Se vorbeste cu mult patos despre rolul oamenilor ajunsi in varfiul piramidei
economice-financiare fie cu ura proletara fire cu simpatie fie cu invidi.
Fapt real este ca de la micul om de afaceri pana la cel mai bogat om din lume
toti au in mana lor si in puterea lor de decizie soarta a sute d emilioane de
pamanteni p care ii angajeaza sau carora le vind servicii si marfuri
contribuind la bunastarea vietii lor si la binele social in gneral.
Statele beneficiaza prin vanzarea de produse de surse de impozite si taxe
fara de care nu ar putea la randul lor sa asigure servicii sociale .
Personal nu cred ca donatiile din partea acestor giganti sunt o contributie
egala in comparatie cu investitia pe care o fac acesti oameni.
Diferenta clasica dintre ai da omunui un peste si de al invata sa pescuiasca
,iata unde este de fapt cauza saraciei si a inegalitatii intre oameni.
Vasile Bouleanu .
sharon sharon <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
D-le Dimofte ,regret ,dar gresiti.
Domnii enumerati mai sus ,impreuna cu multi ,foarte multi altii,,da,se folosesc
de betisoare,
dar pentru a-si socoti castigurile
si se descurca al naibii de bine.
mai bine decat la mancat cu ele.
D-l Lengyel ,are dreptate aproape totala
DAR
-chiar in spatiul mic,inghesuit,suprapopulat si ultra poluat unii o duc
excelent,altii cauta mancarea in gunoi
renuntarea la specialisti in a diminua impozitele ar aduce statului resurse ca
cel putin o parte sa nu mai caute in gunoi mancarea.
-asa de "defrisati cum santem -cate sate din Africa s-ar hrani cu echivalentul
unui avion militar de vanatoare ultra modern?
-aveti idee cat mancare se arunca intr-un oras mediu la restaurante,la salile
de
diverse petreceri ?
-cat se risipeste sau se pierde la nivel de stat din incompetenta,din
grandomanie,din orgoliu ?
spune D-l Lengyel -pe buna dreptate:
<E plina lumea de oameni care doresc sa faca bine, in primul rand lor si apoi
si altora. Plin de samariteni care vor sa salveze de la saracie, de la boli, sa
salveze clima, sa salveze parcul Bordei, sa salveze sturionii, sa salveze
orice.>
dar CU ADEVARAT vor sa salveze saracia dezabilitarea,bolile si bruma de resurse
care ne-a ramas ?
Temerea mea este ca nu,caci altfel se darama tot imperiul lor,globalizarea
stagneaza,iar lista celor mai bogati oameni din lume incepe sa se scurteze
de la varf ,pana la mine amaratiul care vreau si eu ceva fonduri
nerambursabile sa salvez ceva .....orice !!
sh
Catalin Dimofte <[EMAIL PROTECTED]> wrote: Din fericire pentru lume, acum
exista si cineva care are capacitatea (intelectuala, presupun) de a zice
raspicat care este cauza de fundament.
Mai exista asadar sperante.
Restul, baietashi naivi si inculti de-alde Gates, Soros, Buffet, Branson,
Lamy, Stiglitz si toti ceilalti, pot sa se joace in continuare linistiti cu
betisoarele lor.
On 7/30/07, Peter Lengyel <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
"Environmentally correct" este o constrangere mai drastrica, mai inevitabila,
mai imposibil de ocolit, decat "politically correct" care este o interpretare
ce se schimba cu moda, cu 'atmosfera politica'. Un pragmatism adevarat, chiar
simplu, fara mari dificultati recunoaste constrangerile date de faptul ca
omenirea, cu toata economia globala, este un subsistem al ecosferei, iar omul
una dintre speciile de maimuta ale Planetei. Fara robustetea mediului,
fragilitatea civilizatiei este evidenta.
E plina lumea de oameni care doresc sa faca bine, in primul rand lor si apoi
si altora. Plin de samariteni care vor sa salveze de la saracie, de la boli, sa
salveze clima, sa salveze parcul Bordei, sa salveze sturionii, sa salveze
orice. Numai ca le lipseste capacitatea de a zice raspicat care este motivul
problemelor, cauza de fundament anume cresterea populatiei si a economiei
globale in spatiul finit dat de Terra.
Deci, dorinta de a ajuta exista, chiar daca ea nu este prea raspandita in mod
faptic in lumea asta capitalista- concurentiala, in care este sloganul 'care pe
care'. Nu cred ca este vorba preponderent de un altruism hiperdezvoltat, ci
poate de capacitatea de a intelege ca interesul nostru comun este sa avem o
lume 'traibila'. In acest context, cel mai mare cadou pe care il putem face
copiilor nostri pe care zicem ca ii iubim, este sa le dam sansa sa
supravietuiasca, ceea ce depinde de existenta unui mediu de viata in care omul
sa poata exista: sa aiba resurse de hrana, apa, o clima rezonabila, energie,
spatiu disponibil, resurse diverse de care viata civilzata este dependenta.
Lipseste insa aproape total intelegerea fenomenelor la nivel ecosistemic, la
nivel de timp mai lung de 2 ani, ce anume rezulta in perspectiva dintr-o
anumita abordare. Este ca si cand eur-americanii 'au salvat' de la moarte copii
africani 10 din 10 in fiecare familie, prin cateva medicamente
semi-expirate, dar odata cu supravietuirea lor in masa ei aveau nevoie si de
mancare, apa, alte variate resurse, care nu erau disponibiile. .. asa ca au
murit pe percurs, in masa 9 din 10, la fel de jalnic. Asa ca salvarea momentana
a fost un fel de prelungire a chinului, avand ca impact reducerea resurselor
disponibile chiar si pentru cei care dealtfel puteau sa aiba mai mult, incat sa
nu moara... sau sa nu submineze mediul de care depind.
Soros zice in articolul asta: "If we don't solve the problem of climate
change, we will go after each other. In Darfur, where nomads and settlers no
longer have enough land, you can see what's going to happen: Before we cook
ourselves to death, we will kill each other." Partial are dreptate, dar vede
doar o fateta a problemei, anume schimbarile climatice si impactul lor. Insa,
schema actuala cuprinde nu doar schimbarile climatice, ci si diferitele alte
aspecte de mediu, de la fragmentarea habitatelor, destructurarea ecosistemelor
supraexploatate, disparitia speciilor 'pe bune' sau doar disparitia dintre
resursele exploatabile economic in mod relevant (sa zicem prin pescuit),
problemele produse de speciile invazive introduse de om in spatii unde ele nu
puteau ajunge in mod natural (vezi ctenoforul Mnemiopsis leydi in Marea Neagra
si colapsarea pescariilor) , poluarea apei, aerului, solurilor etc etc.
O analiza realista duce la concluzia ca daca vrem sa nu ne inecam in mizeria
noastra, chinuiti de colapsarea bazelor de resurse, trebuie sa calibram
economia si populatia umana la nivelul pe care Terra il poate suporta pe termen
lung. Desigur, adecvarea la resurse nu este obligatorie, dar consecintele unui
asemenea mod de abordare sunt obligatorii. ..
Peter
---------------------------------
Shape Yahoo! in your own image. Join our Network Research Panel today!
---------------------------------
Shape Yahoo! in your own image. Join our Network Research Panel today!
