Foarte frumos si chiar inaltator. Singura problema este ca nu avem o „generatie digitala", ci o ELITA DIGITALA. :)))
Context in care va pot prezenta oricand absolventi de licee informatice care lucreaza ca fierari betonisti pe santiere. Situatia actuala este chiar mai grava decat in cazul "scolii pe puncte", de la inceputurile sistemului comunist. Atunci, macar exista o logica politica foarte clara (indiferent cat de falimentara a fost) a trieri viitorilor intelectuali. "Scoala" actuala functioneaza la fel ca o fabrica de masini de spalat. La receptia finala a produselor, toate TREBUIE sa mearga, pt. ca toate TREBUIE vandute. Unele au "sansa" sa se strice in drum spre magazin. Se intorc la fabrica, sunt reparate si rearuncate in comert ca produse "refurbished". Adica absolventi ce au capatat si o tona de diplome de pe la diverse cursuri post partum (organizate de temiri cine) si care in proportie de 99% nu au nici o legatura cu pregatirea reala, de baza, a absolventului. Acest "intelectual refurbished" devine astfel specialist in toate si in nimic. Cunoastem cu totii destule persoane cu "recalificari" spectaculoase, asa ca nu mai dau exemple. Restul productiei "scolare" se imparte in doua: 1. Absolventi care nu functioneaza nici macar pe perioada de "garantie", 2. Absolventi (un procent infim), care se realizeaza in domeniul in care s-au pregatit. Subliniez ca aspectele mentionate nu au nici o legatura cu actuala dinamica a fortei de munca, cu necesitatea de poli-calificare sau cu cea de reprofilare. Poli-calificarea si reprofilarea presupun in mod obligatoriu o activitate sustinuta (mai intai) in meseria de baza. Enunturile domnului Mircea Miclea mai au o serie de hibe. La limita, dar ca o concluzie logica din ce povesteste domnia sa, testarea "elevului cibernetizat", se poate face bine meci si de catre un calculator. Ori eliminarea factorului uman, a profesorului, a mentorului, din viata elevului, face parte din suita de filme SF in care cetatenii sunt pregatiti de masini pentru a nu iesi din tiparul acceptat de societate. Adica pentru a deveni cetateni "model" si "oameni de tip nou". Chestia asta imi aduce aminte de alte vremuri si de romanul lui Orwell - "1984". :((( Domnul Mircea Miclea uita cu gratie sa ne spuna si alte lucruri importante. Calculatorul, internetul, sunt niste scule fantastice cu o singura conditie: sa le stapanesti tu pe ele si nu invers. Altfel, o simpla pana de curent o sa transforme o societate intreaga intr-o adunatura de handicapati. Daca nu ai schimbat niciodata o siguranta, SINGUR, urmare a memorizarii "lectiilor de fizica, electricitate, etc", degeaba ai un manual intreg in calculator, despre cum sa faci aceasta actiune. Ca sa il citesti trebuie sa dai, mai intai, drumul la curent. :) Despre bolile psihice si fizice generate de calculator, despre alienarea individului ce relationeaza numai cu calculatorul, lumea medicala vorbeste deja de 20 de ani ! In consecinta, decat absolventi de scoli electronice, cibernetice, sau cum doriti sa le numiti, prefer absolventi de scoli cu profesori prosti, schizofrenici sau alcolici. Intre atatia ratati care predau, in atata steril, se gasesc intodeauna si cateva diamante adevarate. Parerea mea. :))) Cu stima, Dicu-Sava Cristian www.dsclex.ro ----- Original Message ----- From: "Lucian Branea" <[EMAIL PROTECTED]> To: <[email protected]> Sent: Wednesday, May 28, 2008 10:17 AM Subject: Re: [romania_eu_list] La gunoi cu Creanga si Caragiale! > Interventia lui Mircea Miclea in 'foiletonul' 5000 de semne ale > viitorului din Cotidianul :) > > http://www.cotidianul.ro/scoala_la_judecata_generatiei_digitale-46458.html > > Scoala, la judecata generatiei digitale > 21 Mai 2008 Mircea Miclea > > Fostul ministru al Educatiei Mircea Miclea este categoric: scoala a > pierdut monopolul asupra invataturii. Asa cum a inventat-o intr-un > moment dat al istoriei, societatea nu va pregeta sa o desfiinteze. > > > După apariţia Internetului şi a mediilor digitale, şcoala se confruntă > cu cele mai mari oportunităţi, dar şi cu cele mai mari ameninţări din > istoria ei ca instituţie socială. Niciodată nevoia de învăţare nu a > fost mai mare ca acum, când şansele unui individ pe piaţa muncii, dar > şi ale unei firme pe pieţele comerciale depind direct proporţional de > posesia şi exploatarea unor cunoştinţe, de capacitatea de a învăţa > rapid noi tehnologii şi de a înţelege caracteristicile mediului în > care operează. În sectoare întregi, precum IT, industria farmaceutică, > medicină, finanţe, media, diferenţa dintre muncă şi învăţare s-a > estompat aproape complet: învăţarea este parte inerentă a muncii. > > Pe de altă parte, învăţarea se poate face, tot mai mult, în afara > şcolii. Înainte, a merge la şcoală şi a învăţa erau sintagme aproape > identice. Acum ai mult mai multă informaţie pe Internet decât la > şcoală, aceleaşi cursuri le poţi găsi pe sute de site-uri, iar accesul > la resursele de învăţare este mult mai rapid şi mai democratic prin > tehnologiile informaţiei şi comunicării decât prin intermediul şcolii. > Şcoala a pierdut definitiv monopolul asupra învăţării şi, din păcate, > şi prestigiul social aferent. > > Ea nu mai este un tabu pe care trebuie să-l venerăm necondiţionat. Ea > este o invenţie socială, o instituţie pe care societatea a creat-o la > un moment dat al istoriei sale pentru a-şi realiza una dintre > funcţiile esenţiale: de a învăţa noile generaţii. Învăţarea este > esenţială şi necesară, pe când şcoala este doar un mijloc pentru un > scop, nu un scop în sine. Aşa cum a inventat-o într-un moment dat al > istoriei, societatea nu va pregeta să o minimalizeze sau să o > desfiinţeze dacă instituţia şcolară va fi o piedică în calea învăţării > sau un mecanism ineficient de realizare a acesteia. > > În plus, mintea „generaţiei digitale", a acelei generaţii care s-a > născut şi a crescut în interacţiunea permanentă, naturală cu mediile > digitale, e mult diferită de a noastră şi ea cere reinventarea şcolii. > Digitalii nativi preferă conţinuturile multimedia manualelor statice, > aproape exclusiv bazate pe text, accesul rapid la informaţie > indiferent de regiunea geografică, resurse multiple şi alternative de > învăţare, nu numai cele din biblioteca sau laboratoarele şcolii > proprii, informaţii actualizate în minute sau zile, nu în ani. > > Ei au grade de libertate incredibile de a decide ce să înveţe, când să > înveţe, cum şi de la cine să înveţe. Judecata lor asupra şcolii sau > profesorului va fi mult mai severă decât a noastră, pentru că au > posibilitatea comparării acestora cu mult mai multe opţiuni de > învăţare, iar din comparaţie reiese calitatea. Deocamdată, şcoala lor > e construită şi organizată după mintea noastră veche, ceea ce e > greşit, începe să miroasă a arheologie. Cel puţin două lucruri trebuie > să facă şcoala în viitorul apropiat dacă mai vrea respect din partea > digitalilor nativi. > > Întâi, trebuie să-şi adapteze învăţarea la mintea generaţiei digitale. > Să scape de fetişul manualului şi să recurgă mai des la conţinuturi > multimedia, actualizate rapid, să încurajeze utilizarea resurselor > alternative de învăţare oferite de Internet şi să certifice această > învăţare. De ce trebuie să stai neapărat 12 ani în şcoală ca să > termini liceul? Poate acest lucru era necesar când majoritatea > învăţării se făcea în şcoală, resursele erau puţine şi accesul la ele > - prohibitiv. Acum, oportunităţile de învăţare ale „generaţiei > digitale" au crescut exponenţial. > > Ar fi mai bine ca şcoala să definească precis care sunt competenţele > pe care trebuie să le ai la terminarea liceului, precum şi o > modalitate riguroasă de evaluare a acestora, iar dacă tu, în loc de 12 > ani, le-ai dobândit - utilizând multiplele oportunităţi digitale de > învăţare - în 10 sau în 11 ani, şcoala ţi le certifică şi socoteşte că > ai terminat liceul. Inventând mecanisme de recunoaştere şi certificare > a învăţării din afara şcolii, şcoala va transforma o ameninţare într-o > oportunitate de dezvoltare proprie. > > În al doilea rând, şcoala trebuie să-şi găsească propria nişă de > piaţă, care anume îi sunt punctele tari în raport cu alte locuri în > care se produce învăţarea. Ea este (cel puţin deocamdată) locul cel > mai bun de antrenament al deprinderilor intelectuale. Şcoala, nu > Internetul, te învaţă că datele trebuie prelucrate ca să ajungi la > informaţie, iar informaţia trebuie analizată, evaluată şi sintetizată > ca să ajungi la cunoaştere. > > Datele încă nu sunt informaţie, informaţia încă nu este cunoaştere, > iar cunoaşterea, fără credinţa în câteva valori, nu te face mai > înţelept. Profesorul, dacă are vocaţie, îţi poate oferi, în afară de > cunoaştere, o anumită trăire, o experienţă de învăţare pe care nu ţi-o > poate oferi tehnologia. Şi tot şcoala îţi poate oferi un mediu adecvat > unde să te întâlneşti cu colegi de generaţie, să interacţionezi cu ei > şi din această interacţiune să-ţi construieşti identitatea şi să-ţi > învingi fricile. > > Revoluţia digitală a schimbat şi va schimba şi mai mult mintea celui > care învaţă şi mediile de învăţare. Şcoala va trebui să se adapteze la > noile realităţi şi să-şi valorifice punctele forte, altfel judecata > generaţiei digitale va veni fără cruţare. > > *** > Mircea Miclea este profesor la catedra de psihologie a Universităţii > „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, directorul Centrului de Psihologie > Cognitivă Aplicată şi preşedintele Asociaţiei Române de Psihologie şi > al Comisiei prezidenţiale pentru analiza şi elaborarea politicilor din > domeniile educaţiei şi cercetării din România. Între 2004 şi 2005 a > fost ministrul român al Educaţiei şi Cercetării, iar din 1995 până în > prezent este profesor vizitator la o serie de universităţi din afară, > printre care Universitatea Birmingham, New School for Social Research > din New York, Universitatea din Viena şi Universitatea Indiana. > > ------------------------------------ > > *** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2006 - detalii la http://www.doilasuta.ro *** > > > > > > Yahoo! Groups Links > > > >
