Re: [protest-ro] Cât de ”responsabile” sunt firmele de aur în Uniunea Europeanã.

[dan G]

Stii, de fapt este interesant de observat ca in Romania este asa o 
bataie de joc a mediului inconjurator ca sa renteze exploatarea.

Pe aici multe mine de aur au fost abandonate de mult pentru ca nu renteaza.
Dan G
On 1/6/2012 12:08 AM, ARIN wrote:




LOL, astia vor sa dea de inteles ca in Romania nu se fura (poate chiar 
MAI rau ca in Italia) sau / si ca minerii din Romania ar lucra 
corect... ce idee!!! :
Ma rog! ce nu zice lumea pentru banii lu' Naumovici... adica ai lu' 
RMGC >:))

Codruta

*From:* M Cristian Ioan 
*Sent:* Friday, January 06, 2012 6:48 AM

ai vazut comentariile?
sunt destui care repeta ca un ppagal “ce treba are cu noi? aia a
fost in Sardinia, teritoriul Mafiei, unde se fura si asfaltul. Si
s-a inatmpalt in anii ‘90, intre timp tehnologia a evoluat, acum
este sigura. Normele UE impun o concentratie f mica de cianuri,
iar banii pentru  de-poluare sunt varsati intr-un cont special”
toate obiectiile CONNCRETE la recla de mai sus nu primesc niciun
raspuns, decat “de ce dati tendentios exemple negative, si nu
spuneti cand firmele miniere au adus belsug si prosperitate in
tarile unde au exploatat!”
*From:* Ionas Adrian 
*Sent:* Thursday, January 05, 2012 10:48 PM
*Subject:* [protest-ro] Cât de ”responsabile” sunt firmele de aur
în Uniunea Europeanã.

Dezastrul de la Furtei (Italia, 2008).

Goana dupã aur a început aici la sfârșitul anilor 80, când
specialiștii de la Facultatea de Inginerie a
Universitãții din Cagliari au descoperit existența în
zonã a unor zãcãminte de aur și argint. Marile companii au
strigat "prezent" la apel. În 1988 s-a fondat un joint-venture
între Progemisa (o societate de prospectare geologicã sardã), o
societate producãtoare de utilaje, Societatea Italianã a Minelor
și Agip. Cum Agip a abandonat dezvoltarea sectorului minier,
locul ei a fost luat de douã companii australiene (una de
explorare și una de exploatare minierã). Din cartelul format
de Progemisa și cele douã societãți australiene s-a
nãscut, în 1993, Sardinia Gold Mining. Metoda "minierã" folositã:
minã de suprafațã și extracție a aurului prin
cianurare. În prezența oficialitãților locale și a
investitorilor, în 1997, au fost turnat primul lingou de aur de la
Furtei.

Afacerea a fost preluatã apoi de firme canadiene, ultima fiind
Buffalo Gold, care, în decembrie 2008, a intrat în faliment. Acum,
se trage linie și se pun în balanțã câștigurile.
Și pierderile. Cel 4,3 tone de aur și 6 tone de argint
extrase au fost vândute cu 80 de milioane de euro (prețul
aurului și argintului din acea perioadã). Cea mai mare parte
a veniturilor a rãmas în conturile acționarilor. Contrar
așteptãrilor însã, proiectul nu a produs însã nici
bogãție pentru zonã și nici nu a garantat siguranța
locurilor de muncã dupã închiderea exploatãrii. Câteva zeci de
oameni au rãmas sã lucreze voluntar pentru menținerea
nivelului de alertã în bazinul cu cianuri dupã ce instalarea a
douã pompe a eșuat. Cu toate acestea, infiltrarea cianurilor
și a deșeurilor toxice în pânza freaticã nu a putut fi
împiedicatã, acestea revãrsându-se pe pãșunile din apropiere.
Tone de deșeuri toxice, acumulate în cei 11 ani de exploatare
sunt, pur și simplu, abandonate.

Re: [protest-ro] Cât de ”responsabile” sunt firmele de aur în Uniunea Europeanã.

[ARIN]

LOL, astia vor sa dea de inteles ca in Romania nu se fura (poate chiar MAI rau 
ca in Italia) sau / si ca minerii din Romania ar lucra corect... ce idee!!! 
:   


Ma rog! ce nu zice lumea pentru banii lu' Naumovici... adica ai lu' RMGC >:))   
  


Codruta 



  From: M Cristian Ioan 
  Sent: Friday, January 06, 2012 6:48 AM




  ai vazut comentariile?

  sunt destui care repeta ca un ppagal “ce treba are cu noi? aia a fost in 
Sardinia, teritoriul Mafiei, unde se fura si asfaltul. Si s-a inatmpalt in anii 
‘90, intre timp tehnologia a evoluat, acum este sigura. Normele UE impun o 
concentratie f mica de cianuri, iar banii pentru  de-poluare sunt varsati 
intr-un cont special”

  toate obiectiile CONNCRETE la recla de mai sus nu primesc niciun raspuns, 
decat “de ce dati tendentios exemple negative, si nu spuneti cand firmele 
miniere au adus belsug si prosperitate in tarile unde au exploatat!”

  From: Ionas Adrian 
  Sent: Thursday, January 05, 2012 10:48 PM
  Subject: [protest-ro] Cât de ”responsabile” sunt firmele de aur în Uniunea 
Europeanã. 


  Dezastrul de la Furtei (Italia, 2008).

  Goana dupã aur a început aici la sfârșitul anilor 80, când 
specialiștii de la Facultatea de Inginerie a Universitãții din 
Cagliari au descoperit existența în zonã a unor zãcãminte de aur și 
argint. Marile companii au strigat "prezent" la apel. În 1988 s-a fondat un 
joint-venture între Progemisa (o societate de prospectare geologicã sardã), o 
societate producãtoare de utilaje, Societatea Italianã a Minelor și Agip. 
Cum Agip a abandonat dezvoltarea sectorului minier, locul ei a fost luat de 
douã companii australiene (una de explorare și una de exploatare minierã). 
Din cartelul format de Progemisa și cele douã societãți australiene 
s-a nãscut, în 1993, Sardinia Gold Mining. Metoda "minierã" folositã: minã de 
suprafațã și extracție a aurului prin cianurare. În 
prezența oficialitãților locale și a investitorilor, în 1997, au 
fost turnat primul lingou de aur de la Furtei.

  Afacerea a fost preluatã apoi de firme canadiene, ultima fiind Buffalo Gold, 
care, în decembrie 2008, a intrat în faliment. Acum, se trage linie și se 
pun în balanțã câștigurile. Și pierderile. Cel 4,3 tone de aur 
și 6 tone de argint extrase au fost vândute cu 80 de milioane de euro 
(prețul aurului și argintului din acea perioadã). Cea mai mare parte 
a veniturilor a rãmas în conturile acționarilor. Contrar așteptãrilor 
însã, proiectul nu a produs însã nici bogãție pentru zonã și nici nu 
a garantat siguranța locurilor de muncã dupã închiderea exploatãrii. 
Câteva zeci de oameni au rãmas sã lucreze voluntar pentru menținerea 
nivelului de alertã în bazinul cu cianuri dupã ce instalarea a douã pompe a 
eșuat. Cu toate acestea, infiltrarea cianurilor și a deșeurilor 
toxice în pânza freaticã nu a putut fi împiedicatã, acestea revãrsându-se pe 
pãșunile din apropiere. Tone de deșeuri toxice, acumulate în cei 11 
ani de exploatare sunt, pur și simplu, abandonate.





  

Re: re: [protest-ro] Cât de ”responsabile” sunt firmele de aur în Uniunea Europeanã.

[M Cristian Ioan]

1. CUm poti sa lupti  cu entuzismul si incredrea nemarginita pe care o au unii 
in RMGC?

Ce poti replica la un astfel de rapuns, de exemplu:

  Sunt doua proiecte care nu se pot compara. Cel de la Rosia Montana e mult 
mai sigur si mult mai bine gandit. Cantitatea de cianura va fi destul de mica, 
iar lacul va fi unul dinitre cele mai sigure din lume, pentru ca este 
inconjurat de munti, si din cate stiu eu muntii inca nu se pot muta din loc.
 
   

 ANCA 
2011-09-07 14:13:42 



2 . Italia este aproape de noi si membra UE, insa cazul din Peru prezinta i mai 
multe similitudini cu situatia de la noi!!!

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/ce-fac-parintii-rmgc-in-peru-si-coincidentele-cu-cazul-rosia-montana-72207.html

Re: [protest-ro] Cât de ”responsabile” sunt firmele de aur în Uniunea Europeanã.

[M Cristian Ioan]

ai vazut comentariile?

sunt destui care repeta ca un ppagal “ce treba are cu noi? aia a fost in 
Sardinia, teritoriul Mafiei, unde se fura si asfaltul. Si s-a inatmpalt in anii 
‘90, intre timp tehnologia a evoluat, acum este sigura. Normele UE impun o 
concentratie f mica de cianuri, iar banii pentru  de-poluare sunt varsati 
intr-un cont special”

toate obiectiile CONNCRETE la recla de mai sus nu primesc niciun raspuns, decat 
“de ce dati tendentios exemple negative, si nu spuneti cand firmele miniere au 
adus belsug si prosperitate in tarile unde au exploatat!”

From: Ionas Adrian 
Sent: Thursday, January 05, 2012 10:48 PM
Subject: [protest-ro] Cât de ”responsabile” sunt firmele de aur în Uniunea 
Europeanã. 

  
Dezastrul de la Furtei (Italia, 2008).

Goana dupã aur a început aici la sfârșitul anilor 80, când 
specialiștii de la Facultatea de Inginerie a Universitãții din 
Cagliari au descoperit existența în zonã a unor zãcãminte de aur și 
argint. Marile companii au strigat "prezent" la apel. În 1988 s-a fondat un 
joint-venture între Progemisa (o societate de prospectare geologicã sardã), o 
societate producãtoare de utilaje, Societatea Italianã a Minelor și Agip. 
Cum Agip a abandonat dezvoltarea sectorului minier, locul ei a fost luat de 
douã companii australiene (una de explorare și una de exploatare minierã). 
Din cartelul format de Progemisa și cele douã societãți australiene 
s-a nãscut, în 1993, Sardinia Gold Mining. Metoda "minierã" folositã: minã de 
suprafațã și extracție a aurului prin cianurare. În 
prezența oficialitãților locale și a investitorilor, în 1997, au 
fost turnat primul lingou de aur de la Furtei.

Afacerea a fost preluatã apoi de firme canadiene, ultima fiind Buffalo Gold, 
care, în decembrie 2008, a intrat în faliment. Acum, se trage linie și se 
pun în balanțã câștigurile. Și pierderile. Cel 4,3 tone de aur 
și 6 tone de argint extrase au fost vândute cu 80 de milioane de euro 
(prețul aurului și argintului din acea perioadã). Cea mai mare parte 
a veniturilor a rãmas în conturile acționarilor. Contrar așteptãrilor 
însã, proiectul nu a produs însã nici bogãție pentru zonã și nici nu 
a garantat siguranța locurilor de muncã dupã închiderea exploatãrii. 
Câteva zeci de oameni au rãmas sã lucreze voluntar pentru menținerea 
nivelului de alertã în bazinul cu cianuri dupã ce instalarea a douã pompe a 
eșuat. Cu toate acestea, infiltrarea cianurilor și a deșeurilor 
toxice în pânza freaticã nu a putut fi împiedicatã, acestea revãrsându-se pe 
pãșunile din apropiere. Tone de deșeuri toxice, acumulate în cei 11 
ani de exploatare sunt, pur și simplu, abandonate.