[protest-ro] Tratatul de Pace de la Trianon � Izb�nda deplin� a drept��ii

2006-06-03 Fir de Conversatie greg gill
  Tratatul de Pace de la Trianon – Izbânda deplinã a dreptãþii
  
   
  La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, cetatea primei uniri fãurite de Mihai 
Viteazul, Marea Adunare Naþionalã a românilor din spaþiul intracarpatic 
proclama, în deplinã unanimitate, Unirea Transilvaniei cu România. 
  În ziua de 1 Decembrie 1918 se materializa un ideal, se încheia un lung drum, 
marcat de lupte ºi jertfe, se desãvârºea un proces istoric legic. Aºa cum scria 
N. Iorga, “Pentru noi Unirea din 1918 e o necesitate istoricã ajunsã la 
recunoaºtere ºi e o suferinþã mângâiatã. ªi, astfel, avem dreptul de a crede 
acest fapt definitiv ºi etern”.
  Decizia democraticã luatã pe cale plebiscitarã de românii strânºi la Alba 
Iulia trebuia confirmatã pe plan internaþional, fapt petrecut la Conferinþa de 
Pace de la Paris, din 1919-1920.
  Încã înainte de începerea dezbaterilor tratatului de pace cu Ungaria ºi, mai 
ales, pe timpul acestora, Budapesta a declanºat o puternicã acþiune diplomaticã 
ºi propagandisticã, precumpãnitor antiromâneascã. Ungaria contesta existenþa 
vreunei probleme naþionale pe fostul teritoriu ungar; vântura “teza” prezenþei 
“prioritare” a ungurilor în Transilvania; susþinea “necesitatea” menþinerii 
“integritãþi” Ungariei aºa-zis “milenare”; vorbea de închipuitul rol 
“civilizator al ungurilor în zona noastrã geograficã. Ca de obicei, 
“argumentaþia” Ungariei era clãditã pe falsificarea grosolanã a tuturor 
realitãþilor istorice, demografice, etnografice, statistice etc., pe 
dezinformare ºi teorii pseudoºtiinþifice. Contele Apponyi Albert, ºeful 
delegaþiei ungare la Conferinþa Pãcii, acuza, chiar, România, Iugoslavia ºi 
Cehoslovacia de “imperialism”, pentru cã, în virtutea principiului 
naþionalitãþilor, þãrile în cauzã ar fi “ocupat” pãrþi din teritoriul “milenar” 
al Ungariei!…
  La atari absurditãþi, rãspunsul României a fost ferm. În octombrie1919, 
într-o scrisoare adresatã Conferinþei de Pace se arãta: “Noi nu dorim sã luãm 
bunurile altuia. Noi am dori, dimpotrivã, sã avem cât mai puþini alogeni pe 
teritoriul României unite. Dacã însã cruzimea destinului – consecinþã fatalã a 
situaþiei noastre geografice ºi a trecutului nostru istoric determinat de 
luptele de cucerire ale oligarhiei feudale care ne înconjura – a smuls, fâºie 
cu fâºie, bucãþi întregi din România, noi avem azi datoria de a pune în miºcare 
toate forþele noastre pentru a salva ºi menþine cât mai mulþi români în patria 
mumã”.
  Cum plenipotenþiarii unguri ºi propaganda budapestanã continuau sã conteste 
realitãþile, fãcând, mai ales, mare caz de inventata “superioritate” culturalã 
maghiarã, în februarie 1920, România a înaintat Conferinþei de Pace un memoriu 
menit sã demaºte falsurile ungureºti. Pe baza unor solide argumente istorice, 
demografice, statistice º.a. în memoriu erau combãtute diversiunile ºi 
mistificãrile ungariste. Printre altele, în memoriu se remarca: “ Menþinerea 
integritãþii teritoriale a Ungariei nu ar însemna decât menþinerea 
imperialismului ungar, menþinerea acestui spirit de hegemonie care se manifestã 
încã astãzi ºi care merge atât de departe, încât, în rãspunsul ei la condiþiile 
de pace, delegaþia ungarã nu se poate abþine de a acorda naþiunilor nemaghiare 
ala Ungariei calificativul insultãtor de  rase de culturã inferioar㠔.
  Conferinþa Pãcii a studiat atât “documentaþiile” prezentate de Ungaria – a 
cãrei delegaþie, cuprinzând peste 70 de persoane, a înaintat Conferinþei 40 de 
note ºi memorii - , cât ºi memoriile României, Iugoslaviei, Cehoslovaciei. În 
plus, a organizat în Transilvania o cercetare etno-demograficã cu scopul 
stabilirii cât mai exacte a traseului frontierei româno-ungare. Formatã din opt 
experþi (André Tardieu ºi J. Larouche, reprezentând Franþa; Clive Day ºi 
Charles Seymour, specialiºti americani; E. Crowe ºi A. W. Leeper din partea 
Angliei; G. de Martino ºi contele Vannutelli-Rey, din partea Italiei), comisia 
a preluat recomandãrile expuse anterior cãtre: Comitetul de Studii Francez 
(condus de André Tardieu ºi Emmanuel de Martonne), Departamentul pentru 
Informaþii Politice al Foreign Office (având în frunte pe Sir William Tyrrel), 
Comisia Americanã Inquiry.
  Fixarea graniþei româno-ungare nu a fost, aºadar, un act “arbitrar”, cum 
pretinde, cu rea-credinþã, propaganda ungaristã, revanºard-revizionistã, 
antiromâneascã. Mai mult, se poate afirma cã delimitarea frontierei cu ungaria 
a dezavantajat România. Fapt sesizat, de altfel, de Milton G. Lehrer, avizat 
cunoscãtor al problematicii în cauzã, care scria: “ Dacã în 1920 s-a comis o 
nedreoptate nu ungurii au sã se plângã de ea, ci românii, cãci dincolo de 
frontiera politicã au fost lãsate în teritoriul unguresc multe insule de 
români”.
  Sfidând evidenþele, Budapesta se crampona de ideea menþinerii “integritãþii” 
teritoriale a Ungariei, chipurile “milenarã”. Deºi pretinsa “integritate” 
dispãruse o datã cu revoluþiile de eliberare naþionalã, din toamna anului 1918, 
atunci când românii ºi slavii asupriþi 

[protest-ro] misiunea istorica a ungariei?

2006-06-03 Fir de Conversatie greg gill
  Misiunea istoricã a Ungariei? 
  
   
  Menirea poporului maghiar de apãrãtor al lumii creºtine de invazia Semilunei 
este una dintre ideile cel mai des revendicate în scrierile de orice fel 
maghiare, cu atât mai mult cu cât ei fac din aceast㠓misiune istoricã”, 
predestinatã, un monopol. Mândria de a-ºi fi asumat o aºa sarcinã ingratã 
constituie unul din temeiurile principale ale existenþei lor politice.
  Revendicare exclusivã, ea corespunde atât de puþin cu realitatea faptelor! A 
trebuit sã vinã obiectivitatea istoricilor apuseni pentru a restabili în 
aceastã privinþã adevãrul. Un istoric francez care a judecat cu multã claritate 
problema afirma la un moment dat: “Ne ocupãm prea mult de luptele sterile ale 
Franþei ºi Angliei în secolul al XIV-lea ºi al XV-lea. Ceea ce importã istoriei 
europene e împotrivirea în contra turcilor a grecilor, sârbilor, a muntenilor, 
moldovenilor, a ungurilor, a ruºilor, în fine, din veacul al XIII-lea pânã în 
al XVI-lea; mulþumitã sacrificiului balcanicilor ºi al slavilor din 
rãsãrit, civilizaþia occidentalã a putut continua ºi de aceasta Germanii, 
Italienii, Francezii etc. nu-ºi dau seama îndeajuns”.
  Ideea misiunii istorice exclusive a poporului maghiar are o altã origine. Ea 
apare mai bine accentuatã din momentul în care pãtrunde ºi se dezvoltã ºi în 
aceastã parte a Europei conºtiinþa naþionalitãþii; odatã ce se contureazã 
opinii pesimiste asupra destinelor viitoare ale poporului maghiar apare ºi 
ideea misiunii sale istorice.
  Încã din secolul al XIX-lea marele scriitor german Herder a afirmat despre 
maghiari: “Singurul popor de aceastã origine(fino-ugricã) care a intrat în 
rândul cuceritorilor sunt ungurii sau maghiarii…Ei sunt acum, printre slavi, 
germani, valahi ºi alte popoare, cea mai micã parte a locuitorilor þãrii, iar 
în câteva secole nu se va mai gãsi poate nici o urmã a limbii lor”. Asemenea 
observaþii nu puteau trecute uºor cu vederea ºi s-au întipãrit profund în 
conºtiinþa acestui popor izolat, puþin la numãr, dacã ne mãrginim numai la 
elementele cu adevãrat maghiare.
  Ludwig Spohr, profesor la Universitatea din Berlin, detalia în lucrarea sa 
privind “Temeiurile spirituale ale naþionalismului în Ungaria” : “un popor care 
se ºtie puþin la numãr ºi ca rasã, fãrã altã rasã înruditã în Europa, se simte 
ameninþat; nu cã aceastã conºtiinþã ar rezulta numai din împrejurãri recente; 
teama de pierdere a substanþei poporului afalt în descreºtere a îndemnat la 
imperialismul naþional sub forma maghiarizãrii. Spaþiul actual al statului 
aminteºte ºi mai aspru aceastã durã realitate, cã poporul maghiar este puþin la 
numãr. Simbolul oricãrei activitãþi publice ºi private este cuprins într-un 
singur cuvânt: revizionism. Dacã însã intrãm mai adânc în analiza acestui 
termen, constatãm cã revizionismul nu reprezintã numai un program… el priveºte 
toate temeiurile alcãtuirii sale de stat sau de popor ”. 
  Cum s-a pus în aplicare programul anticipat de profesorul amintit este uºor 
de observat: în primul rând prin dovedirea cu orice preþ cã poporul maghiar 
este cel mai vechi ºi mai numeros din regiunea pe care o locuieºte. Nefiind 
suficient însã principiul naþionalitãþilor pentru a întemeia întreaga stãpânire 
a maghiarimii ºi a-i asigura viitorul la care aspirã, s-au cãutat în altã parte 
fundamentele alcãtuirii sale ca stat; astfel s-a ajuns la ideea unei misiuni pe 
care numai poporul maghiar ar fi putut-o îndeplini în aceastã parte a Europei.
  Prima metodã: dovedirea vechimii ºi a superioritãþii numerice. Formularea 
vestitei teorii a unei imigraþii în masã a poporului român în Ungaria nu a avut 
succesul garantat, mai ales în condiþiile în care puternice argumente istorice, 
demografice ºi toponimice i-au demonstrat lipsa de adevãr. 
  Dupã statistica maghiarã din 1920 se aflau în Ungaria de la Trianon 6.722.215 
maghiari; zece ani mai târziu, numãrul lor a sporit la 8.001.112, deci cu 
aproape 20%. În acelaºi timp, numãrul nemaghiarilor a scãzut de la 816.203 la 
634.384, deci cu mai mult de 28%. Straniu rezultat al statisticii oficiale, 
care ne trimite la concluzia cã este vorba de cifre mult exagerate care nu 
corespund realitãþii. Dacã avem în vedere cã de ceva vreme Ungaria se afla din 
punctul de vedere al progresului demografic într-o perioadã de cvasi-stagnare, 
mânuirea abilã a statisticilor nu a putut scãpa atenþiei analiºtilor strãini.
  Trebuia un alt temei pentru a-ºi afirma aspiraþiile politice, pentru a-ºi 
lãmuri pretenþiile de realizare a acestor aspiraþii în faþa Europei. Elementele 
care s-au constituit pãrþi ale teoriei istorice ºi politice legate de misiunea 
istoricã a maghiarilor au fost trei: 1) doctrina Coroanei Sf. ªtefan, care se 
aflã la fundamentul însuºi al existenþei regatului maghiar; 2) afirmarea 
tradiþiei Ungariei milenare, singura care a putut dãinui în aceste locuri ºi 
singura care a putut aduce aici o liniºte ºi o pace europeanã; 3) ideea cã 
regatul maghiar a însemnat pentru minoritãþi un regim 

[protest-ro] cimitirul din tomesti

2006-06-03 Fir de Conversatie greg gill
  Cimitirul din Tomeºti
  
   
  Pe Valea Oltului, spre izvoare, în frumosul peisaj al Ciucului, casele au 
adesea cruci pe coama acoperiºului. Pe dealuri se înalþã biserici izolate. 
Poposim în satul Tomeºti (comuna Cârþa). În hotarul aºezãrii, pe un dâmb din 
afara vetrei construite, dãinuie resturile unei biserici medievale. A fost 
pãrãsitã în 1775, iar parte din materialele de construcþie din acest vechi 
lãcaº au fost utilizate la edificarea noii biserici parohiale romano-catolice, 
ridicatã, conform unei inscripþii, în 1778. Clopotul vechii biserici, datând 
din 1495, a fost adus la noul lãcaº.
  La prima investigare fãcutã de noi în 22 aprilie 1983, cu prilejul cercetãrii 
de teren a arhitecturii de lemn din judeþul Harghita, am putut remarca 
structura turnului de piatrã, contraforturile în trepte, dispuse oblic, 
ferestrele în arc frânt de la ultimul nivel ºi lãcaºurile bârnelor ce separau 
nivelele turnului (în unele din acestea se mai pãstrau chiar crâmpeie de 
grinzi). 
  
  Terenul din jurul fostei biserici, neîmprejmuit, era înþesat de morminte. 
Localnici, buni cunoscãtori ai limbii române, ne-au spus cã cimitirul era încã 
folosit de multe familii, care din strãbuni îºi ºtiau locul de veci acolo. Tot 
ei ne-au spus cã în cursul timpului, din resturile vechii biserici s-au 
recuperat materialele folosite la ridicarea caselor ungurilor.
  În puzderia de cruci, cele mai multe erau din piatrã, puþine din lemn, iar 
cele mau recente din fier.
  
  Aici odihnesc…
  
  Am revenit la Tomeºti, dupã 12 ani (25 septembrie 1995), cu intenþia de a 
lãrgi observaþiile asupra monumentului ºi cimitirului. Un gard înalt, din 
sârmã, înconjura dâmbul, iar porþile erau lãcãtuite. Mormintele erau îngrijite. 
Sporiserã crucile de fier, se împuþinaserã cele de piatrã ºi dispãruserã cele 
din lemn. Moviliþe joase indicau vechi morminte rãmase fãrã cruci. Cimitirul de 
aici a fost ºi este folosit de români, unii care, poate ºi-au uitat limba, dar 
rãmãseserã credincioºi confesiunii în care se nãscuserã (cele mai recente 
îngropãri erau din 1992).
  Am cercetat antroponimic (studiul numelor proprii) crucile din cimitir ºi am 
grupat numele dupã provenienþã. În timp ce notam, douã persoane de sex feminin 
s-au apropiat ºi mi-au reproºat cu asprime cã am intrat în cimitir. Dupã câteva 
minute s-au liniºtit, iar una dintre ele, cu un chip frumos ºi senin, vorbind 
perfect româneºte, mi-a mãrturisit cã ºi neamul ei era îngropat acolo. Am 
înþeles cã intervenþia lor nu fusese întâmplãtoare; primiser㠓indicaþii” sã 
pãzeascã cimitirul de ochii specialiºtilor. 
  Aºadar, citind inscripþiile de pe cruci, am aflat c㠓itt nyugszik” (aici 
odihneºte), în “beke poroira” (veºnicã pomenire): Olah Istvan (1840-1887), Olah 
Tudor (sec. XIX), Olah Mihaly (1871-1936), Olah Gabor (1904-1989), Olah Borbat 
(1960, probabil anul morþii), Olah Erzebet (1985-1989). Având la origine numele 
(antroponimicul gentilic) Boer, crucile îi strãjuie pe : Janos (1901-1985), 
Marton (1909-1985), Ferenþ (1945-1985), încã doi Boer ale cãror prenume nu se 
mai pot citi. Cu numele de ªandor sunt amintiþi în cimitir urmãtorii: Borbala 
(1871-1957), Catarina (1875-1950), Istvan(1877-1946), Ana (1877-1963), Peter 
(1890), Istvan (1895-1955) ºi alþi trei ªandor, cu date indescifrabile (numele 
ªandor în onomastica româneascã se regãseºte ºi sub forma ªandru). Antroponimul 
Demeter (frecvent în onomastica româneascã prin traducerea lui Dumitru ºi a lui 
Dimitire) a fost purtat, dupã însemnãrile de pe crucile cimitirului din 
Tomeºti, de: Peter (1870-1938), Ianos (1899-1983),
 Istvan ºi Peter (fãrã anii de viaþã). Sub numele de Szebeni sunt menþionaþi pe 
cruci: Istvan (1872-1947), Janos (1924-1979), Miclos (1922-1992), amintind-o 
acum ºi pe Sabo (provenit din Sava) Ana (1905-1962). Sub antroponimicul Tudor 
sunt înscriºi pe cruci: Borbala (1890-195?), Istvan (1897-1930), Miclos (1898). 
Gabor, devenit gentilic, a fost purtat de Peter (mort în 1958), Miclos 
(1966-1967) ºi de încã un sãtean pe a cãrui cruce nu se mai poate descifra 
altceva. Antroponimul românesc Crãciun (devenit Karacson) se poate citi pe 
crucea lui Ferenþ (1883-1947), o altã cruce a cãrei inscripþie nu mai poate fi 
descifratã complet. Sfârºim pomelnicul de nume citite de pe cruci cu acela de 
Barabas: Istav (1885-1955), Mihail (1925-1947).
  Din informaþiile furnizate de localnici în 1983 aflãm cã aici existã tradiþia 
conform cãreia biserica din Tomeºti a fost distrusã de tãtari cu trei sute de 
ani în urmã (deci spre finele secolului XVIII), tot de la tãtari trãgându-ºi 
numele ºi vârful Tãtaru din Munþii Harghitei. 
  În actuala bisericã romano-catolicã am cercetat o listã a preoþilor din 
localitate, care începe cu 1960. O amintim pentru cã ºi ea face adãugiri la 
ºiragul antroponimelor româneºti – dovezi ale convieþuirii cu secuii ºi ale 
procesului de asimilare. În listã sunt menþionaþi preoþii Vereº (nume românesc 
atestat în documente la 1433 ºi la 1614), dar ºi Deak. Acest 

[protest-ro] romanii din Timoc si Mangalia

2005-09-03 Fir de Conversatie greg gill

„Impresii

 

„Romanii de pretutindeni au fost la Mangalia, la inceputul lunii august. A 
fost bine. Dincolo de nemultumirile sau multumirile unora, de cele vazute, 
banuite, sau nevazute si, deopotriva, nebanuite, la Mangalia s-au strans multi 
romani din afara granitelor tarii. Nu voi insista pe aspecte deja relatate, 
intrucat ideea ce ma anima nu se leaga de numirea domnului Dragu si nici 
protestul unora vis-a-vis de ea. Nu face obiectul demersului nostru.

Ceea ce am remarcat si m-a pus pe ganduri este faptul ca, mai mult ca 
niciodata, romanii din afara tarii au nevoie de Romania, de a-si pastra limba, 
traditiile, obiceiurile si, mai ales, credinta. Cetateni ai patriilor adoptive, 
ei cer sa li se respecte etnicitatea, conform legilor scrise si nescrise ale 
drepturilor omului, dar in aceasta incercare au nevoie de noi, de sprijin moral 
si, de ce nu, financia. Nu este nici o rusine sa ceri bani, daca nevoile tale 
se leaga de pastrarea identitatii etno-lingvistice, culturale si spirituale 
materne. Este adevart ca romanii din diaspora au nevoi diferite de conationalii 
ce locuiesc in ariile limitrofe Romaniei. Unii lupta pentru afirmarea 
constiintei nationale, vor sa faca lobby pentur tara lor, ceilalti pentru a 
supravietui asimilarii fortate si deznationalizarii.

M-am bucurat sa aud ca, in ciuda presiunilor autoritatilor sarbe, care nu-si 
lasa minoritarii sa-si exprime, in mod liber, identitatea nationala, numarul 
intelectualilor romani din Serbia s-a majorat simtitor. Am aflat si ca la 
Drobeta Turnu Severin, Autoritatea Nationala pentur Tineret – filiala Mehedinti 
pregateste o Scoala Romaneasca de Vara (n.n.care se va fi incheiat poate 
inainte sa public aceste randuri), unde tineri din diaspora sa aiba parte de 
cursuri de limba, civilizatie si traditie romaneasca, lectii de gramatica, 
vocalbular, aplicatii practice pentru dezvoltarea fluentei in comunicare. De 
luat aminte si pentru autoritatile locale din alte judete ale tarii, care pot 
sa aiba initiative similare, ce nu implica niste costuri exorbitante, dar 
conteaza atat de mult in planul relatiilor cu romanii din afara granitelor 
tarii. Si la Arad am remarcat un interes aparte pentru conationalii din 
proximitate. In aceasta perioada, familii aradene gazduiesc copii din Valea 
Timocului,
 iar invatatorii de aici tin zilnic cu micutii timoceni cursuri de scris-citit 
in limba romana.

Trebuie sa-i ajutam!

O mare de romani, lipsiti de cele mai elementare drepturi, care n-au un minut 
de limba romana in scoli, nu aud un cuvant romanesc in biserici, la 
televiziunea sau radioul public care se receptioneaza in zona.

In Voivodina nu-i chiar raiul pe pamnat pentru minoritati, dar cel putin cei 
peste 35000 de romani (majoritari in vreo 17 localitati) beneficiaza de 
invatamant in limba materna (in 9 localitati, caci in restul se studiaza 
facultativ).

La Mangalia ar fi trebuit incurajati mai mult, e drept! Totusi, conationalii 
din Serbia s-au intalnit cu alti „dezradacinati, au aflat si de problemele 
acestora, s-au stabilit contacte, s-au pus bazele unor colaborari, care speram 
sa se realizeze!

Este visul nostru, al intelectualitatii romanesti, sa unim aceste spatii 
etno-culturale, sa redam romanilor dimprejurul patriei sentimentul ca nu i-am 
abandonat si ca sprijinirea lor este o prioritate penru noi toti, ca si pentru 
institutiile statului!


__
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 

[Non-text portions of this message have been removed]



 Yahoo! Groups Sponsor ~-- 
Help tsunami villages rebuild at GlobalGiving. The real work starts now.
http://us.click.yahoo.com/T8WM1C/KbOLAA/E2hLAA/DXOolB/TM
~- 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

* To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

* To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]

* Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
 





Re: [protest-ro] romanii de langa noi - joia mare in Timocul sarbesc

2005-04-30 Fir de Conversatie greg gill
MULTUMESC.
romania libera a scris despre romanii din Sebia - Iugoslavia
Iugoslavia

Documentele iugoslave post-belice referitoare la componenta etnica a
federatiei fac distinctie intre romani si vlahi, autoritatile de la
Belgrad folosind prima denumire pentru locuitorii de origine romana
din Banatul Iugoslav (Voivodina), iar cea de-a doua pentru cei care
locuiesc in restul teritoriului si, mai ales, in Serbia de rasarit
(Valea Timocului). Potrivit rezultatelor ultimului recensamant, din
martie 1991, in Iugoslavia traiesc 38.832 de romani, aproape 2% din
populatia Voivodinei, si 17.000 de vlahi, cifra mult inferioara
numarului real al apartenentilor etniei romane din tara vecina.
Potrivit reprezentantilor autorizati ai minoritatii romane de aici,
numai pe Valea Timocului exista cel putin 600.000-700.000 de
romani/vlahi. Situatia in cadrul comunitatii romano/vlahe din Serbia
de rasarit, de pe Valea Timocului, ramane in continuare dificila,
acestia nefiind recunoscuti ca minoritate nationala si, implicit,
nebeneficiind de drepturile si libertatile aferente. Pornind de la
ideea ca poate fi minoritate doar comunitatea etnica ce are o tara de
origine, romanii/vlahii sunt considerati un grup etnic de origine
necunoscuta.

www.romanialibera.com/resurse/romani.html
[articol preluat de la http://moldova.go.ro/fd/populatie/afarafd.htm]





Ai scris foarte frumos si ne-ai aratat un Univers aparte ;)
Chiar daca azie vineri, sper ca merge - am trimis-o pe alte sase liste ;)

EU iti multumesc! :)

Codruta

--
Let me know, that at least, she will try
Then she'll be a true love of mine
www.arin.ro



Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 



-
Yahoo! Groups Links

   To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/
  
   To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
  
   Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service. 


__
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 

[Non-text portions of this message have been removed]



 Yahoo! Groups Sponsor ~-- 
Give underprivileged students the materials they need to learn. 
Bring education to life by funding a specific classroom project.
http://us.click.yahoo.com/4F6XtA/_WnJAA/E2hLAA/DXOolB/TM
~- 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

* To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

* To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]

* Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
 





Re: [protest-ro] romanii de langa noi - joia mare in Timocul sarbesc

2005-04-29 Fir de Conversatie greg gill
e scrisa de mine, cu inspiratie de pe ici pe colo. daca te intereseaza 
subiectul putem discuta. daca vrei sa preiei mesajul ok, da-l mai departe, 
poate reusim sa determinam pe cineva sa le acorde atentia meritata alor nostri 
de langa noi.
multumesc

Codruta [EMAIL PROTECTED] wrote:
Gill, asta e scrisa de tine? sau a aparut in vreun ziar? sau si - si?
In caz ca a aparut undeva vrei sa imi spui si mie unde? eventual, sa dai
vreun link?

Multumesc,

Codruta


--
Let me know, that at least, she will try
Then she'll be a true love of mine
www.arin.ro



Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 



-
Yahoo! Groups Links

   To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/
  
   To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
  
   Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service. 



-
Do you Yahoo!?
 Yahoo! Sports -  Sign up for Fantasy Baseball.

[Non-text portions of this message have been removed]



 Yahoo! Groups Sponsor ~-- 
DonorsChoose. A simple way to provide underprivileged children resources 
often lacking in public schools. Fund a student project in NYC/NC today!
http://us.click.yahoo.com/5F6XtA/.WnJAA/E2hLAA/DXOolB/TM
~- 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

* To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

* To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]

* Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
 





[protest-ro] repere ale revolutiei din Transilvania - 15 martie 1848

2005-03-16 Fir de Conversatie greg gill


15 Martie 1848
- repere ale Revolutiei din Transilvania –




 

 
Momentele marilor schimbari sunt liantul care pastreaza puternice, strat dupa 
strat, faliile in care ne regasim pe noi insine, cu mosii si stramosii de un 
neam si un sange. Revolutia de la 1848 este o asemenea piatra de temelie, una 
dintre cele mai rezistente, caci isi pastreaza efectele si amintirea vie in 
cugetarea noastra de astazi. Modelul gandirii popoarelor europene de astazi s-a 
sistematizat la 1848. Marea „revolutie a ideilor”, cum o numea istoricul 
Alexandru Xenopol a maturat spatiul european, a atins spatiul romanesc, 
culminand pe plaiurile noastre in Transilvania.
Dupa izbucnirea revolutiei franceze (1789), miscarile de eliberare nationala au 
luat amploare in toata Europa. Revolutia de la 1848, fenomen general european, 
o continuare pe o treapta superioara a revolutiei franceze, a fost pregatita de 
marile transformari din structura societatii, inaugurand o noua etapa in 
dezvoltarea lumii moderne. Marile reforme care se produsesera la vremea 
respectiva in Europa, in domeniul demografic, agrar, industrial, si in cele din 
urma, social, au dat expresie procesului general de dezvoltare pe cale 
capitalista. Destinul lumii se naste din ideologii. Revolutia franceza a 
sistematizat si a aruncat in Europa ideologia/filosofia (preexistenta de 
altfel) a dreptului natural. Acesta se contrapunea dreptului istoric, oferind o 
sansa popoarelor asupra elitelor, celor asupriti asupra asupritorilor, si 
natiunilor asupra imperiilor.
Prabusirea conceptului de drept istoric – la momentul 18 48 – a fost cea mai 
mare atingere adusa status-quo-ului european din epoca postmoderna. Punctul 
central al filosofiei dreptului istoric este libertatea individuala. Programul 
revolutiei de la 1848, de inspiratie liberala, a fost pe placul Europei 
democratice, mai ales pentru faptul ca viza slabirea Austriei. Popoarele 
oprimate din Imperiul Habsburgic – cehi, slovaci, italieni, croati, romani si 
maghiari – isi revendicau dreptul la libertate nationala si sociala. 

Repere transilvanene ale Revolutiei de la 1848

La 1848, pentru romanii din Transilvania survenea scadenta unui secol si 
jumatate de cugetare in sensul definirii nationale moderne. Dupa unirea cu 
Biserica Romei de la 1700, curentul de gandire proprie s-a polarizat in jurul 
noii constientizari a romanitatii, latinitatii si continuitatii neamului pe 
aceste locuri. Noua constiinta s-a maturizat ca o ideologie corectoare de 
istorie. Dupa cum sublinia Nicolae Balcescu, valul revolutionar european a fost 
ocazia, nu cauza revolutiei romane, cauzele revolutiei transilvanene fiind cele 
18 veacuri de asuprire.
Incepand cu sfarsitul secolului al XVIII-lea, in Transilvania miscarea de 
emancipare in spiritul european initiat de revolutia franceza din 1789 ia 
amploare la nivel oficial, pentru ca in 1791 sa apara – pornind de la teoria 
lui Inochentie Micu – celebrul „Supplex Libellus Valachorum”. Documentul 
sustinea vechimea asezarilor romanesti, superioritatea demografica si 
contributia covarsitoare din punct de vedere financiar si al sarcinilor 
militare a populatiei romanesti.
Izbucnita la Palermo (ianuarie 1848), Paris (22 februarie 1848), Viena (13 
martie 1848), Berlin si Budapesta (15 martie 1848), revolutia de la 1848 a 
cuprins toate provinciile romanesti, cu exceptia Dobrogei si a Basarabiei, care 
se aflau sub aspra dominatie otomana, respectiv tarista.
Agitatiile revolutionare de la Viena si Budapesta s-au resfrant si asupra 
Transilvaniei, unde in martie 1848 se declanseaza procesul revolutionar.
Revolutia din Ardeal a inceput in stransa dependenta de revolutia din Ungaria.
Programul celor 12 puncte de la Pesta din 15 martie a cucerit toate spiritele 
liberale romanesti de partea acestei revolutii. George Baritiu va declara ca 
ziua de 15 martie a fost cea mai fericita zi din viata sa. Dar peste numai zece 
zile, la 25 martie, o vointa puternica a despartit pe romanii ardeleni de 
revolutia ungurilor, si a intemeiat aici ol revolutie paralela, a romanilor. 
Revolutionarii maghiari nu doreau sa aplice hotararile revolutiei maghiare, de 
desfiintare a iobagiei in Transilvania, ceea ce a produs o mare agitatie in 
satele transilvanene. La chemarea fruntasilor romani, se intruneste – la Blaj, 
in 3-5 mai, pe Campia Libertatii – o mare adunare nationala care aproba 
programul revolutiei transilvanene, „Petitia Nationala”. In document se 
solicita timp, din motive tactice, romanii jura credinta imparatului 
habsburgic. Dieta de la Cluj voteaza si ea „anexarea” Transilvaniei, iar 
imparatul castiga timp, invrajbind cele doua natiuni, romana si maghiara.
Agitatia revolutionara se amplifica in vara anului 1848, ca urmare a starii de 
asediu si a ciocnirilor ce au loc intre maghiari si romani.
In septembrie 1848, la Blaj are loc cea de-atreia adunare nationala la care 
participa peste 60 de mii de romani, adunare ce adopta o rezolutie impotriva 
anexarii Transilvaniei la Ungaria.