[romania_eu_list] Terorismul in Romania

[Administrator]

Am gasit o suita de articole interesante ale lui istoricului Emanuel Badescu. Postez prima parte in intentia ca toti colistenii sa inteleaga despre materiale este vorba, si in timp vor urma celelate parti ca sa nu incarc lista cu 20 de mesaje. :))). Convingerea mea este ca numai stiind ce s-a intamplat in trecut poti intelege ce se intampla astazi, sau ce se poate intampla in viitor. In acelasi timp subliniez ca este vorba de opiniile unui istoric, si ca fiecare trebuie sa le priveasca cu distantarea necesara, o singura sursa nefiind niciodata concludenta.   Cu stima, Dicu-Sava Cristian www.dsclex.ro     Terorismul in Romania Emanuel Badescu Mentionat sporadic in manualele si cursurile de istorie a romanilor, si atunci doar cand vine vorba despre Miscarea Legionara, acest mijloc de impunere a unui scop politic - terorismul - are o traditie cel putin bimilenara pe acest teritoriu. A recurs la el, de exemplu, Burebista, care a devastat tot ce-i statea in cale, reusind sa construiasca imperiul tracilor prin sange, spaima si intimidare. Trei secole mai tarziu, dupa retragerea legiunilor romane din Dacia, populatia bastinasa a fost expusa bandelor migratoare, fiind nevoita sa se retraga in munti pentru a supravietui. Cand si cand, in regiunile de dealuri si campie parasite de localnici, invadatorii injghebau mici state, formatiuni politice perisabile dinaintea altor invadatori, inclusiv dinaintea „muntenilor“, care voiau sa nu se uite cine era stapanul real al pamantului. Teroarea era la ea acasa, principalele victime fiind femeile, batranii si copiii, in caz ca nu erau facuti sclavi. Inaintarea ungurilor si a avangarzii secuiesti s-a facut in Panonia, Partium si Transilvania tot prin teroare, cum ne sugereaza numarul mare de voievozi transilvaneni cazuti la datorie. Invazia mongola a insemnat macel si, iarasi, teroare. Dupa constituirea statelor romanesti Moldova si Tara Romaneasca, teroarea s-a ramificat, adaugandu-se doua forme inerente „statului de sine statator si civilizat“: lupta pentru putere si masurile pentru intarirea administrativa si morala, forme ce au facut sa curga rauri de sange rareori vinovat. Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Alexandru Lapusneanu sunt exemple clasice. O ultima forma „veche“ de teroare s-a manifestat sub numele de lupta sociala, cu mii si zeci de mii de victime inocente de-o parte si de alta a baricadei. Aceste patru forme, din fericire niciodata concomitente, nu au disparut si nu vor disparea de pe teritoriul romanesc, si nu numai. Secolul al XX-lea a adus in completare noi componente: teroarea bolsevica, teroarea rasista, terorismul ideologic si terorismul ca forma de lupta a statelor mici impotriva marilor puteri sau pentru obtinerea independentei nationale, acestea manifestandu-se mai mult sau mai putin si pe teritoriul romanesc (al Romaniei Mari!). Intrucat spatiul nu-mi permite sa fac o incursiune in istoria terorii pe pamant romanesc, ma voi rezuma la actiunile teroriste din secolul trecut, la fel de numeroase ca si cele din epocile precedente, la fel de sangeroase, cu efecte asemanatoare asupra viitorului apropiat. Avand drept preambul rascoala taranilor din anul 1907, eveniment sangeros la declansarea caruia au contribuit „studenti“ straini de orientare leninista, expulzati de indata ce erau prinsi din ratiuni de stat inca nedescifrate, revolutia bolsevica a generat o succesiune de actiuni teroriste pro si contra care au dinamitat nu numai viata pasnica proprie regimului democratic, ci insasi existenta Romaniei Mari. Aceste consecinte tradeaza marea putere ce a alimentat din umbra dinamica violenta a istoriei interbelice romanesti, adica Uniunea Sovietica, singura putere interesata - cum vedem si astazi in cazul Rusiei - de destramarea statului roman national. Bolsevismul, aceasta monstruoasa falsificare a marxismului, ascundea de fapt vechea tendinta imperialista a Rusiei tariste, acum in forma ideologica si condusa nu de germani, tar si nobilimea „rusa“, ci de evrei. La doar doua decenii de la primele congrese sioniste, o parte dintre evrei a optat pentru cucerirea lumii in numele unui comunism ale carui origini nu sunt deloc caracteristice iudaismului, ele fiind impartasite de evreii sectanti esenieni si crestini in antichitate, de iezuiti si de iluminati in epocile mai noi. Din acest motiv o buna parte a diasporei evreiesti a ramas credincioasa liberalismului si democratiei. Asadar, la finele anului 1917, evreii erau deja impartiti in doua tabere radical opuse, cu toate ca ambele urmareau acelasi obiectiv: stapanirea lumii. Acuzatiile unilaterale, generalizatoare, aduse evreilor in totalitatea lor sunt prin urmare nedrepte. Faptul ca uneori evreii social-democrati sau liberali i-au sustinut pe cei bolsevici se explica prin legaturile de rudenie ori pe linie masonica. In orice caz, implicarea lor politica la varf a condus la crearea nazismului, stalinismului, cuzismului si chiar a Miscarii Legionare, toate regimuri care vor fi ori promiteau sa fie antievreiesti si antidemocratice. Punand punct acestor consideratii, necesare pentru evitarea confuziilor, sa vedem cum s-a manifestat terorismul bolsevic in Romania, cine l-a sustinut si ce reactii a provocat. Primele semne a ceea ce urma sa se intample au aparut in noiembrie 1917, o data cu propunerea generalului rus Scerbacev adresata feldmaresalului Mackensen si arhiducelui Iosif de a incheia un armistitiu peste vointa Romaniei. Revoltat, regele Ferdinand a pronuntat un discurs memorabil in cadrul Consiliului de Ministri, tinut la Iasi in ziua de 21 noiembrie, din care spicuiesc aceste cuvinte: „Cand am intrat in razboi, stiam ca va fi greu, prevedeam chiar ca se poate sa fim invinsi. Nu mi-a putut trece insa prin minte ca vom fi victimele unui act de tradare fara precedent in istorie si ca astfel va veni o zi, cum e cea de azi, in care sa trebuiasca sa vedem cum iesim cu onoare fara a ne sinucide“. Soarta tarii parea pecetluita, armistitiul incheiat la Focsani precizand ca va fi in vigoare pana cand „chestiunea pacii sau a razboiului va fi hotarata de Adunarea Constituanta a intregii Rusii“... Vointa Romaniei nu conta! Concluzionand, la Brest-Litovsk se purtau tratative de pace intre Puterile Centrale si evreii bolsevici in frunte cu Trotki, care vorbeau in numele Armatei Ruse (a se remarca tupeul acestora). Romania, care in decurs de o luna mai pierdea si Tezaurul, din ordinul lui Lenin, era in acest mod pregatita sa cada in mainile evreimii revolutionare. La data respectiva sansele de supravietuire tineau de un miracol. Convins de victorie, Lenin a ordonat agentilor bolsevici din armata rusa sa incite soldatii la dezarmarea armatei romane, la terorizarea populatiei cu scopul crearii unei „stari revolutionare“, trimitand si un asasin cu misiunea sa-i elimine fizic pe rege, pe Ionel Bratianu si pe generalul Scerbacev. Romania se afla in calea extinderii revolutiei spre vest si spre Balcani. Trebuia sa dispara? Cum? Asasinul urma sa proclame Romania republica sovietica si sa conduca noul guvern bolsevic „roman“. Se numea Simeon Grigorevici Rosal si, desi era evreu, ucisese cu mana lui numerosi negustori evrei din Kronstadt! Aceasta bestie, care se lauda ca a aruncat cadetii rusi in cazane cu ulei in clocot, venise la Iasi in fruntea unei suite de 80 de criminali, insotit fiind si de metresa sa, descrisa de Nicolae Iorga ca „destul de eleganta“. Rosal s-a prezentat oficial ca Presedinte al Republicii de la Kronstadt! Tupeul lui a surprins autoritatile romane care insa, dupa momentele de consternare, au revenit cu picioarele pe pamant. Aveau de ales intre sustinerea bolsevicilor (curata sinucidere) si trupele „albe“ ucrainene conduse de colonelul Drozdovski. Cu exceptia lui Take Ionescu, mare orator dar om politic catastrofal, toti au mizat pe alianta cu „albii“, Regina Maria, implicata sentimental datorita inrudirii cu familia tarista, neadmitand nici un contraargument. A fost sustinuta cu dovezi care il incriminau pe Rosal de generalii Prezan, Averescu si Scerbacev, unele provenite chiar din birourile conducerii bolsevice, probabil de la Hristea Racovski, un personaj misterios care in acele momente trata in secret cu emisarul Reginei, colonelul Joe Boyle. Pe de alta parte, prezenta detasamentului de asasini bolsevici se facea ora de ora tot mai simtita. Mahalalele Iasului se inflamasera, amenintand sa devina fiecare in parte o veritabila curte a miracolelor. Talharii, violuri, hoarde de betivi (unii falsi) ratacind dupa miezul noptii anume pentru a teroriza populatia, coroborate, faceau viata imposibila. Era o tactica veche, rudimentara si totodata imprudenta, daca se tine seama ca in oras se afla Inaltul Stat Major roman; poate ca era o sfidare. Inca tolerati, bolsevicii s-au facut stapani peste un cartier pe care l-au proclamat „republica sovietica“... In mai putin de o ora rechizitionasera cateva cladiri, intr-una amenajand ad-hoc un Tribunal revolutionar, intre prinsii urmand a fi judecati pentru „tradarea poporului“ figurand si bunicul meu dinspre tata, medicul Ioan Badescu. Nu stiu daca s-au pronuntat si executat sentinte, tanara republica fiind nimicita, dupa cateva ceasuri de existenta, de catre un detasament de „albi“. Fireste, un numar de soldati rusi si de romani vagabonzi a protestat zgomotos, apoi s-a dedat la deja obisnuitele acte de vandalism. Disperati, comerciantii, majoritatea evrei, au amenintat cu inchiderea pravaliilor daca nu se iau masuri de siguranta. La orizont palpaiau foametea si saracia. Haosul. Anarhia. Trecandu-se peste opozitia lui Take Ionescu, care, in numele libertatii de expresie, se opunea oricaror masuri restrictive, guvernul roman a trecut la represalii. Orice intarziere putea deveni fatala pentru viitorul democratiei si, mai ales, pentru existenta Romaniei. Bolsevicii instalasera, din fericire fara succes, o bomba la Palat si incercasera sa-l rapeasca sau sa-l asasineze pe generalul Scerbacev, condamnat de Lenin la moarte, ordin vazut si comentat cu „marele conducator“ de Mihail Gh. Bujor. Generalul rus i-a cerut in aceste conditii lui Ionel Bratianu sa creeze un comitet antibolsevic care sa lupte contra dezagregarii Rusiei si a armatei ruse, insa a primit un raspuns demn de Take Ionescu: „Nu pot mobiliza nici un singur soldat roman pentru a va apara contra propriilor dvs. trupe fara a ma vedea amestecat in luptele interne din Rusia si fara a provoca un conflict cu noii sai conducatori“. Iata o obtuzitate rara la creatorul Romaniei Mari! Este sindromul tipic al natiunii mici... Frica si lasitatea erau, si continua sa fie, cei doi poli ai politicii romanesti. Nici la Iasi, desi cutitul ajunsese la os, romanii nu s-au dezmintit. Nu ma refer doar la atitudinea „democratica“ a lui Take Ionescu sau la raspunsul „neutru“ al lui Ionel Bratianu, ci la la momentul arestarii lui Rosal si a bandei lui de asasini. In noaptea de 8 spre 9 decembrie, un detasament de „albi“ a luat cu asalt gara Socola, unde banditii iesisera in intampinarea unui tren cu aproximativ trei mii de bolsevici programati sa prade Iasul, sa insceneze, cu alte cuvinte, un razboi civil care ar fi distrus structura politica si sociala a tarii. Ei bine, cei care i-au dezarmat si arestat pe bolsevici au fost cazacii, trupele romane ramanand in spate, la adapost „politic“! Inaintati Diviziei a IV-a ruse, Rosal si alte cateva bestii au fost executati prin impuscare. Primul contact cu terorismul bolsevic fusese realmente bland. Cu toate ca statul roman s-a aflat, la un moment dat, pe marginea prapastiei, confruntarea se sfarsise cu bine, desi deloc onorabil, fapt remarcat - cum o va dovedi atitudinea sa ulterioara - si de Ionel Bratianu. Cele doua saptamani „maximaliste“ au fost un cosmar, dar si un semnal de alarma de care autoritatile romane vor tine seama, ce-i drept in maniera romaneasca *** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php *** YAHOO! GROUPS LINKS  Visit your group "romania_eu_list" on the web.    To unsubscribe from this group, send an email to:  [EMAIL PROTECTED]    Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.