>Din toata aceasta romanitate a ramas un singur manunchi,
>in Balcani aromanii, dar si rom^nii iar la nord de Dunare rom^nii.
Nu numai: si Românii din Iugoslavia si Bulgaria, care in
Evul Mediu erau aproape inc'odata p'atata cati erau in
Ungrovlahia, Moldavskoi Zemlia si Erdély. Nici azi n'au
disparut complet: Românii banateni din Serbia, Românii
timoceni, Românii din Tribalia, care-s aproape bulgari-
zati, au nume bulgaresti, dar care inca mai stiu romaneste
si unii dintre ei isi cultiva românismul si legaturile
cu tzara muma de peste granita. Ba chiar si in Croatia
mai sunt niste "ultimi mohicani" dintre care unii au
aparut la intrunirile din RO dedicate in ultimii ani
romanimii de peste granitza si au adus la cunostinta
celorlalti ca mai exista Români si in Croatia (tot
cu nume sarbocroatizate ca si in cele mai multe cazuri
de timoceni).
E simptomatic ca natul romanesc nu stie de aceasta
romanime (nu aromanime), cu exceptia romanimii banatene
de prin partile Vîr$etzului si Novi Sadului. Aria
de raspandire a Romanilor vorbitori ai dialectului
nostru nu se limiteaza la teritoriul Romaniei de azi
si al Basarabiei. (Si mai e insula de românime din
peninsula Istria, in NV fostei Iugoslavii, la doi pasi
de Trieste: Istroromânii, aflati si ei pe cale de
disparitie, si vorbitori ai unui dialect ce contine
niste "markers" ce sugereaza ca stramosii lor vor fi
plecat candva in Evul Mediu de prin partile romanimii
banatene, asa cum a plecat inca un grup, al Morlacilor,
adica Maurovlahii, care s'au stabilit in Dalmatia si
care sunt azi complet asimilati in masa croata.)
>Si care ar fi nucleul: civilizatia romana ori civilizatia
>unor barbari din varful unor coclauri unde se ascundeau
>prin pesteri de navalirele unor popoare asiatice?
Daca ar fi fost Daci, atunci urmasii n'ar fi vorbit
limba româna, ci un idiom similar cu limbile baltice
sau chiar cu albaneza. Si, fiindca peste "ciotul"
limba româna nu se poate trece, veni ideea cu
proto"latinitatea" limbii geto-dace, protolatinitate
despre care n'avura habar nici Ovidiu, nici Grecii
de la Histria si Tomis, nici administratiile romane
din vremea lui Burebista si Decebal, cu toate ca
intretineau relatii diplomatice si de spionaj cu
regatul dac catre care se simteau atrase sa-l in-
globeze.
>Dar care ar fi nucleul barbarilor de la nord de Dunare?
Preponderent acelasi, intrucat numai in preajma
romanitatii ramase in picioare se puteau romaniza,
nu acolo unde n'aveau conditii (si unde se prabusise
organizarea vietii la un anumit nivel).
>conceptul de "autohton" este relativ.
>Descoperirele arheologice au scos in evidenta faptul ca
>teritoriul nord Dunarean a fost adus in perioada fierului
>tarziu (perioada La Tene) prin aportul celtilor (unii
>cercetatori afirma ca intre geti si daci ar fi fost
>mare diferenta, dacii fiind celti).
Nu-i adevarat. Celtii au fost un... pâlc, iute asimilat.
Ca au lasat artefacte si niste tehnici de prelucrare
a materialelor e clar. Dar tot clar e, dupa izvoare
si obiecte, ca Dacii erau alta populatie, de alta limba,
cu alt panteon etc. si ca stateau in raport cu Getii
cel mult in aceeasi relatie ca Cehii cu Slovacii ori
Catalanii cu Spaniolii.
>putem estima populatia aceea
>"autohtona" la maximul 80 de mii de suflete.
Nu-i nevoie de speculatii: izvoarele culte romane
au lasat destule elemente in baza carora sa poata
fi facute estimari mai bune. Care au si fost facute
in diverse lucrari dedicate istoriei Imperiului Roman.
>Peste care s-au suprapus populatii precum hunii, gepizii,
>gotii, avarii, slavii, pecenegii, cumanii, uzii, etc.
La Nord de Dunare, aportul slav fu minimal: grosul a
trecut Dunarea, iar ailanti au ramas in locurile lor,
in Polonia si Rutenia. Iar pe cei din Slovacia i-a
pus Ungurii sub "capac" din primele clipe si i-a
tinut acolo pana in 1918. Tinuturile de la poalele
Tatrei si Matrei au fost primele cuceriri ale con-
federatilor lui Arpad de dupa stramutarea din Ucraina
(e relatata destul de amanuntit de acelasi notar
anonim al regelui Béla, care-i mentioneaza si pe
Menumorout/Ménmárot, Gelou/Gyalu, Glad si Ahtum/Ohtum).
Gotii si Gepizii au plecat mai departe, prin Italia,
Austria, Germania si Spania. Hunii turcofoni s'au
intors in oarece masura in configuratia tribala
condusa de hani$orul protobulgar Asparuh sau chiar
in configuratia avara ("Varhunni"). De notat si
elementul iranic alan, prezent atat in sanul hunimii
(mare parte din calaretii teribili erau acestia, nu
turcofonii; adica o populatie continuatoare in cutume
si limba a Scitilor), cat si in grupari mixte cu
slavii (in secolul 19, protocronismul nobiliar croat
si cel polonez suia in slavi o prezumtiva ascendentza
alana caucaziana; asa fac astazi unii dintre Bulgarii
nationalisti, care se incapataneaza sa afirme ca
Protobulgarii lui Asparuh, Omurtag etc, care au
intemeiat primul tzarat bulgar (si care cuprindea
mare parte din Romania de azi si Ungaria din preajma
invaziei lui Arpd), ar fi fost de origine iranica.
Elementul iranic intra de asemeni in componentza
configuratiei primordiale unguresti (turcica, ugrica,
iranica si slava). Cumanii si Pecenegii erau Turci
sadea (cu oarece elemente iranice poate si ugrice),
Uzii idem, dar acestia au haladuit mai mult prin
Sudul Moldovei, Dobrogea si Bulgaria si cam fura
decimati; cum le arata si numele, erau Turci oguzi,
practic din aceeasi ramura cu Cumanii, Otomanii,
Azerii, Turkmenii si Tatarii. Pecenegii si Cumanii
au fost mai importanti, intrucat au fost absorbiti
complet de popoarele roman, bulgar, sarb, maghiar.
Lucru reflectat in onomastica, toponimie, hidro-
nimie: Coman si derivatele, Ozon/Ozun ("Lungu";
compara si cu cuvantul maghiar cu acelasi sens
Hosszú), Tancabesti, Odobescu, Cozia ("Nucet"),
Covurlui, Calmatzui, Vaslui, Kogâlnic, Teleorman
(pe otomana Deliorman "Codrul nebun"), Cârlibaba
(pe tatara "Mosul de zapada"), Borcea (amintirea
hanului cuman Bortz sau Burci Membrok), Galatzi
si Calafat (din turco-arabul kalaat "burg, cetate,
oras") etc. Last but not least cioban (tc. çoban),
care in graiurile din Oltenia, Muntenia si Moldova
a inlocuit aproape total cuvantul romanic pãcurar
(in aromâna picurar'lu). Nu ni s'a transmis prin
mostenire pecus, pecoris "oaie", dar ne-a ramas
pãcurar, ce-i pastrat mai bine in Ardeal.
>Mousa Stefan
g
