1. "D-le Dimofte ,regret ,dar gresiti. Domnii enumerati mai sus ,impreuna cu
multi ,foarte multi altii,,da,se folosesc de betisoare, dar pentru a-si socoti
castigurile si se descurca al naibii de bine. mai bine decat la mancat cu ele."
Omul, ca orice fiinta vie din cate au existat, exista si vor mai exista,
doreste sa fie de succes. Oare ce inseamna asta? La o privighetoare-mascul
inseamna sa cante tare, sa alunge adversarii, sa atraga o privighetoare-femela
placuta, cu care sa aiba pui, sa ii creasca... La un cerb inseamna sa aiba
coarne mari, sa-l indeparteze pe pretendentul la 'ciutele lui', pe care el vrea
sa le 'distreze'. La un stejar inseamna sa aiba radacini puternice, care sa il
tina bine ancorat pe timp de furtuna, sa abosoarba apa destula si in timp de
seceta, sa aiba frunze destule sa fotosintetizeze bine, sa fie rezistent la
atacuri de ciuperci, sa faca nenumarate ghinde.
La om, succesul mult dorit de oricine, se masoara in lumea actuala mai cu
seama in puterea financiara-economica, din care rezulta putere politica,
prestanta (partial) etc. Asa cum cerbul demonstreaza ca el e tare prin coarnele
si musculatura lui otelita, asa cum privighetoarea-mascul demonstreaza ca este
tare prin cantecul lui, asa omul (mai cu seama barbatul, in competitia pentru
femele), demonstreaza cat de fit este, cat de bune gene poarta (si poate preda
generatiei viitoare in care femela are interes sa investeasca), prin
rezultatele sale, care in cazul omului sunt date de avere.
Atat timp cat la privighetoare sunetul este finit si asemanator ca
intensitate in cadrul populatiei, la cerb coarnele si puterea muschilor este
finita si nu extraordinar de diferita intre exemplare, la cate-un om averea
poate sa fie 'cvasi-infinita' in comparatie cu semenii sai. Desigur, o asemenea
avere cvasi-infinita ii face si pe ceilalti sa isi doresca sa aiba ceva
similar, daca doresc sa intre in competitie pentru femei-tari, influenta
politica, respect in societate etc.
Daca o privighetoare sau un cerb nu are nevoie de resurse semnificativ mai
multe de la exemplarul 'cel mai tare' pana la 'cel mai jalnic', la om situatia
este diferita, consumul unui bogat fiind de miliarde de ori mai mare decat al
unui sarantoc. Problema este ca averile cvasi-infinite prin care 'se bat', se
concureaza masculii-umani ai unei populatii din ce in ce mai numeroase, duce la
preluarea din mediu a unor resurse incomparabil mai mari decat ar fi cota
personala rezonabila. Desigur, asta duce la saracirea altora si la subminarea
mediului de viata.
De aici rezulta o izbire intre dorinta persoanei umane de a arata ca este un
individ reusit (ceea ce se demonstreaza in societatea noastra prin resursele pe
care le detii), si baza concreta de resurse disponibila pe o marunta planeta.
Este o contradictie care daca nu este rezolvata (si nu stiu cum se poate
rezolva) (poate) duce la distrugerea civilizatiei noastre.
"D-l Lengyel ,are dreptate aproape totala DAR -chiar in spatiul
mic,inghesuit,suprapopulat si ultra poluat unii o duc excelent,altii cauta
mancarea in gunoi renuntarea la specialisti in a diminua impozitele ar aduce
statului resurse ca cel putin o parte sa nu mai caute in gunoi mancarea. -asa
de "defrisati cum santem -cate sate din Africa s-ar hrani cu echivalentul unui
avion militar de vanatoare ultra modern? -aveti idee cat mancare se arunca
intr-un oras mediu la restaurante,la salile de diverse petreceri ? -cat se
risipeste sau se pierde la nivel de stat din incompetenta,din grandomanie,din
orgoliu ?"
La un dezastru ecologic major, la colapsarea resurselor, schimbari climatice
majore etc, nici cei bogati nu voar avea sansa sa supravietuiasca pe termen
lung. Cu atat mai putine sanse pentru sarantocii-miliarde. Daca Africa nu ar fi
fost jupuita de vie de catre europeni, nu ar fi fost capturile de sclavi,
invrajbirea triburilor si vanzarea de arme catre ei, 'salvarea copiilor mici'
prin medicamente, exploatarea colonialista a continentului si absorbtia de
resurse spre 'lumea buna' inclusiv azi, ea ar fi intr-o situatie mult mai buna.
La cate resurse are, de la lemn la plante medicinale, de la peste la pasari si
mamifere salbatice, de la pasuni la terenuri arabile, de la diamante la titei,
de la atractivitate turistica la capacitate hidro... ea ar putea sa fie un
paradis terestru pentru un numar rezonabil de oameni, si nu ar avea nevoie de
'ajutoare'...
"spune D-l Lengyel -pe buna dreptate: <E plina lumea de oameni care doresc sa
faca bine, in primul rand lor si apoi si altora. Plin de samariteni care vor sa
salveze de la saracie, de la boli, sa salveze clima, sa salveze parcul Bordei,
sa salveze sturionii, sa salveze orice.> dar CU ADEVARAT vor sa salveze saracia
dezabilitarea,bolile si bruma de resurse care ne-a ramas ? Temerea mea este ca
nu,caci altfel se darama tot imperiul lor,globalizarea stagneaza,iar lista
celor mai bogati oameni din lume incepe sa se scurteze de la varf ,pana la mine
amaratiul care vreau si eu ceva fonduri nerambursabile sa salvez ceva
.....orice !!"
Exista unii care fac totul de dragul paradei, cand sunt prin preajma camerele
de luat vederi, cand se scrie in presa despre ei, ca uite ce buni sunt, ca
salveaza X oameni de la foame, sau de la boala Y etc, ceea ce este o investitie
in imaginea proprie, si poate chiar in cresterea profitului. Se poate sa aiba
si increderea ca ceea ce fac este spre binele general. In asemenea situatii, ei
se simt bine, ca uite ce baieti faini sunt, ca ei ajuta in mod real. Adica dau
inapoi ceva infinitezimal din ceea ce au rupt de la altii; filantropi mai cu
seama cand devin batranei.
Exista insa la nivel planetar si o crestere a intelegerii generale asupra
subiectului dezvoltarii, anume ca resursele sunt finite si ca o continuare a
stilului actual nu poate dura prea mult.
Peter
sharon sharon <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
D-le Dimofte ,regret ,dar gresiti.
Domnii enumerati mai sus ,impreuna cu multi ,foarte multi altii,,da,se folosesc
de betisoare,
dar pentru a-si socoti castigurile
si se descurca al naibii de bine.
mai bine decat la mancat cu ele.
D-l Lengyel ,are dreptate aproape totala
DAR
-chiar in spatiul mic,inghesuit,suprapopulat si ultra poluat unii o duc
excelent,altii cauta mancarea in gunoi
renuntarea la specialisti in a diminua impozitele ar aduce statului resurse ca
cel putin o parte sa nu mai caute in gunoi mancarea.
-asa de "defrisati cum santem -cate sate din Africa s-ar hrani cu echivalentul
unui avion militar de vanatoare ultra modern?
-aveti idee cat mancare se arunca intr-un oras mediu la restaurante,la salile
de
diverse petreceri ?
-cat se risipeste sau se pierde la nivel de stat din incompetenta,din
grandomanie,din orgoliu ?
spune D-l Lengyel -pe buna dreptate:
<E plina lumea de oameni care doresc sa faca bine, in primul rand lor si apoi
si altora. Plin de samariteni care vor sa salveze de la saracie, de la boli, sa
salveze clima, sa salveze parcul Bordei, sa salveze sturionii, sa salveze
orice.>
dar CU ADEVARAT vor sa salveze saracia dezabilitarea,bolile si bruma de resurse
care ne-a ramas ?
Temerea mea este ca nu,caci altfel se darama tot imperiul lor,globalizarea
stagneaza,iar lista celor mai bogati oameni din lume incepe sa se scurteze
de la varf ,pana la mine amaratiul care vreau si eu ceva fonduri
nerambursabile sa salvez ceva .....orice !!
sh
Catalin Dimofte <[EMAIL PROTECTED]> wrote: Din fericire pentru lume, acum
exista si cineva care are capacitatea (intelectuala, presupun) de a zice
raspicat care este cauza de fundament.
Mai exista asadar sperante.
Restul, baietashi naivi si inculti de-alde Gates, Soros, Buffet, Branson,
Lamy, Stiglitz si toti ceilalti, pot sa se joace in continuare linistiti cu
betisoarele lor.
On 7/30/07, Peter Lengyel <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
"Environmentally correct" este o constrangere mai drastrica, mai inevitabila,
mai imposibil de ocolit, decat "politically correct" care este o interpretare
ce se schimba cu moda, cu 'atmosfera politica'. Un pragmatism adevarat, chiar
simplu, fara mari dificultati recunoaste constrangerile date de faptul ca
omenirea, cu toata economia globala, este un subsistem al ecosferei, iar omul
una dintre speciile de maimuta ale Planetei. Fara robustetea mediului,
fragilitatea civilizatiei este evidenta.
E plina lumea de oameni care doresc sa faca bine, in primul rand lor si apoi
si altora. Plin de samariteni care vor sa salveze de la saracie, de la boli, sa
salveze clima, sa salveze parcul Bordei, sa salveze sturionii, sa salveze
orice. Numai ca le lipseste capacitatea de a zice raspicat care este motivul
problemelor, cauza de fundament anume cresterea populatiei si a economiei
globale in spatiul finit dat de Terra.
Deci, dorinta de a ajuta exista, chiar daca ea nu este prea raspandita in mod
faptic in lumea asta capitalista- concurentiala, in care este sloganul 'care pe
care'. Nu cred ca este vorba preponderent de un altruism hiperdezvoltat, ci
poate de capacitatea de a intelege ca interesul nostru comun este sa avem o
lume 'traibila'. In acest context, cel mai mare cadou pe care il putem face
copiilor nostri pe care zicem ca ii iubim, este sa le dam sansa sa
supravietuiasca, ceea ce depinde de existenta unui mediu de viata in care omul
sa poata exista: sa aiba resurse de hrana, apa, o clima rezonabila, energie,
spatiu disponibil, resurse diverse de care viata civilzata este dependenta.
Lipseste insa aproape total intelegerea fenomenelor la nivel ecosistemic, la
nivel de timp mai lung de 2 ani, ce anume rezulta in perspectiva dintr-o
anumita abordare. Este ca si cand eur-americanii 'au salvat' de la moarte copii
africani 10 din 10 in fiecare familie, prin cateva medicamente
semi-expirate, dar odata cu supravietuirea lor in masa ei aveau nevoie si de
mancare, apa, alte variate resurse, care nu erau disponibiile. .. asa ca au
murit pe percurs, in masa 9 din 10, la fel de jalnic. Asa ca salvarea momentana
a fost un fel de prelungire a chinului, avand ca impact reducerea resurselor
disponibile chiar si pentru cei care dealtfel puteau sa aiba mai mult, incat sa
nu moara... sau sa nu submineze mediul de care depind.
Soros zice in articolul asta: "If we don't solve the problem of climate
change, we will go after each other. In Darfur, where nomads and settlers no
longer have enough land, you can see what's going to happen: Before we cook
ourselves to death, we will kill each other." Partial are dreptate, dar vede
doar o fateta a problemei, anume schimbarile climatice si impactul lor. Insa,
schema actuala cuprinde nu doar schimbarile climatice, ci si diferitele alte
aspecte de mediu, de la fragmentarea habitatelor, destructurarea ecosistemelor
supraexploatate, disparitia speciilor 'pe bune' sau doar disparitia dintre
resursele exploatabile economic in mod relevant (sa zicem prin pescuit),
problemele produse de speciile invazive introduse de om in spatii unde ele nu
puteau ajunge in mod natural (vezi ctenoforul Mnemiopsis leydi in Marea Neagra
si colapsarea pescariilor) , poluarea apei, aerului, solurilor etc etc.
O analiza realista duce la concluzia ca daca vrem sa nu ne inecam in mizeria
noastra, chinuiti de colapsarea bazelor de resurse, trebuie sa calibram
economia si populatia umana la nivelul pe care Terra il poate suporta pe termen
lung. Desigur, adecvarea la resurse nu este obligatorie, dar consecintele unui
asemenea mod de abordare sunt obligatorii. ..
Peter
---------------------------------
Shape Yahoo! in your own image. Join our Network Research Panel today!
---------------------------------
Shape Yahoo! in your own image. Join our Network Research Panel today!
---------------------------------
Ready for the edge of your seat? Check out tonight's top picks on Yahoo! TV.
