Reformulez: Sa punem in discutie pozitia d-lui Parvulescu, dar cu argumente.
   
  Eu sustin ca Cristian Parvulescu atrage atentia de mai multi ani asupra 
tarelor mediului politic romanesc. Dar si daca nu atragea atentia, doar avind 
in vedere activitatea Asociatiei Pro Democratia ar fi un argument suficient ca 
nu acum se trezeste Cristian Parvulescu.
   
  Sa pornim de la premisa ca eu sint nu sint un observator atent la 
interventiile sale din ultimul an (desi fac de 5 ani grupajul saptaminal 
revist@ din principalele reviste culturale).
   
  Va provoc sa argumentati caraghioslicul declaratiilor sale din ultimul an, 
dar, mai ales, in ce fel ati observat ca si-a revenit.
   
  De asemenea, o chestiune la care merita sa reflectam este urmatoarea:
   
  Daca cineva isi exprima opinii diferite de alte noastre, cit de sanatoasa 
este atitudinea noastra suspicioasa ca si le exprima pentru ca... e platit de 
cineva?
   
  Alin Cristea
  

Crinela Moscovici <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
            Ba poate fi pusa in discutie pozitia d-lui Parvulescu, domnule 
Cristea.
   
  Observatorul atent la interventiile sale din ultimul an au parut atat de 
caraghioase, incat ma intrebam sincer cine il platea.
  Este O.K., totusi, ca si-a revenit.
   
  CNM
   
    ----- Original Message ----- 
  From: Alin Cristea 
  To: [email protected] 
  Sent: Sunday, April 29, 2007 2:20 PM
  Subject: [!! SPAM] Re: : [romania_eu_list] Cristian Pirvulescu: Arbitrariul 
care domneste in Romania
  

      Nu cred ca poate fi pus in discutie daca "abia acum s-a trezit" Cristian 
Pirvulescu. Inteleg reactia dvs., dar cred ca sinteti nedrept la adresa lui. 
(Eu am pus doar un citat din materialul lui din ultimul numar 22 din luna 
aprilie.)
   
  Ilustrez cu citeva citate ale lui Cristian Pirvulescu din ultimii ani.
   
  De asemenea, ar trebui sa avem in vedere faptul ca Cristian Pirvulescu este 
presedintele Asociatiei Pro Democratia, cu aceasta ocazie am citit istoricul de 
pe site-ul asociatiei.
   
  www.apd.ro 
   
  Alin Cristea
   
  
  “Experientele acumulate in cei 15 ani de politica postcomunista au redus 
capacitatea partidelor de a manipula optiunile alegatorilor. Receptind 
semnalele politice, dincolo de controlul conjunctural si intotdeauna 
contraproductiv al mass-media sau de dezechilibrul politic artificial, 
alegatorii si-au inteles rolul. Pina acum spectatori ai jocului electoral, 
alegatorii se mobilizeaza nu in favoarea unui partid sau a altuia, ci ca 
arbitri. De aceea, proba programelor devine un fundal al confruntarii 
personalizate. […] Autentice catch all programs, abordarile celor doua 
formatiuni politice importante ce isi disputa guvernarea par doar fundalul unei 
campanii, ultima pentru douazeci de ani, in care personalizarea datorata 
candidatilor la Presedintie mai este posibila. Poate ca in 2008, intr-un alt 
context politic, vom asista la o reala disputa intre viziuni si programe, iar 
nu doar la depasirea formala a unor probe obligatorii.” (22, Nr. 764, 26 
octombrie – 1 noiembrie 2004)
  
  “Credem ca frauda electorala in Romania poate sa varieze intre 2 si 5%, in 
functie de gradul de organizare. Neavind suficient de multi observatori si, mai 
ales, neputind urmari masinile care se deplaseaza pe strazile patriei, nu putem 
face nici un fel de apreciere. Dar am constatat multe lucruri care nu aveau cum 
sa se intimple, daca alegerile ar fi fost organizate corect. De aceea noi 
consideram ca avem de-a face cu rezultate in marja de frauda si ca aceasta 
situatie se datoreaza legislatiei romanesti, responsabili fiind politicienii 
care au acceptat in mod iresponsabil acest tip de reglementari.” (22, Nr. 769, 
20 noiembrie – 6 decembrie 2004)
  
  “Oriunde in lume, statul de drept si societatea civila sint cele doua fatete 
ale democratiei. Societatea civila romaneasca nu este inca pe deplin 
structurata cita vreme statul de drept nu devine functional. Ca forma de 
asociere a indivizilor in afara si de multe ori contra institutiilor statului, 
societatea civila se revendica de la libertatile si drepturile ce rezulta din 
asumarea constienta si activa a calitatii de cetatean. Pe de alta parte, statul 
de drept se defineste prin domnia legii, altfel spus, printr-un sistem de norma 
juridice stabile si impartasite de grupurile interesate. De aceea, libera 
asociere si drepturile omului, alaturi de principiul ierarhizarii normelor si 
al independentei justitiei creeaza un binom intre statul de drept si societatea 
civila. Intr-un stat de drept, cetatenia reprezinta limita dincolo de care 
detinatorii pozitiilor de putere nu pot sa atenteze la drepturile cetatenilor 
fara a conduce astfel, ca reactie de aparare, la nesupunerea sau
 revolta acestora. Or, tocmai cetatenia cu dimensiunea sa participativa este, 
daca nu ocultata, in orice caz marginalizata in Romania. Inchise in spatiul 
strimt al politicii parlamentare, partidele politice au contribuit la 
transformarea politicii intr-o disputa indepartata, viscerala sau mult prea 
tehnica. Generalizarea practicilor democratice la nivelul tuturor segmentelor 
sociale si intarirea cetateniei sint elementele esentiale ale unei societati 
juste, dar ele se cer dublate de o justitie puternica si independenta, fara de 
care statul de drept ramine o utopie, iar societatea civila o forma fara fond.” 
(Cultura, Nr. 9 (50), 9-15 martie 2005)
  
  “O republica prezidentiala este foarte riscanta, intrucit ar putea inregistra 
derapaje autoritariste, cum s-a intimplat deja in Rusia sau Belarus. […] In 
Romania este mult mai potrivita o republica parlamentara, dar o asemenea 
solutie nu este posibila decit printr-un acord intre partide.” (Nr. 812, 27 
septembrie – 3 octombrie 2005)
  
  “Politica romaneasca are doua fete: una intoarsa spre Occident, mimetica, 
docila, conventionala, si alta scaldata in reflexele Orientului, intoarsa spre 
sine, autohtonista, impulsiva, contradictorie. Fracturii dintre multiplele 
Romanii – dintre Romania bucuresteana si cea a provinciei, dintre Romania reala 
si cea formala, dintre Romania rurala sau cea urbana, dintre Romania bogata si 
cea saraca – i se adauga ruptura dintre politica din vocatie, inradacinata in 
credinte, si politica pragmatica, improvizata si lucrativa. In cazul in care 
conflictul dintre cele doua politici ar fi unul intre partide sau grupari 
sociale tot ar fi bine, dar el traverseaza partidele, impartindu-le intre cei 
citiva care cred ca valorile sint generatoare de actiuni politice si cei multi 
ce vor doar pozitii pentru a-si imparti resursele. […] Aflate in plina deriva 
doctrinara partidele romanesti ar putea iesi la liman o data cu aderarea la 
Uniunea Europeana. Sub influenta grupurilor politice
 europene identitatea doctrinara si actiunea politica ar deveni mai clare. 
Altfel, criza generalizata a partidelor va afecta, inevitabil, intreaga 
societate romaneasca.” (Le Monde diplomatique, Editia in limba romana, Nr. 3, 
iunie 2006)
  
  “Politica sondajelor ia locul politicii autentice. Politica se ghideaza prea 
mult dupa sondaje. Or, acestea nu dau decit o situatie a opiniilor (cum le 
spune su numele), nu a convingerilor. Democratia sondajelor este foarte 
periculoasa in raport cu democratia reala. Nu inseamna ca sondajele sint un 
instrument pe care politicienii nu trebuie sa-l ia in discutie. Cu siguranta 
sondajele isi au rolul lor, care insa nu trebuie supraevaluat. De multe ori, 
lipsa de perspective si de proiecte din politica romaneasca se datoreaza 
acestui contextualism impus de sondaje. Astazi, asteptarile sint cutare si deci 
politicile, pe care le propunem, sau raspunsul public trebuie sa fie cutare. 
Exista discontinuitate si foarte multa improvizatie. Pe de alta parte, nici 
publicul n-a fost format in sprijinul unei politici cit de cit coerente, pentru 
ca a lipsit educatia, in sensul politicii. Politica a fost permanent privita ca 
o activitate suspecta, corupta si deloc onorabila. Oamenii au avut
 rezerve. Societatea nu a incercat sa inteleaga si n-a fost informata despre 
functionarea institutiilor. Asa apare fractura dintre spatiul politic si 
societate, pe care politicienii n-o pot rezolva decit prin capacitatea lor de 
comunicare. Fiind o fractura foarte mare, ei improvizeaza, raspunzind unor 
asteptari de moment, nestructurate. Eu cred ca nu avem politicieni de viziune 
si pentru ca scena politica, pe care am avut-o, n-a facut posibila aparitia 
lor.” (Dilema veche, Nr. 125, 17-23 iunie 2006)
  
  
     
  

Mircea POPESCU <[EMAIL PROTECTED]> wrote:

      > Cristian Pirvulescu: 
> Nu punerea in aplicare, ci simpla colportare a zvonului 

Dar abia acum v-ati trezit, domnule Pirvulescu?
Colportarea zvonurilor despre parlamentari corupti, dar nedovediti si 
incitarea impotriva institutiei Parlamentului, comisa de presedintia 
Romaniei cu efecte destabilizatoare la nivelul intregii societati si a 
dezbinarii romanilor, nu v-au oripilat pana acum, nu v-au trezit 
repulsia impotriva incalcarii principiilor separarii puterilor intr-un 
stat de drept si nu v-au indemnat la o atitudinea "justitiara"?

Faceti cum va dicteaza constiinta, dar dece incercati sa manipulati 
tocmai in acest moment, plasandu-va pe pozitia de heruvim neprihanit?

Mircea Popescu




    
---------------------------------
  Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
Check out new cars at Yahoo! Autos.   

  

         

       
---------------------------------
Ahhh...imagining that irresistible "new car" smell?
 Check outnew cars at Yahoo! Autos.

Raspunde prin e-mail lui