 
om, in zonele urbane traiesc 2. specii mai mult sau mai putin strict legate de 
om (unele domesticite, altele ‘atasate’ de noi fara sa vrem), precum si 3. 
specii care ‘colonizeaza’ zonele urbane dar sunt prezente in mod mai 
semnificativ in afara acestora. 
   
  Omul (Homo sapiens sapiens). Din punct de vedere stiintific, omul (Homo 
sapiens sapiens) este un mamifer apartinand primatelor. Cu stramosi in Africa, 
populatiile umane au prezentat valuri de extindere in noi teritorii, ocupand 
acum practic toata Planeta: se exploateaza resursele inclusiv in zone arctice, 
marine etc. Prin capacitatea intelectuala si prin structurarea sociala care 
permite specializarea diferita a indivizilor umani, in ansamblul sau populatia 
umana globala reprezinta o specie cu un mare succes evolutiv, pana la momentul 
de fata. Acest “succes al cresterii” are si aspecte negative majore, 
preponderent datorate subminarii mediului de viata, a supraexploatarii 
resurselor si a poluarii care impreuna pot avea efecte dramatice pentru 
civilizatie. 
   
  In ceea ce priveste plantele, zonele urbane sunt pline de tot felul de specii 
exotice, flori, arbori, plante ornamentale din ape, aduse de oameni, unele 
dintre aceste organisme putand sa se ‘salbaticeasca’ si chiar sa devina 
invazive, periclitand stabilitatea si biodiversitatea ecosistemelor 
inconjuratoare. Consider ca intreaga afacere cu plante exotice ornamentale (mai 
cu seama in cazul speciilor crescute in afara locuintelor), este o mare 
prostie, si un factor de risc pentru natura inconjuratoare.   
   
  Peisajul urban, desi creatie a omului, deci fiind un spatiu aflat sub control 
antropic, un mediu preponderent artificial, este totusi populat de unele specii 
antropofile, iubitoare de oameni, sau de conditii de mediu caracteristice 
spatiilor aflate in preajma omului. Cat de mult ‘iubesc’ ele omul, este o 
chestiune dificil de raspuns, dar mediul urban este mai atractiv pentru 
acestea, fiind mai favorabil in lupta lor pentru existenta. In peisajul urban 
maramuresean, exemple de specii antropofile se pot observa usor printre pasari. 
Lastunul de casa (Delichon urbica) este o pasare care cuibareste pe sub 
streasini, pe cladiri vechi sau la blocuri de locuinte din beton. Gugustiucul 
(Streptopelia decaocto) este prezent prin curti, parcuri, cuibarind in copaci 
sau pe diverse suporturi artificiale, in ghivece de flori din balcoane. 
   
  Barza alba (Ciconia ciconia) soseste la noi in martie, dupa iarna petrecuta 
in zonele sudice si estice ale Africii. Pleaca inapoi spre Africa prin luna 
septembrie, in stoluri mari. Barza care cuibareste in orasul nostru! Pe un 
stalp, la 10 metri inaltime, un cuib de barza are 4 pui mari; pot fi vazuti 
excelent, admirati de pe cladirea mai inalta din vecinatate; deja isi incearca 
aripile, este deja sfarsit de iunie. Se intind in cuib, mai atipesc, uneori se 
ridica in picioare, se plimba pe platforma circulara a cuibului, cand unul cand 
altul cand toti 4 sunt activi. De-odata apare una dintre pasarile adulte: 
sosind pe marginea cuibului, in caldura pranzului incepe sa le faca vant la 
pui, sa ii mai racoreasca. Puii infometati incep sa traga cu ciocurile lor 
negricioase de ciocul rosu al adultului. Barza regurgiteaza hrana adusa in 
gusa, animalele marunte colectate pe baltile si terenurile agricole de la 
marginea orasului. Puii infuleca rapid totul, dispare hrana de parca
 nici nu ar fi fost nimic. In continuare incearca sa o traga de cioc. Barza isi 
intoarce capul pe spate, gatul ei lung ii permite asemenea miscari, iar cu 
ciocul incepe sa clampane, producand un sunet aparte. 
   
  Oameni de pe strada se opresc cateva secunde, admira pasarile iubite, 
legendarele aducatoare de noi-nascuti. Totul devine linistit in cuib, puii se 
lungesc pe platforma, o imagine naturala idilica. Doar vrabioiul ce si-a facut 
cuibul mic in marginea marelui cuib de barza, ciripeste puternic, vocifereaza 
anuntand lumea ca asta este si locul lui, casa lui. Zgomotul masinilor care 
trec nenumarate pe artera de circulatie, de sub cuib, iti aduce aminte ca esti 
in mijlocul orasului.
       
  Vrabia de casa (Passer domesticus). Vrabia de casa este o specie strict 
antropofila, cuibarind doar in localitati, pe cand vrabia de camp este prezenta 
in livezi si terenuri periurbane. Stau in tufele garii, vrabii de casa, 
zgribulite cu penajul umflat; le este frig, e iarna. Isi aranjeaza penele, 
unele coboara sa ciuguleasca din cornul fara lapte, cazut pe zapada. Fac 
vrabiile ceva galagie, dau viata diminetii posomorate. Se face liniste doar 
daca trece prin preajma vreun uliu pasarar (Accipiter nisus). Atunci este mare 
liniste in tufe. Uneori, daca a reusit uliul sa surprinda o vrabiuta inainte de 
a se refugia in desis, linistea este si mai mare. Sau doar asta credem noi? 
   
  Cioara de semanatura (Corvus frugilegus). Sosesc si vin, altele si altele 
croncanind si caraind pe cerul plumburiu, se revarsa de parca nu s-ar mai 
termina: maramuresenii zic cum ca ar prevesti zapada. Prin noiembrie ajung la 
noi stoluri mari, de mii de exemplare de ciori de semanatura, care au cuibarit 
undeva in nord-est, prin departarile Ucrainei. Stolurile acopera seara intregi 
parcuri, croncanesc si caraie in serile de iarna, se harjonesc pentru locurile 
mai bune de innoptare, se fugaresc prin aer, o mare vanzoleala. Aceste mari 
stoluri pleaca de la noi prin luna februarie. Raman la noi exemplarele 
sedentare, care cuibaresc in colonii laxe, prin parcuri sau arborii mari ai 
aleilor. 
   
  Ariciul (Erinaceus europeus/ E. concolor) este un mamifer insectivor aparat 
de mii de tepi, practic niste fire de par transformate. Vaneaza seara si 
noaptea, dar in zonele unde nu este deranjat poate fi activ si pe timpul zilei. 
Este prezent in gradini/ livezi, orase, parcuri, cartiere de locuit etc. Se 
hraneste cu rame, melci, diferite insecte, dar si pui si oua de pasari sau mici 
rozatoare. Pe langa hrana de origine animala, ariciul consuma si fructe bine 
coapte. Intre mai si septembrie, femela naste 7-8 pui, pe care ii creste 
singura, alungand masculul daca eventual se apropie. Iarna hiberneaza, ascuns 
intr-un cuib calduros construit pe sub radacini, pe sub gramezi de lemne; 
aricii se retrag din viata activa pe la sfarsit de octombrie sau incept de 
noiembrie cand temperatura medie coboara la 8-10 grade C; redevin activi in 
martie-aprilie, depinzand de temperatura.
   
  Zumzete in noapte. Stai intins in dormitorul tau, tarziu in noapte, dar 
bazaitul catorva tantari, intepaturile lor deranjante, cateva umflaturi pe 
piele, te fac sa actionezi: lumina aprinsa, dai dupa ei, mai omori cate unul 
lasand pete rosiatice pe perete, oooah! Nu demult a fost renovat totul… Dar 
cine stie cati se ascund pe dupa pat, sub perdea… incerci sa adormi, dar 
bazaitul revine, mai primesti cateva intepaturi, deja simti ca explodezi de ura 
acumulata in noapte, iei sprayul insecticid, care ‘omoara definitiv’… ssst 
sssstt, st, si 15 minute de asteptare in bucatarie, aproape adormi cu capul pe 
masa. Revenire fara sa inspiri, deschizi geamul, 15 minute de aerisire, totusi 
se mai simte inca… si culmea alti tantari au intrat de afara, poate ca le place 
aroma insecticidului…? Cand vezi cum bazaie in jurul tau, iti vine sa urci pe 
pereti… In aerul toxic, otravit chiar de tine cu sprayul, cu zumzet de tantari, 
te culci rapus de oboseala… Cine sunt consumatorii tantarilor:
 lilieci, pasarele, parca ai chema ajutorul lor, dar unde sunt ele? Aaaa, au 
fost ucise de oameni, de prostia umana… voluntar, din prostie, sau involuntar, 
din indiferenta, tot din prostie? Si zumzetul tantarilor se inteteste!?     
   
  Exista si animale strans legate de prezenta umana, si nu ma refer neaparat la 
paduchii pubieni sau capilari. Sobolanii (Ratus rattus si Rattus norvegicus), 
sau soarecele de casa (Mus musculus) sunt exemple reprezentative. Sobolani spre 
exemplu nu prea pot fi vazuti in afara localitatilor, le place pe langa noi. 
Imi aduc aminte de o imagine din copilarie, cand in vremea comunismului era un 
eveniment ca in alimentara din cartier sa soseasca un transport de oua: prin 
geamul magazinului-inchis vedeam cum sobolanii iesiti de prin ceva beciuri sau 
conducte subterane, stateau pe rafturile cu cofrajele de oua si degustau din 
Mancare… probabil ca pana si sobolanilor care mananca aproape orice, le era 
foarte Foame. Dar erau pe vremea aceea si cativa ‘oameni’ care scriau ode, 
inaltand mutumiri Geniului Carpatilor care a facut posibila aceasta epoca de 
aur moale.  
   
  Interesant este ca in general oamenii zic ca sunt scarbiti de sobolani si 
alte rozatoare, nu le place prezenta lor, dar cumpara totusi rozatoare, spre 
exemplu hamsteri, cu care copii se joaca. Scarba nu este produsa de animalul in 
sine, de sobolan, ci de ideea asociata, mizerie, canale, boli transmise etc, 
iar aici exista ceva substrat concret, bine inradacinat in realitate. Adevarul 
este ca sobolanii sunt purtatori ai unei intregi colectii de bacterii si 
paraziti, care pot sa treaca si la om in cazul contactului sau a unor alimente/ 
obiecte contaminate.  
   
  Pisicile domestice, re-salbaticite mai mult sau mai putin, pot reprezenta un 
pericol semnificativ pentru biodiversitatea imprejurimilor: nebagate in seama 
de catre om, dar distrugand multe cuiburi de pasari… in perioada de cuibarit, 
zi de zi, seara de seara.
   
  Lupul domesticit, cel mai bun prieten al omului. Daca te plimbi prin careva 
oras al Maramuresului, vei avea ocazia sa constati ca si aici exista o 
“chestiune a cainilor vagabonzi/ comunitari”. Poti vedea haite de 5-15 caini, 
grupuri de masculi urmarind o femela in calduri, catei alaptati sub tufe. Vrei 
sa intri la farmacie si maraie unul la picioarele tale, sigur nu este 
recomandat sa incerci sa treci pasind peste el :) Te plimbi seara si o haita 
incepe sa latre si sa te inconjoare de parca ei ar fi “proprietarii orasului”. 
Caini mai mici si mai mari, de toate formele, dimensiunile si culorile posibile 
pentru un “caine”, corcituri indescriptibile si ariene rase pure, caini care au 
fost aruncati in strada si altii care s-au nascut deja “afara”... O reala 
populatie semidomestica-semiresalbaticita, o intoarcere la forma de haita a 
lupului din care provin, numai ca acum nu le este frica de om, ca stiu ca nu 
musca, nu are gheare… in general. 
   
  Copii care se joaca cu cainele blocului, dar si copii muscati, ajungand sa 
frecventeze spitale, urgenta, antirabice… Subiectul polarizeaza parerea 
oamenilor, de la cei care sustin ca acesti caini sunt niste vietati pe care 
omul trebuie sa ii ingrijeasca si sa ii suporte, la cei care sustin 
exterminarea generala ca singura optiune acceptabila. Primaria este asaltata de 
cereri de “a se face ceva”, depuse de catre cei care au fost muscati, de vecini 
si rude ale acestora, sau de oameni care doresc “sa rezolve problema”. Cand 
insa apar hingherii, si cu chiu cu vai aduna din oras vreo 16 caini intro 
saptamana, apar circurile “ca de ce exact acela trebuia luat”, ca ala nu facea 
nimic rau… suna persoane influente ca ele au grija de 22 de caini comunitari si 
sa nu cumva sa….! Plus ca nu exista o arma de tranchilizare, nu exista nici pe 
piata din Romania ca cele anterior existente aveau niste defecte si au fost 
retrase, asa ca se poate imprumuta ceva de la silvici, de la gradina
 zoologica, dar cum, si cine… Ce va fi apoi cu cainii? 
   
  Poate trebuie facut ceva cand vezi cum sar la oameni, pana la fatza, latra cu 
balele lor, incat batranele fac infarct cand ajung incoltite… cand au iesit sa 
cumpere o paine. Sa nici nu zic de copilasul sfartecat pe mana, de doamna X 
muscata de 4 ori de fund si apoi cusuta la urgenta… Daca te uiti la Ursu, 
batranul caine din fata blocului, care de-abia se mai trage, si a carui lenta 
degradare o vezi de ani de zile, sau catelusa roscata care isi ingrijeste cu 
daruire singurul pui, se joaca cu el… ce sa fie? O convietuire? Sau, sa fie 
liniste…? Cine poate Decide? Ma intreb… 
   
  Peter  
   
   

 __________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 

Raspunde prin e-mail lui